ICCJ. Decizia nr. 5431/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5431
Dosar nr. 4486/2003
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş şi care a format obiectul dosarului nr. 2117/2002 reclamanţii S.N. şi S.V. au chemat în judecată pe pârâţii A.P.A.P.S. Bucureşti, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi SC S.W.C. SA cerând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că sunt moştenitorii legali ai defunctului S.V., decedat la 19 octombrie 1942 în Sânicolau Mare, că li se cuvin măsuri reparatorii constând în acţiuni în valoare de 42.051, 3 dolari SUA pentru cota de ¼ din terenul înscris în C.F. 14574 Sânicolau Mare nr. top 815-819/1 şi să fie obligată pârâta A.P.A.P.S. să elibereze decizie motivată prin care să le fie atribuite acţiuni cu valoare precizată.
În drept au invocat dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Reclamanţii au ataşat notificarea adresată în data de 10 iunie 2001 către A.P.A.P.S.
În motivare au arătat că imobilul teren în suprafaţă de 64,60 m2 (şi casele nr. 527, 528 şi 529) înscris în C.F. 1812 Sânicolau Mare nr. top 815-819 a fost naţionalizat prin Decretul nr. 303/1948 fiind trecut în administrarea fostului Consiliu Popular al oraşului Sânicolau Mare. Ulterior s-a dezmembrat o suprafaţă de 5027 mp care a trecut în baza Legii nr. 15/1990 în proprietatea SC S.W.C. SA, iar parcela cu nr. top nou 815-819/I a fost transcrisă în C.F. 14574 Sânicolau Mare în proprietatea aceleiaşi societăţi iar pentru această parcelă reclamanţii solicită măsuri reparatorii.
La termenul din 8 mai 2002 reclamanţii au precizat acţiunea cerând obligarea pârâtei A.P.A.P.S să emită o decizie motivată sub sancţiunea a 500.000 lei/zi daune cominatorii de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În şedinţa publică din 25 septembrie 2002 instanţa a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligaţia de a face formulat şi precizat numai împotriva pârâtei A.P.A.P.S, a acordat termen la 23 octombrie 2002 pentru când s-a înregistrat un dosar separat cu nr.10894/C/2002 şi a dispus completarea şi precizarea cererilor împotriva celorlalţi pârâţi dacă invocă dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1059/2002 Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea, pentru petitul în constatarea calităţii lor de moştenitori legali ai foştilor proprietari ai imobilului şi în consecinţă de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii sub formă de acţiuni tranzacţionate pe piaţa de capital ce urmează a fi acordate de A.P.A.P.S. fără a stabili vreun cuantum al valorii acestora. În ceea ce priveşte capătul de cerere disjuns şi care a format obiectul dosarului nr. 10894/C/2002 al Tribunalului Timiş, prin sentinţa civilă nr. 15 din 15 ianuarie 2003 Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea împotriva pârâtei A.P.A.P.S aşa cum a fost precizată, a obligat pârâta să emită decizie motivată în baza Legii nr. 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii constând în acţiuni în echivalent valoric a cotei de ¼ din terenul înscris în C.F.14574 Sânicolau Mare nr. top 815-819/1 sub sancţiunea a 200.000 lei/zi daune cominatorii de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că reclamanţii au făcut dovada vocaţiei la acordarea măsurilor reparatorii, iar calitatea procesuală pasivă îi revine pârâtei A.P.A.P.S. care are obligaţia de a emite o decizie sau dispoziţie motivată pentru acordarea de măsuri reparatorii echivalente cotei de ¼ din imobil pe care urmează a le estima, evaluarea fiind făcută de tribunal numai în caz de divergenţă.
În funcţie de obiectul acţiunii instanţa a apreciat daunele cominatorii la 200.000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunţată în obligaţia de a face, acestea având caracterul unei pedepse civile care fără a fi împovărătoare să stimuleze executarea obligaţiei.
Împotriva sentinţei civile nr. 15 din 15 ianuarie 2003 a Tribunalului Timiş pârâta A.P.A.P.S. a formulat apel criticând-o pentru că este pronunţată cu aplicarea greşită a Legii nr. 10/2001. Astfel, apelanta arată că prin adresa nr. D.J.2/3743 din 3 octombrie 2002 a solicitat reclamanţilor să-şi completeze dosarul, dar aceştia nu au depus actele cerute, ceea ce a pus A.P.A.P.S în imposibilitate de a emite Decizia. De asemenea reclamanţii nu au făcut dovada că imobilul este deţinut de către o societate comercială privatizată de A.P.A.P.S.
