ICCJ. Decizia nr. 5369/2003. Civil. Constatare nulitate absoluta contract vânzare - cumparare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Decizia nr. 5369
Dosar nr. 2110/2003
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 februarie 2000, reclamanţii D.L., S.E. şi D.A. au chemat în judecată pe pârâţii D.C., S.F., S.M., T.V., M.M.G., M.N.S. şi SC R. SA solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare şi a proceselor-verbale de predare-primire nr. 160 din 9 martie 1998, nr. 161 din 12 martie 1998 şi nr. 163 din 30 martie 1998 şi nr. 164 din 30 martie 1998 prin care pârâta SC R. SA a înstrăinat celorlalţi pârâţi apartamentele din imobilul situat în Piteşti.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt proprietarii imobilului şi contractele de vânzare-cumpărare s-au încheiat prin fraudarea drepturilor lor.
Pârâţii au formulat cereri reconvenţionale prin care au solicitat obligarea reclamanţilor la plata contravalorii îmbunătăţirilor aduse apartamentelor, stabilirea unui drept de retenţie până la plata sumelor datorate şi au chemat în garanţie pârâta SC R. SA pentru a fi obligată la restituirea preţului actualizat, la asigurarea unei alte locuinţe din fondul de stat şi prelungirea contractelor de închiriere avute anterior cumpărării apartamentelor.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 4911 din 8 iunie 2001, a respins acţiunea introdusă de reclamanţi, precum şi cererile reconvenţionale şi de chemare în garanţie, reţinând, în esenţă, că nu s-a dovedit reaua-credinţă a pârâţilor în încheierea contractelor de cumpărare a apartamentelor, întrucât ele au fost dobândite la o dată anterioară pronunţării deciziei civile nr. 3128/R din 14 octombrie 1999 a Curţii de Apel Piteşti, prin care pârâţii au fost obligaţi să respecte dreptul de proprietate şi posesie al reclamanţilor asupra apartamentelor în litigiu.
Prin decizia nr. 94 din 28 ianuarie 2002, Tribunalul Argeş a admis apelul reclamanţilor, a schimbat sentinţa, în sensul admiterii acţiunii, a constatat nulitatea absolută a actelor atacate (contractele de vânzare-cumpărare şi procesele verbale de predare-primire), a admis acţiunile reconvenţionale şi cererile de chemare în garanţie formulate de pârâţi, obligând pe reclamanţi la plata către pârâţii S.F. şi M. şi D.C. a sumelor de 15.198.402 lei şi respectiv 36.683.577 lei ce reprezintă valoarea îmbunătăţirilor aduse apartamentelor, iar pe pârâta SC R. SA la plata despăgubirilor menţionate în dispozitivul hotărârii, conform expertizei efectuate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că imobilul în care sunt situate apartamentele aflate în litigiu a trecut la stat fără titlu şi drept urmare nu sunt incidente prevederile Legii nr. 112/1995, aşadar contractele de cumpărare încheiate în temeiul acestui act normativ sunt lovite de nulitate absolută.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr. 1352/R din 27 iunie 2002, a admis recursurile declarate de pârâţi, a modificat decizia tribunalului, în sensul că a respins ca nefondat apelul reclamanţilor, menţinând soluţia primei instanţe.
În considerentele deciziei, instanţa de recurs a învederat faptul că pârâţii, dobânditori ai apartamentelor, au fost de bună credinţă şi nici o dovadă nu combate această prezumţie, fiind respectate prevederile Legii nr. 112/1995.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate, anume încălcarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 9 din Legea nr. 112/1995 şi respectiv art. 1 alin. (4) şi art. 12 din H.G. nr. 20/1996.
În prezenta cauză, se arată în motivarea recursului în anulare, prin decizia civilă nr. 3128 din 4 octombrie 1999 a Curţii de Apel Piteşti, s-a admis recursul reclamanţilor, s-a casat decizia dată în apel şi s-a admis acţiunea reclamanţilor, instanţa obligând pârâţii să respecte dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului în litigiu, respectiv apartamentele ocupate de aceştia.
