ICCJ. Decizia nr. 5306/2003. Civil. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5306
Dosar nr. 4019/2003
Şedinţa publică din 24 septembrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare formulată la 18 iulie 2003, T.M.V. a solicitat anularea deciziei nr. 3160 din 15 iulie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Prin Decizia atacată a fost admis recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Dolj împotriva deciziei nr. 13 din 19 februarie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, şi s-a modificat această decizie în sensul că au fost admise apelurile declarate de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi Administraţia Financiară Craiova împotriva sentinţei civile nr. 179 din 29 mai 2001 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, sentinţă care a fost schimbată în tot, în sensul că acţiunea reclamantului T. a fost respinsă ca nefondată. Totodată, apelul declarat de reclamant împotriva aceleiaşi sentinţe a fost respins ca nefondat.
Contestatorul a solicitat anularea deciziei pronunţate de instanţa supremă, iniţial în temeiul art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., cu următoarea argumentaţie:
- Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj nu ar fi avut calitatea de pârât şi nici de reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, recursul declarat de acesta fiind, în consecinţă, nul;
- Administraţia Financiară Craiova nu a declarat apel, instanţa de recurs admiţând în mod eronat un apel inexistent;
- Ministerul Apărării Naţionale, prin reprezentant, a susţinut că Decizia Curţii de Apel Craiova este temeinică şi legală, fapt ignorat de instanţa de recurs;
- instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj;
- instanţa de recurs ar fi atribuit mai mult decât s-a cerut admiţând recursul în temeiul art. 304 pct. 9, motiv de recurs neinvocat de recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj;
- instanţa de recurs a interpretat greşit dispoziţiile Decretului nr. 167/1958, apreciind că acţiunea ar fi fost introdusă după împlinirea termenului legal de prescripţie;
- instanţa de recurs a reţinut greşit că în cauză ar fi incidente dispoziţiile privitoare la procedura specială prevăzută de Decretul-lege nr. 118/1990, obiectul acţiunii fiind, în realitate, "reparaţie morală şi materială".
- Decizia instanţei de recurs este redactată ambiguu;
- nu au fost corect interpretate înscrisurile depuse de contestator;
- nu au fost arătate motivele care au dus la respingerea apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 179/2001 a Tribunalului Dolj.
La termenul de judecată din 24 septembrie 2004 contestatorul a arătat că temeiul de drept al contestaţiei îl reprezintă numai art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie alin. (1) când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau alin. (2) când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Referitor la prima teză a art. 318 C. proc. civ. practica şi literatura de specialitate au reţinut că prin greşeli materiale se înţeleg erorile materiale esenţiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă darea unor soluţii greşite.
În aceste condiţii, criticile contestatorului vizând greşita interpretare a dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958 şi ale Decretului-lege nr. 118/1990, respectiv modul de interpretare a probei cu înscrisuri administrată în cauză nu reprezintă greşeli de fapt, involuntare, ci critici vizând temeinicia deciziei instanţei de recurs, modul de rezolvare a pricinii în fond. Ori, aceste eventuale greşeli de judecată, chiar reale dacă ar fi, nu constituie motiv de contestaţie în anulare, nu deschid reclamantului calea rejudecării recursului.
În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului potrivit cu care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj nu avea mandat de reprezentare din partea Ministerului Finanţelor Publice pentru introducerea recursului, împotriva deciziei nr. 13 din 19 februarie 2002 a Curţii de Apel Craiova, dosar nr. 6617/2001, din actele de la dosar rezultă contrariul: la dosar nr. 6617/2001 al Curţii de Apel Craiova se află mandatul nr. 593.164 din 19 decembrie 2001 prin care Ministerul Finanţelor Publice a împuternicit Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj să se prezinte în dosarul nr. 6617/2001 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, "şi să întreprindă toate actele procedurale ce se impun, până la soluţionarea definitivă a cauzei, exercitând toate căile de atac pentru apărarea statului".
De asemenea, nici susţinerile referitoare la admiterea de către instanţa de recurs, după modificarea deciziei recurate, a unui apel, inexistent în opinia contestatoarei, atribuit pârâtei Administraţia Financiară Craiova, nu sunt reale.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj a declarat la 20 iulie 2001, apel împotriva sentinţei civile nr. 179 din 29 mai 2001 a Tribunalului Dolj atât în numele Ministerului Finanţelor Publice, cât şi în numele Administraţiei Financiare Craiova, aşa după cum s-a reţinut în declaraţia de apel, motivată (dosar nr. 6617/2001 al Curţii de Apel Craiova).
Chiar şi în situaţia contrară celei ce rezultă din piesele de la dosar, numai greşelile materiale esenţiale care determină o soluţie eronată pot fi invocate pe calea contestaţiei în anulare. Ori, în speţă schimbarea în tot a sentinţei nr. 179/2001 a Tribunalului Dolj şi respingerea acţiunii formulate de contestatorul-reclamant a rezultat în urma admiterii atât a apelului declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice în numele pârâtei Administraţia Financiară Craiova, dar şi a apelului, cu aceeaşi motivaţie, declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj în numele pârâtului Ministerul Finanţelor Publice; totodată a fost admis şi apelul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.
În ceea ce priveşte critica vizând omiterea examinării motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8, invocat de recurent, se constată că în cauză, petentul nu a declarat recurs, şi prin urmare nu putea formula motivul de contestaţie prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
Distinct de cele de mai sus, din motivarea exhaustivă a deciziei criticate rezultă că instanţa de recurs a analizat toate aspectele invocate de recurent, motivarea fiind clară, precisă, necontradictorie, cu arătarea motivelor de fapt şi de drept care au condus la soluţia adoptată.
De asemenea, nu se va primi nici critica vizând acordarea de către instanţa de recurs a mai mult decât s-a cerut prin admiterea recursului în temeiul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9, motiv care nu ar fi fost invocat de recurent. Pentru aceasta se reţine, pe de o parte, că motivele contestaţiei în anulare sunt strict şi limitativ prevăzute de lege, critica adusă neîncadrându-se în nici unul din aceste motive, precum şi faptul că încadrarea motivelor de recurs invocate de recurent într-unul din motivele prevăzute de art. 304 este un atribut reglementat de lege în favoarea instanţei. Pe de altă parte, aşa cum rezultă din cererea de recurs motivată, recurentul a indicat ca temei şi pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Cât priveşte lipsa motivelor care au dus la respingerea apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 179/2001 a Tribunalului Dolj din cuprinsul deciziei criticate, instanţa a menţionat că pentru aceleaşi considerente, care au dus la soluţia adoptată, se va respinge şi apelul reclamantului.
În consecinţă, văzând că nici una din ipotezele vizate de art. 318 C. proc. civ. nu se verifică în speţă, contestaţia în anulare se va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare declarată de T.M.V. împotriva deciziei nr. 3160 din 15 iulie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5259/2003. Civil. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 520/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