De asemenea, mai arată apelanta că potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001 imobilul trebuie să fie evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, ceea ce nu s-a demonstrat de către reclamanţi.
Prin Decizia civilă nr. 96 din 17 iunie 2003 Curtea de Apel Timişoara a respins apelul.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că în mod corect instanţa de fond a obligat pârâta să emită Decizia motivată sub sancţiunea unor daune cominatorii, făcând aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii pârâta A.P.A.P.S. (actualmente A.V.A.S.) a formulat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reluând criticile formulate în apel.
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989; „Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate".
Reclamanţii au făcut dovada vocaţiei la acordarea măsurilor reparatorii, situaţia lor găsindu-şi rezolvarea potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, A.P.A.P.S (A.V.A.S.) fiind implicată în procesul de privatizare.
Potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „În termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptăţite organele de conducere ale instituţiei publice implicate în privatizare prevăzută de art. 27 alin. (2) respectiv ale organizaţiei cooperatiste prevăzute la art. 27 alin. (4) vor stabili prin decizie sau după caz prin dispoziţie motivată valoarea şi modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare convenite prin negociere".
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol „Termenul de 60 de zile prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit numai la cererea persoanei îndreptăţite".
Din actele şi lucrările dosarului reiese că pârâta nu a respectat termenul de 60 de zile pentru emiterea deciziei sau dispoziţiei.
Criticile formulate nu pot fi primite, fiind evidentă încălcarea de către pârâtă a dispoziţiilor imperative ale art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 10/2001.
Aceste articole nu prevăd posibilitatea pentru A.P.A.P.S. de a prelungi termenul de 60 de zile până la completarea documentaţiei această prelungire putând fi cerută doar de persoana îndreptăţită.
Din actele şi lucrările dosarului reiese că reclamanţii au răspuns solicitării A.P.A.P.S. cu actele doveditoare cerute.
Recurenta este în eroare invocând art. 22 al legii şi care, în opinia sa, evidenţiază că termenul de 60 de zile este de recomandare.
Art. 22 dispune că, „Actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum şi în cazul moştenitorilor cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi". Această situaţie nu lipseşte de eficienţă dispoziţiile imperative ale art. 27 din Legea nr. 10/2001 care au fost încălcate de recurentă.
A.P.A.P.S., aşa cum demonstrează actele şi lucrările dosarului, a fost implicată în procesul de privatizare motiv pentru care este neîntemeiată şi critica privitoare la faptul că reclamanţii nu au făcut dovada că imobilul este deţinut de o societate comercială privatizată de A.P.A.P.S şi că acesta trebuie evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate.
Mai mult, în concordanţă cu scopul elaborării Legii nr. 10/2001 este evident că dispoziţiile neclare trebuie interpretate în favoarea persoanei îndreptăţite.
În acest cadru trebuie privite reglementările art.23 alin (1) din lege, „potrivit cu care în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură"; în conformitate cu art. 24 alin. (1) al aceluiaşi act normativ „dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deţinătorul imobilului este obligat, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptăţite ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului".
În lumina dispoziţiilor legale mai sus evocate legiuitorul a considerat că termenul în care unitatea deţinătoare trebuie să răspundă notificării persoanei îndreptăţite este imperativ, iar nu unul de recomandare. Orice altă calificare ar deturna finalitatea urmărită de legiuitor. Dacă ar fi să considerăm că termenul are caracter de recomandare s-ar încălca indirect şi s-ar amâna rezolvarea echitabilă a retrocedării imobilelor sau după caz procedura acordării de despăgubiri şi pe această cale s-ar îngrădi dreptul la reparaţie.
În concluzie criticile recurentei nu pot fi primite atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au pronunţat hotărâri legale fiind justificată şi obligarea la daune cominatorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.P.A.P.S (A.V.A.S.) împotriva deciziei nr. 96 din 17 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 5462/2003. Civil. Expropriere teren. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5432/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs → |
---|