În acest proces, finalizat prin decizia nr. 3128/1999, pârâţii au avut calitate de intervenienţi, cunoşteau litigiul purtat de reclamanţi pentru recunoaşterea dreptului de proprietate şi nu se poate susţine că erau cumpărători de bună-credinţă câtă vreme se afla în litigiu titlul statului de la care ei au cumpărat, ignorând cu rea-credinţă calitatea de proprietar a reclamanţilor.
Se solicită casarea hotărârii judecătoreşti criticate şi în fond respingerea recursului pârâţilor, cu menţinerea deciziei pronunţate în apel.
Recursul în anulare este întemeiat şi urmează a se admite pentru motivele ce se vor expune.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 chiriaşii titulari de contracte ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente.
Locuinţele care au fost preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data respectivă sunt considerate ca fiind trecute fără titlu în posesia statului şi, precizează art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 20/1996, nu intră sub incidenţa Legii nr. 112/1995.
În cazul în care pe rolul instanţelor judecătoreşti se află cereri de restituire a unor asemenea imobile, procedurile administrative reglementate de Legea nr. 112/1995 de vânzare către chiriaşi se suspendă de drept, arată art. 1 alin. (6) din H.G. nr. 20/1996, iar art. 12 din acelaşi act normativ înscrie prevederea potrivit căreia sunt lovite de nulitate actele juridice care au ca obiect imobilele menţionate la art. 1 alin. (4) din prezentele norme metodologice, aprobate prin H.G. nr. 20/1996.
În temeiul acestor dispoziţii legale, vânzarea apartamentelor către pârâţi nu satisface cerinţele legii şi decizia instanţei de recurs care a validat contractele de vânzare-cumpărare este în dezacord cu prevederile legale enunţate.
În fapt, la 17 februarie 1995, reclamanţii au introdus acţiune împotriva Consiliului Municipal Piteşti şi a SC R. SA, cerând ca instanţa să îi oblige să le respecte dreptul de proprietate asupra imobilului în care se aflau apartamentele ocupate de pârâţii persoane fizice, dovedind greşita naţionalizare a imobilului, cu încălcarea prevederilor art. II din Decretul nr. 92/1950, proprietara imobilului, autoarea reclamanţilor, fiind pensionară.
În acest litigiu, cu nr. de dosar 2288/1995 pe rolul Judecătoriei Piteşti, au intervenit în interes propriu la 27 martie 1996 pârâţii, cerând „reglementarea juridică a apartamentelor lor”.
Pe timpul derulării procesului, anume în luna martie 1998, cu toate că procedura administrativă a vânzării trebuia suspendată potrivit art. 1 alin. (6) din H.G. nr. 20/1996, pârâţii au cumpărat apartamentele, litigiul fiind finalizat la 14 octombrie 1999.
În aceste condiţii, pretinsa bună credinţă a pârâţilor, în sensul că ei aveau convingerea, fără nici un echivoc, că imobilul aparţinea statului şi că acesta l-ar fi preluat cu respectarea tuturor prevederilor legale, nu poate fi acceptată şi a fost greşit reţinută în considerentele deciziei atacate prin prezentul recurs în anulare.
Pârâţii, cunoscând situaţia juridică a apartamentelor, au acceptat cumpărarea preluând asupra lor riscul evicţiunii, de care era conştient şi vânzătorul SC R. SA, pârât în proces, când a inserat în contract menţiunea „vânzătorul nu îşi asumă răspunderea către cumpărător conform art. 1338 C. civ.”, pe care cumpărătorii pârâţi au semnat-o.
Aşadar recursul în anulare este întemeiat se va admite, urmând a casa decizia nr. 1352/R din 27 iunie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, a respinge recursurile declarate şi a menţine decizia civilă nr. 94 din 28 ianuarie 2001 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1352/R din 27 iunie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pe care o casează şi, în fond, respinge recursurile declarate de pârâţii D.C., T.V., M.M.G., M.N.S., S.F., S.M. şi Administraţia Domeniului Public Piteşti, precum şi de reclamanţii D.L., D.A. şi S.E. împotriva deciziei nr. 94 din 28 ianuarie 2002 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5449/2003. Civil. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 5304/2003. Civil. Iesire din indiviziune.... → |
|---|
