ICCJ. Decizia nr. 537/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 537
Dosar nr.1346/2003
Şedinţa publică din27 ianuarie2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2633 din 2 aprilie 2001, pronunţată de Judecătoria Galaţi a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatoarea P.C., în contradictoriu cu intimatul Spitalul Judeţean „Sf. Apostol Andrei" din Galaţi, a fost respins capătul de cerere privind anularea adresei nr. 1440 din 8 februarie 2001, emisă de intimat, a fost dispusă anularea deciziei 70 din 16 februarie 2001 şi reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior emiterii deciziei, a fost obligat intimatul să-i plătească diferenţa de drepturi salariale contestatoarei, începând cu data de 12 februarie 2001 şi până la reintegrarea efectivă, precum şi cheltuielile de judecată în cuantum de 1.000.000 lei.
Recursul declarat împotriva sentinţei de Spitalul Judeţean „Sf.Apostol Andrei" a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 926 din 25 martie 2002, pronunţată de Tribunalul Bacău.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., susţinândîn esenţă că, reclamanta, în urma promovării concursului, a fost încadrată ca medic secundar, în specialitatea medicină generală, la Dispensarul Policlinic de pe lângă Spitalul judeţean „Sf. Apostol Andrei"; că prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 572/1997 s-a dispus înfiinţarea serviciului ambulatoriu de specialitate în structura spitalului, iar prin deciziile nr. 737/1997 şi nr. 776/1997, contestatoarea a fosttransferată din policlinică în spital, fără susţinerea unui concurs; că urmare reorganizării spitalului a fost emisă Decizia nr. 70 din 16 februarie 2001, prin care a fost restabilită încadrarea contestatoarei conform dispoziţiilor legale şi că trecerea acesteia din postul de medic de policlinică în postul de medic de spital, fără susţinerea unui concurs, este nelegală.
Recursul în anulare este nefondat.
Prin contractul de muncă nr. 1805 din 18 noiembrie 1974, contestatoarea a fost încadrată în funcţia de medic, specialitatea medicină generală, cu locul de muncă la Dispensarul Policlinic.
În baza Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 572/30 iunie 1997 a fost înfiinţat serviciul ambulatoriu de specialitate în structura spitalului şi s-a stabilit că medicii specialişti din ambulatoriul spitalului vor lucra în cabinete medicale prin sistem deintegrare cu spitalul, iar prin deciziile nr. 737 din 28 iulie 1997 şi nr. 776 din 15 august 1997, contestatoarea a fost trecută din policlinică în spital, cu acordul acesteia.
A avut deci loc o modificare a contractului individual de muncă, prin cele două decizii de încadrare, cu acordul contestatoarei, care a fost executat timp de 4 ani, fără litigii, şi anume, până la data de 16 februarie 2001, când a fost emisă Decizia contestată, prin care au fost anulate cele două decizii anterioare.
Decizia atacată este nelegală, deoarece, invocarea ca temei a OMS nr. 736/1999 şi a Legii nr. 146/1999 este de neprimit, în raport de prevederile art. 1 alin. (2) din C. civ. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României, privitoare la neretroactivitatea legii civile.
Pe de altă parte, invocarea generică a Legii nr. 30/1990, privind angajarea salariaţilor, care a fost abrogată prin Legea nr. 53/2003 (C. muncii), nu poate, de asemenea, fi primită, în art. 1 prevăzându-se că angajarea salariaţilor, în unităţile de stat, inclusiv cele bugetare, se face prin concurs.
Or, în speţă, nu este în discuţie angajarea, ci trecerea din policlinică în spital, ca efect al reorganizării şi înfiinţării serviciuluiambulatoriu de specialitate, prin ordinul ministrului sănătăţii, ceea ce echivalează cu modificarea bilaterală, cu acordul părţilor, a contractului individual de muncă.
Este de neadmis deci, ca ulterior, printr-un alt ordin al ministrului sănătăţii, după 4 ani, să fie abrogat primul şi, pe această bază, prin Decizia atacată să fie modificat unilateral contractul de muncă, în privinţa felului muncii, locului de muncă şi a salariului, elemente structurale ale raportului individual de muncă.
Rezultă deci că, prin hotărârile atacate nu s-a produs o încălcare esenţială a legii, hotărâri care nu sunt nici vădit netemeinice, ceea ce atrage respingerea recursului în anulare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 926 din 25 martie 2002 a Tribunalului Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6719/2003. Civil. Desfintare constructie.... | ICCJ. Decizia nr. 6636/2003. Civil. Actiune în pretentii. Recurs → |
|---|
