ICCJ. Decizia nr. 5404/2003. Civil. REVENDICARE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5404
Dosar nr. 2714/2003
Şedinţa publică din 16 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 200 din 13 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea în revendicare formulată de reclamanta S.C. C.R.C. S.A., în contradictoriu cu Regia Patrimoniului de Stat.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de proprietar cu privire la imobilul Corp Gardă situat în Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 364 din 7 ianuarie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. C.R.C. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 200 din 13 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu Regia Protocolului de Stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de proprietar cu privire la imobilul Corp de Gardă situat în Bucureşti.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând prevederile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
- Instanţele, au luat în consideraţie numai certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M 10 nr. 0284 din 24 iunie 1994, care nu atestă dreptul de proprietate al clădirilor, omiţând să observe că în lista terenurilor şi clădirilor ce aparţin reclamantei, anexă la contractul de vânzare cumpărare – acţiuni de la F.P.S. este inclus în tabelul de clădiri la poz. 2 imobilul Corp Gardă;
- Instanţele în mod greşit au reţinut faptul că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de proprietar cu privire la imobilul în litigiu, fără să observe că din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni de la F.P.S., rezultă că imobilul Corp Gardă aparţine reclamantei.
Recursul nu este fondat.
Revendicarea este acţiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesiunea bunului său, în temeiul dreptului de proprietate, cere restituirea acestuia de la persoana ce îl deţine fără drept.
Regula înscrisă în art. 1169 C. civ. este aplicabilă şi în materia dovedirii proprietăţii, reclamantul fiind acela care trebuie să facă dovada că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
În speţă, reclamanta S.C. C.R.C. S.A., a revendicat imobilul Corp Gardă situat în Bucureşti, cu motivarea că este deţinut fără nici un drept de pârâta Regia Patrimoniului de Stat.
Reclamanta a invocat drept titlu de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 10 nr. 0284 din 24 iunie 1994 eliberat de M.L.P.A.T., dosar 7583/2000 a Tribunalului Bucureşti anexat la dosarul cauzei.
Din cuprinsul certificatului de atestare mai sus enunţat rezultă că reclamanta este proprietară doar asupra terenurilor, despre vreo construcţie nu se face vorbire în acest document.
De altfel, din anexa 2 a certificatului de atestare nu rezultă existenţa vreunui teren situat în Bucureşti, adresă la care se află imobilul în litigiu, ci doar terenurile situate în Bucureşti.
Reclamanta nu a făcut nici dovada că imobilul în litigiu ar fi fost în proprietatea S.C.T.R. C. S.A. – fostă (R.R.A.C.C.) societate care a fost desfiinţată prin HG nr. 553 din 15 septembrie 1992 şi în baza căreia a luat fiinţă societatea reclamantă.
Înscrisul (listă) ce se referă la terenurile şi clădirile reclamanteianexă la contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni (fără număr şi fără dată) şi de care se prevalează reclamanta, nu constituie titlu translativ de proprietate în condiţiile art. 645 C. civ.
Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 321 (fără dată) şi contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 263/1995, se reţine că reclamanta nu poate face dovada dreptului de proprietate cu privire la clădirea în litigiu, deoarece primul este încheiat între F.P.S. şi A.C.C., iar al doilea este încheiat între F.P.P. IV Muntenia şi A.C.C.
Mai mult, din considerentele sentinţei civile nr. 4346 din 21 septembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti de care se prevalează reclamanta, rezultă că aceasta este proprietară cu privire la terenul pe care este edificat imobilul în litigiu, iar intervenienta din cauza respectivă – Administraţia Imobilelor de Protocol – este proprietara imobilului în litigiu situat în Bucureşti.
Aşadar faţă de cele reţinute rezultă că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de proprietar cu privire la imobilul în litigiu, situat în Bucureşti, şi pe cale de consecinţă, Decizia atacată nr. 364 din 7 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti este temeinică şi dată cu aplicarea corectă a legii.
Faţă de cele reţinute, Curtea constată că motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi în consecinţă, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 364 din 7 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, fiind nefondat se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. C.R.C. S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 364 din 7 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 384/2003 Civil | CSJ. Decizia nr. 3491/2003. Civil → |
|---|
