ICCJ. Decizia nr. 6684/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6684
Dosar nr. 4401/2003
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 4 iulie 2001, B.F.N. şi B.Ş.D., au solicitat Primăriei Eforie Sud în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului - teren, în suprafaţă de 300 mp situat în Eforie Sud.
Persoanele îndreptăţite au arătat că imobilul a aparţinut autorului lor, B.L., decedat la 30 septembrie 1970 şi a fost preluat abuziv de stat în anul 1964 în baza Decretului nr. 111/1951.
Întrucât unitatea deţinătoare nu s-a conformat dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aceleaşi solicitări au fost reiterate prin acţiunea formulată la 22 aprilie 2002.
Ulterior, la 21 mai 2002, reclamanţii au formulat o altă acţiune prin care au contestat Decizia nr. 368 din 8 mai 2002, emisă de Primarul oraşului Eforie pe parcursul soluţionării primului litigiu, prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului.
Cele două cauze au fost conexate în baza dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ., prin încheierea din 25 iunie 2002.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa fără număr din 26 martie 2003, a respins atât cererea principală cât şi cererea conexă, reţinând în esenţă că reclamanţii nu şi-au dovedit calitatea procesuală activă, în sensul că nu au probat că sunt moştenitorii defunctului B.L. şi că autorul lor ar fi avut în proprietate terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, care cu aceeaşi motivare, prin Decizia nr. 72/C din 25 iunie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
În cauză, au declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamanţii B.F.N. şi B.Ş.D., susţinând în esenţă că instanţele au reţinut în mod greşit faptul că nu şi-au dovedit calitatea procesuală activă în condiţiile în care au depus suficiente documente care atestă că dreptul de proprietate asupra terenului a aparţinut tatălui lor, B.L.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecinţa casării hotărârii atacate şi a trimiterii cauzei în vederea rejudecării apelului la aceeaşi instanţă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare, o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 24 de luni de la intrarea în vigoare a legii, ulterior termenul fiind prelungit până la data de 14 martie 2003.
Întrucât textul nu conţine prevederi speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite, respectiv a calităţii sale de moştenitor al fostului proprietar, regulile de drept comun întâlnite în materia acţiunii în revendicare imobiliară, sunt cele aplicabile.
Din economia textului rezultă că dreptul de proprietate şi calitatea de moştenitor a persoanelor îndreptăţite se dovedesc doar cu înscrisuri, sintagma acte doveditoare făcând trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicţional sau administrativ cu efect translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea persoanei ce îl invocă.
În dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită, potrivit legii, pot fi folosite şi orice alte înscrisuri care se întregesc cu înscrisurile originare sau, după caz, le prezumă iuris tantum.
În ceea ce priveşte dovada calităţii de moştenitor, aceasta se face, de regulă cu certificatul de moştenitor sau legatar ori hotărâre judecătorească irevocabilă, iar în lipsa acestora, prin orice probe scrise care să ateste acceptarea moştenirii.
În speţă, prin probele administrate, reclamanţii au făcut dovada atât a calităţii lor de unici moştenitori ai defunctului B.L., (a se vedea certificatul de moştenitor nr. 712 emis la 24 decembrie 1979 de fostul notariat de stat al sectorului 2 Bucureşti, fila 12 dosar nr. 2396/2002 al Tribunalului Constanţa) cât şi a împrejurării că terenul solicitat a fost proprietatea autorului lor, fiind preluat abuziv în baza Decretului nr. 111/1951.
Astfel, din actele depuse (planuri de situaţie, proces verbal de punere în posesie, în copii legalizate de Arhivele Naţionale, Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale), rezultă că Plantaţia Tuzla –Techirghiol, în care era cuprinsă şi suprafaţa în litigiu, a fost vândută, în loturi, funcţionarilor Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, în baza Legilor din 7 aprilie 1889 şi 3 mai 1916, autorul reclamanţilor fiind pus în posesie, urmare acestor tranzacţii, cu lotul nr. 1105, în suprafaţă de 300 mp (filele 6-11 dosar fond).
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 5171 din 21 decembrie 1964 a fostului Tribunal Popular al oraşului Constanţa, urmare procesului verbal din 2 noiembrie 1964, întocmit de organele financiare – imobilul a fost trecut din proprietatea lui B.L., în proprietatea statului, în baza art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951 (filele 14-15- dosar fond).
Ca atare, recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi casată hotărârea criticată şi a fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de control judiciar care, în virtutea caracterului devolutiv al apelului va dispune efectuarea unei expertize tehnice imobiliare prin care să fie individualizată suprafaţa în litigiu, în raport de actele depuse în cauză şi clarificată împrejurarea dacă terenul este sau nu ocupat de construcţii, situaţie în care se va aprecia asupra posibilităţii restituirii acestuia în natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii B.F.N. şi B.Ş.D. împotriva deciziei nr. 72/C din 25 iunie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6822/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6711/2003. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
