ICCJ. Decizia nr. 5484/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Decizia nr. 5484
Dosar nr. 6481/2003
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 7 noiembrie 2002 reclamanţii C.D. şi C.M. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Ministerul Finanţelor Publice solicitând obligarea acestora să le acorde măsuri reparatorii sub formă de titluri cu valoare nominală folosite în procesul de privatizare pentru imobilul situat în Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 400 mp.
Reclamanţii au depus la data de 24 ianuarie 2003 o cerere prin care au precizat acţiunea formulată ca fiind o contestaţie împotriva atitudinii pasive a primăriei de a le soluţiona notificarea adresată conform Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 106 din 21 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă cererea reclamanţilor ca inadmisibilă.
În pronunţarea acestei hotărâri, tribunalul a reţinut că nu se poate lua în consideraţie precizarea reclamanţilor în sensul că înţeleg să formuleze o contestaţie deoarece o astfel de contestaţie poate fi formulată doar împotriva deciziei emisă de primărie sau împotriva procesului-verbal de divergenţă, ceea ce în cauză nu există.
Se mai menţionează că atâta vreme cât Primăria Municipiului Bucureşti nu s-a pronunţat printr-o decizie asupra notificării, acţiunea adresată direct instanţei pentru obligare la măsuri reparatorii este inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii C.D. şi C.M. au declarat apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 334 din 1 iulie 2003 a admis apelul reclamanţilor, a anulat sentinţa tribunalului şi a reţinut cauza pentru evocarea fondului procesului.
Instanţa de apel a stabilit că potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 unitatea notificată este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau a depunerii tuturor actelor prevăzute de art. 22 din lege.
Atitudinea pasivă a persoanei deţinătoare a imobilului de a rezolva notificarea reprezintă neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de lege şi lezarea dreptului subiectiv al persoanei îndreptăţite la măsuri reparatorii fie în natură fie prin echivalent.
Chiar dacă această situaţie nu este reglementată de Legea nr. 10/2001, nu se poate refuza cererea persoanei îndreptăţite la formularea unei acţiuni întrucât i s-ar îngrădi accesul la justiţie, drept recunoscut de Constituţia României.
Evocând fondul procesului, prin decizia nr. 374 din 16 septembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis contestaţia reclamanţilor şi a fost obligat pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General să emită decizia în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 10/2001.
S-a avut în vedere că reclamanţii şi-au precizat acţiunea introductivă ca fiind o contestaţie împotriva atitudinii pasive a primăriei de a le soluţiona notificarea, cerere considerată admisibilă pentru obligarea persoanei juridice deţinătoare a imobilului în litigiu să-şi îndeplinească obligaţiile prevăzute de art. 23 şi urm. din Legea nr. 10/2001.
În termenul prevăzut de lege, împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul susţine că hotărârea instanţei de apel este nelegală deoarece termenul de 60 de zile pentru soluţionarea notificării este un termen de recomandare, iar depăşirea lui poate atrage cel mult plata unor daune-interese, dacă în mod culpabil, persoana notificată nu a emis decizie sau dispoziţie motivată.
De asemenea, nu s-au avut în vedere dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 care obligă persoana îndreptăţită să depună toate actele doveditoare ale calităţii de proprietar al imobilului sau de moştenitor al fostului proprietar.
Recursul declarat este nefondat.
Instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente cauzei, respectiv art. 23 şi urm. din Legea nr. 10/2001, care obligă unitatea deţinătoare a unui imobil să soluţioneze în termen de 60 de zile notificarea adresată de persoana îndreptăţită emiţând o decizie sau o dispoziţie motivată, fie de restituire în natură a bunului fie o ofertă de restituire prin echivalent.
Desigur, termenul de 60 de zile prevăzut de lege este un termen de recomandare ce se calculează fie de la data înregistrării notificării la care s-au anexat toate actele la care se referă art. 22 din Legea nr. 10/2001, fie de la data completării tuturor înscrisurilor de către persoana îndreptăţită.
Dilatarea, în mod culpabil, a acestui termen, ce semnifică neglijenţa sau reaua-credinţă a notificatului, nu poate rămâne nesancţionată pentru că s-ar încălca dreptul constituţional al persoanei îndreptăţite de a avea acces la justiţie.
În cauză, recurentul nu a dovedit că intimaţii-reclamanţi nu au depus toate înscrisurile la care se referă art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel că aceştia beneficiază de prezumţia de bună-credinţă şi câtă vreme legea le recunoaşte dreptul de a cere restituirea în natură sau despăgubiri pentru bunul de care au fost deposedaţi, acestui drept îi corespunde obligaţia corelativă a notificatului de a le soluţiona în termen cererea.
Intimaţii-reclamanţi au solicitat prin acţiune ca recurentul să-şi îndeplinească obligaţia legală de a emite decizie sau dispoziţie motivată şi nu au cerut daune-interese, dar această alegere le aparţine şi nu le poate fi imputată, mai ales că este în concordanţă cu principiul disponibilităţii ce caracterizează procesul civil.
Pentru considerentele expuse şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 374 din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5519/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 5449/2003. Civil. Constatare nulitate absoluta... → |
|---|
