ICCJ. Decizia nr. 5432/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5432
Dosar nr. 4491/2003
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 2003 sub nr. 370 pe rolul Tribunalului Braşov S.M. în nume propriu şi în calitate de mandatară a lui R.E.I. în contradictoriu cu SC R. SRL Braşov a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să anuleze Decizia nr. 149 din 12 decembrie 2002 emisă de către intimată şi să le admită cererea pentru restituirea în natură, ori prin echivalent a imobilului înscris în C.F. nr. 22021 Braşov nr. top iniţial 5859/2.
În motivarea cererii contestatoarele au arătat că S.M., în calitate de mandatară a lui R.E.I., a formulat notificarea pentru restituirea imobilului în litigiu.
S-a arătat de asemenea că S.M. fiind rudă cu R.E.I. a considerat că problema proprietăţii se va rezolva ulterior, după restituirea imobilului, însă înainte de a primi răspuns la notificare a făcut precizare că notificare este în realitate în numele lui R.E.I.
Se mai arată că această precizare a notificării nu a fost luată în considerare şi intimata a emis Decizia care este contestată în prezenta cauză, prin care a respins notificarea în forma iniţială, considerând că notificatorii nu au calitatea de persoane îndreptăţite la restituire.
Se critică această decizie în principal pentru că nu a rezolvat notificarea astfel cum a fost precizată, iar în subsidiar că, în orice caz, nu a luat în considerare faptul că şi S.M. este rudă cu proprietarii tabulari şi are dreptul la restituire în lipsa lui R.E.I. care este în grad mai apropiat de rudenie.
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 130 S din 24 martie 2003 a respins contestaţia ca nefondată.
S-a reţinut de către instanţa de fond, în esenţă, că în mod corect a fost respinsă notificarea iniţial formulată, întrucât S.M. şi S.E.(fratele acesteia) nu au calitatea de persoane îndreptăţite ca moştenitori ai foştilor proprietari, existând un descendent în grad mai apropiat de rudenie faţă de defuncţii proprietari, respectiv R.E.I., care şi-a manifestat la rândul său intenţia de revendicare.
Instanţa a mai reţinut că deţinătoarea imobilului a procedat în mod corect neluând în considerare „precizarea" la notificare, întrucât aceasta reprezintă de fapt o schimbare a identităţii persoanei îndreptăţite făcută în afara termenului legal de depunere a notificării şi nefiind adresată prin executorul judecătoresc.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel toţi contestatorii.
În apelul formulat de R.E.I. arată că într-adevăr iniţial, notificarea a fost formulată de către mandatara sa, în numele său şi al fratelui său, dar această cerere a fost modificată în scris şi a fost însoţită de toate actele care dovedesc calitatea sa şi temeinicia cererii.
Mai arată apelanta că fiind vorba de o modificare a unei cereri în baza unei proceduri speciale, legea nu exclude posibilitatea modificării oricărei cereri anterior soluţionării acesteia şi în consecinţă cererea sa trebuia admisă.
În apelul lor, S.M. şi S.E. arată că notificarea a fost formulată iniţial în nume propriu, dar a fost precizată în sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 în favoarea lui R.E.I.
Respingându-se această cerere (precizată), arată aceşti apelanţi, instanţa ar fi trebuit să admită notificarea iniţială şi să le restituie imobilul întrucât şi ei au calitatea de moştenitori ai fostului proprietar al imobilului.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia civilă nr. 67/Ap din 2 iulie 2003 a respins apelurile ca nefondate, reţinând în motivarea acestei hotărâri toate considerentele avute în vedere în sentinţa pronunţată de către instanţa de fond, apreciind că sunt legale şi temeinice.
Împotriva acestei decizii contestatorii au declarat recursuri invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În recursul său, recurenta R.E.I. susţine că a împuternicit pe S.M. să formuleze somaţie în baza Legii nr. 10/2001 întrucât în calitatea sa de moştenitoare a proprietarilor tabulari este îndreptăţită la restituirea imobilului în litigiu.
