ICCJ. Decizia nr. 5259/2003. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5259
Dosar nr. 3998/2003
Şedinţa publică din 22 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1463 din 23 aprilie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins cererea de revizuire formulată de G.I. şi G.M. împotriva deciziei civile nr. 4271 din 26 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în contradictoriu cu intimatul P.M.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Craiova a reţinut că la data de 19 octombrie 1999, reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâţii G.I. şi G.M. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 6096/1993. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că fiind bătrân şi bolnav, a hotărât împreună cu soţia, în prezent decedată, să-şi lase întreaga avere pârâţilor, cu condiţia ca aceştia să le acorde sprijin material şi moral până la deces. Pârâţii au manifestat, însă, un dezinteres total faţă de reclamanţi.
Prin sentinţa civilă nr. 14446 din 21 august 2000, Judecătoria Craiova a admis acţiunea formulată de reclamant şi a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere iar prin Decizia civilă nr. 3522 din 6 noiembrie 2001, Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de G.I. şi M. şi, anulând sentinţa judecătoriei, a reţinut cauza pentru rejudecare. Cu ocazia rejudecării, pârâţii G.I. şi M. au formulat întâmpinare prin care au invocat autoritatea de lucru judecat. Pentru aceasta, ei au arătat că au mai existat trei acţiuni anterioare promovate de reclamant, soluţionate de Judecătoria Craiova prin sentinţele civile nr. 7659 din 17 mai 1994, menţinută prin Decizia civilă nr. 196 din 27 ianuarie 1995 a Tribunalului Craiova şi prin Decizia civilă nr. 7186 din 22 august 1995 a Curţii de Apel Craiova, nr. 2907 din 27 februarie 1997, rămasă definitivă şi irevocabilă şi sentinţa nr. 9560 din 24 mai 2000, menţinută prin Decizia civilă nr. 5389 din 10 noiembrie 2002 a Tribunalului Dolj.
Tribunalul Dolj a respins excepţia autorităţii lucrului judecat, motivând că nu există triplă identitate, întrucât cauzele determinante ale promovării acţiunii sunt cu totul altele şi ulterioare celor invocate şi analizate în acţiunile anterioare.
Prin Decizia civilă nr. 1336 din 14 iunie 2002, Tribunalul Dolj a admis acţiunea şi a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere.
La data de 7 ianuarie 2003, G.I. şi G.M. au formulat revizuire împotriva acestei decizii. Revizuienţii şi-au fundamentat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că Decizia pronunţată de Tribunalul Craiova este potrivnică sentinţei civile nr. 9560 din 24 mai 2000 a Judecătoriei Craiova.
Analizând cererea de revizuire, Curtea de Apel Craiova a reţinut că posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca în cadrul celui de al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat ori ca instanţa să fi omis a se pronunţa asupra excepţiei. În cazul în care s-a invocat excepţia iar instanţa a respins-o, nu se mai poate cere pe calea revizuirii desfiinţarea hotărârii ca fiind dată cu încălcarea autorităţii lucrului judecat, deoarece rezolvarea cererii de revizuire nu s-ar limita doar la constatarea contrarietăţii de hotărâri şi anularea ultimei, ci ar presupune examinarea temeiniciei soluţiei de respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat, ceea ce nu este posibil în cadrul revizuirii. Rezolvarea greşită a excepţiei lucrului judecat, respectiv aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1201 C. civ., se poate invoca numai pe calea recursului.
S-a mai reţinut că în speţă, pârâţii au invocat prin întâmpinare, în cadrul rejudecării acţiunii de către tribunal, excepţia autorităţii de lucru judecat făcând referire expresă la sentinţa civilă nr. 9560/2000 a Judecătoriei Craiova, iar Tribunalul Dolj a respins excepţia, astfel încât nu mai este posibilă reanalizarea acesteia în cadrul procedurii revizuirii, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuienţii G.I. şi G.M.. În motivarea recursului, invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., după o prezentare a procedurilor anterioare, s-a arătat în esenţă că deşi excepţia autorităţii lucrului judecat a fost invocată în scris, instanţa nu a pus-o în discuţie şi nu s-a pronunţat asupra acesteia. S-a mai arătat că cererea de revizuire a fost respinsă cu motivarea că prin Decizia civilă nr. 1336 din 14 iunie 2002 s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat. În realitate, susţin recurenţii, prin Decizia civilă nr. 1336 din 14 iunie 2002 nu s-a dispus cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, dispozitivul acestei decizii nefăcând nici o referire la excepţia respectivă. Mai mult, din practicaua deciziei rezultă că această excepţie nici nu a fost pusă în discuţia părţilor iar faptul că în considerentele deciziei se analizează şi excepţia autorităţii de lucru judecat nu suplineşte cerinţele legii privind minuta şi dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti.
Analizând motivele de recurs invocate, în raport şi de actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele motive:
La termenul din 14 martie 2002, în cadrul procedurii de rejudecare ce a avut loc la Tribunalul Dolj ca urmare a admiterii apelului, pârâţii G.I. şi G.M. au depus întâmpinare prin care au invocat, într-adevăr, autoritatea de lucru judecat. Prin Decizia civilă nr. 1336 din 14 iunie 2002, Tribunalul Dolj a analizat această excepţie şi a apreciat că nu este întemeiată deoarece cauzele determinante ale promovării acţiunii sunt cu totul altele şi ulterioare celor iniţial invocate şi analizate, astfel că nu sunt întrunite în totalitate elementele de identitate care fac operante autoritatea de lucru judecat.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs pârâţii care au invocat ca motiv distinct şi faptul că instanţa nu a cercetat hotărârile existente la dosar şi nici întâmpinarea. Dacă ar fi făcut aceasta ar fi observat că există autoritate de lucru judecat.
Prin Decizia civilă nr. 4271 din 26 septembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a analizat toate motivele invocate în cererea de recurs şi a constatat că excepţia autorităţii lucrului judecat nu este fondată deoarece, în cauză, nu există tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, cauzele determinante ale promovării acţiunii fiind diferite şi anterioare.
Faţă de această situaţie de fapt reţinută, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiţii printre care şi aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepţia.
Or, se constată că, în cauză, o asemenea excepţie a fost invocată în faţa Tribunalului Dolj care s-a şi pronunţat asupra acesteia prin Decizia criticată. Mai mult decât atât, excepţia puterii lucrului judecat a făcut obiectul de analiză şi al instanţei de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Craiova.
Prin urmare, în procedura revizuirii, Înalta Curte nu poate să repună în discuţie modul în care a fost soluţionată excepţia deoarece aceasta ar însemna de fapt exercitarea unui control judiciar care nu se poate realiza decât pe calea recursului. Rolul ei în această fază a procedurii se limitează la a constata dacă excepţia puterii lucrului judecat a fost invocată şi dacă aceasta a fost soluţionată de către instanţa de judecată. Eventuale deficienţe ale modului în care a fost pusă în discuţie excepţia şi apoi a fost analizată nu puteau fi cercetate decât în cadrul procedurii de soluţionare a recursului.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va privi recursul ca nefondat şi îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii G.I. şi G.M. împotriva deciziei nr. 1463 din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 535/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5306/2003. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
