ICCJ. Decizia nr. 541/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 541
Dosar nr.1350/2003
Şedinţa publică din27 ianuarie2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2634 din 2 aprilie 2001, pronunţată de Judecătoria Galaţi a fost admisă, în parte, contestaţia formulată de contestatoarea C.M., în contradictoriu cu intimatul Spitalul Judeţean „Sf.Apostol Andrei" Galaţi, a fost respins capătul de cerere privind anularea adresei nr. 1440 din 8 februarie 2001, emisă de intimat, a fost dispusă anularea deciziei nr. 61 din 16 februarie 2001, precum şi reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior emiterii deciziei şi a fost obligat intimatul la plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa de drepturi salariale cuvenite contestatoarei, cu începere de la 12 februarie 2001 şi până la reintegrarea efectivă plus 1.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că intimata i-a modificat unilateral contractul de muncă al contestatoarei.
Recursul declarat de Spitalul Judeţean „Sf.Apostol Andrei" Galaţi împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 904 din 20 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., susţinând, în esenţă că reclamanta, în urma promovării concursului, a fost încadrată, prin Decizia nr.394/10.05.1990, medic primar în specialitatea ORL la Dispensarul Policlinicadepe lângă Spitalul Judeţean „Sf.Apostol Andirei" din Galaţi; că prin Ordinul Ministerului Sănătăţii s-a dispus înfiinţarea serviciului ambulatoriu de specialitate în structura spitalului, iar prin deciziile nr. 737/1997 şi nr. 776/1997, contestatoarea a fost transferată din policlinică în spital, fără susţinerea unui concurs; că urmare reorganizării spitalului a fost emisă Decizia nr. 61 din 16 februarie 2001, prin care a fost restabilită încadrarea contestatoarei conform dispoziţiilor legale şi că trecerea contestatoarei din postul de medic de policlinică în postul de medic de spital, fărăsusţinerea unui concurs, este nelegală.
Recursul în anulare este nefondat.
Prin contractul de muncă nr. 3080 din 1 iulie 1988, contestatoarea a fost încadrată în funcţia de medic, specialitatea ORL, având locul de muncă la Dispensarul Policlinic.
Pe baza Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 572 din 30 iunie 1997 a fost înfiinţat serviciul ambulatoriu de specialitate în structura spitalului şi s-a stabilit că medicii specialişti din ambulatoriul spitalului vor lucra în cabinete medicale prin sistem de integrare cu spitalul, iar prin deciziile nr. 737 din 28 iulie 1997 şi nr. 776 din 15 august 1997, contestatoarea a fost trecută din policlinică în spital, cu acordul acesteia.
A avut deci loc o modificare a contractului individual de muncă, prin cele două decizii de încadrare, cu acordul contestatoarei, care a fost executat timp de patru ani, fără litigii, şi anume până la data de 16 februarie2001,când a fost emisă Decizia contestată, prin care au fost anulate cele două deciziianterioare.
Decizia atacată este nelegală, deoarece invocarea ca temei a OMS nr. 736/1999 şi a Legii nr. 146/1999 este de neprimit, în raport de prevederile art. 1 alin. (2) din C. civ. şi art.15 alin. (2) din Constituţia României, privitoare la neretroactivitatea legii civile.
Pe de altă parte, invocarea generică a Legii nr. 30/1990 privind angajarea salariaţilor, care a fost abrogată prin Legea nr. 53/2003 (C. mun.), nu poate,de asemenea fi primită, în art. 1 precizându-se că angajarea salariaţilor în unităţile de stat, inclusiv cele bugetare, se fac prin concurs.
Or, în speţă, nu este în discuţie angajarea, ci trecerea din policlinică în spital, ca efect al reorganizării şi înfiinţării serviciului ambulatoriu de specialitate, prin ordinul ministerului sănătăţii, ceea ce echivalează cu modificarea bilaterală, cu acordul părţilor, a contractului individual de muncă.
Este de neadmis deci, ca ulterior, printr-un alt ordin al ministrului sănătăţii, după 4 ani, să fie abrogat primul şi, pe această bază, prin Decizia atacată să fie modificat unilateralcontractul de muncă, în privinţa felului muncii, locului de muncă şi a salariului, elemente structurale ale raportului invidual de muncă.
Rezultă deci că, prin hotărârile atacate nu s-a produs o încălcare esenţială a legii, hotărâri care nu sunt nici vădit netemeinice, ceea ce atrage respingerea recursului în anulare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 904 din 20 martie 2002 a Tribunalului Bacău,secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 315/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 2822/2003. Civil → |
|---|