Mai arată recurenta că mandatara, probabil din eroare a făcut notificarea în numele său personal şi constatând această situaţie, la data de 5 iunie 2002 a făcut o precizare la notificarea iniţială.
Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 analizând notificarea iniţială şi precizarea, a constatat că S.M. şi E. nu au calitatea de persoane îndreptăţite la restituire şi a respins notificarea.
În legătură cu notificarea precizată, Comisia nu s-a pronunţat însă în mod expres.
În recursul formulat de către S.M. şi S.E. se susţine că din momentul în care s-a constatat că R.E.I., care are un grad mai apropiat de rudenie cu proprietarii a formulat o cerere care nu respectă prevederile Legii nr. 10/2001 şi deci a fost considerată ca inexistentă cererea lor de restituire a imobilului în calitate de rude cu proprietarii, în lipsa unei cereri a unei persoane cu grad mai apropiat de rudenie, trebuia admisă.
Recursurile sunt fondate.
Este de reţinut în primul rând că cerere de restituire din prezenta cauză are o serie de particularităţi care îi conferă un caracter atipic faţă de situaţiile obişnuite când se solicită în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 restituirea imobilelor preluate abuziv de către stat.
Astfel, în termen legal S.M. şi S.E. au notificat dorinţa lor de a le fi restituit imobilul situat în Braşov.
Ulterior, după împlinirea termenului prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (astfel cum a fost el prelungit) deci după data de 14 februarie 2002, notificarea iniţială este precizată în sensul că R.E.I. este persoana îndreptăţită, în calitate de moştenitoare legală a proprietarilor tabulari, la restituirea imobilului, iar S.M. are calitatea de mandatară a acesteia şi din eroare a formulat notificarea iniţială în nume propriu.
Unitatea deţinătoare SC R. SRL Braşov, prin Decizia nr. 149 din 12 decembrie 2002, a respins cererea formulată prin notificare, reţinând că S.M. şi S.E .nu au calitatea de persoane îndreptăţite la restituire în înţelesul prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Din referatul care a stat la baza acestei decizii rezultă că solicitanţii iniţiali nu au calitatea de succesori pentru că există o moştenitoare legală, R.E.I. (cea menţionată în precizarea notificării), care însă a făcut notificarea după expirarea termenului legal de depunere a acesteia şi, în plus, această operaţiune nu s-a făcut prin executorul judecătoresc cum prevede legea.
Instanţele de fond şi apel au preluat din referat această motivare mai înainte arătată şi au ajuns să pronunţe o soluţie paradoxală, în sensul că pe de o parte au reţinut că R.E.I. a făcut o cerere de restituire peste termenul legal, care nu poate fi luată în considerare, iar pe de altă parte a respins cererea de restituire făcută prin notificarea iniţială a lui S.M. şi S.E. reţinând că nu au calitatea de persoane îndreptăţite la restituire, nefiind succesori.
În legătură cu acest ultim aspect este de reţinut că instanţele nu au verificat actele depuse la dosar şi nici nu au dispus completarea lor pentru a constata dacă aceşti solicitanţi sunt rude în grad mai îndepărtat de rudenie şi care în lipsa unui succesor în grad mai apropiat aveau vocaţia de a solicita restituirea imobilului în litigiu.
De menţionat că în cauză a fost greşit reţinută ca fiind aplicabilă prevederea art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, când, în realitate incident în cauză era alin. (3) al aceluiaşi articol care prevede că susceptibilii care, după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a moştenirii, iar cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile care se solicită în baza Legii nr. 10/2001.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a admite recursurile şi văzând dispoziţiile art. 314 C. proc. civ. (nefiind pe deplin stabilite împrejurările de fapt ale cauzei, pentru aspectele arătate anterior) a casa Decizia pronunţată de instanţa de apel şi a trimite cauza acestei instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Cu ocazia rejudecării apelurilor se vor administra probele necesare pentru elucidarea situaţiilor arătate în considerentele menţionate la analizarea prezentelor recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de contestatorii R.E.I. şi S.M. şi S.E. împotriva deciziei nr. 67 Ap din 2 iulie 2003 a Curţii de Apel Braşov pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5431/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 545/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs → |
|---|
