ICCJ. Decizia nr. 561/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 561
Dosar nr. 1148/2003
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 iunie 2002 reclamantul V.J. a înregistrat contestaţia contra dispoziţiei nr. 625 din 21 mai 2002 emisă de Primăria Slatina, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Slatina, pentru lipsa titlului, pe temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 873 din 25 septembrie 2002 Tribunalul Olt, secţia civilă, a anulat dispoziţia atacată şi a obligat primarul să emită o nouă dispoziţie de restituire a imobilului litigios, întrucât şi-a dovedit calitatea de moştenitor al titularului dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 240 din 13 decembrie 2002, a respins apelul ca nefondat, reţinând că prima instanţă a obligat primarul să emită dispoziţia de restituire, într-unul din modurile prevăzute de lege, întrucât respingerea cererii s-a făcut pentru că reclamantul nu-şi dovedise calitatea.
De asemenea se relevă că terenul este în domeniul public, dar această chestiune, ca şi modalitatea de despăgubire se va stabili prin dispoziţia de restituire.
Contra deciziei a declarat recurs pârâta Primăria Slatina, pe temeiurile din art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. susţinând că
- nu are calitate procesuală pasivă deoarece, conform art. 19 din Legea nr. 215/2001, primăria reprezintă o structură funcţională,
- reclamantul a produs dovada calităţii sale de moştenitor după emiterea dispoziţiei,
- imobilul a fost expropriat, iar investiţia finalizată, astfel că pentru acest teren, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 reclamantului nu i se cuvin decât despăgubiri în echivalent, ce s-ar putea stabili pe bază de probe, inclusiv expertiză tehnică,
- iar diferenţa de ¼ din imobil a fost cerută de acelaşi reclamant în dosarul nr. 5227/2002 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova în care s-a efectuat o expertiză care a concluzionat că terenul nu poate fi restituit în natură.
2. Recursul este fondat.
2.1. Imobilul, teren 580 mp şi construcţii, a aparţinut numitei P.M., iar prin Decretul nr. 168 din 23 aprilie 1982 a fost expropriat (poz. 7 din lista anexă) în scopul edificării a 268 apartamente şi a dotărilor comerciale, de servire şi tehnico-edilitare aferente, în zona de locuinţe „Ana Ipătescu", act normativ prin care s-a aprobat şi „demolarea construcţiilor şi a împrejmuirilor expropriate".
Fosta proprietară expropriată a decedat la 13 martie 1996, iar reclamantul s-a „legitimat" în faţa primei instanţe cu certificat de calitate de moştenitor nr. 122 din 26 august 2002, ca strănepot de frate al defunctei (poz.7) alături de alţi 6 comoştenitori, nepoţi de frate, cu o cotă de 6/12.
El are, deci, în procedura Legii nr. 10/2001, calitate activă, în limitele drepturilor succesorale recunoscute şi sub rezerva probelor asupra proprietăţii şi valorii bunului expropriat.
Procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001 este obligatorie, iar această fază a fost epuizată prin emiterea dispoziţiei atacate, chiar dacă aceasta s-a întemeiat numai pe excepţia lipsei calităţii reclamantului.
Această procedură nu are caracter jurisdicţional şi nici administrativ, „unitatea deţinătoare" putând fi orice persoană juridică, inclusiv „primăria", astfel cum este desemnată expres prin Legea nr. 10/2001.
Aşadar, odată epuizată această procedură prealabilă, fie prin admiterea unei dispoziţii sau numai a ofertei, după notificare, fie chiar, prin refuzul şi tăcerea peste termenul legal a persoanei deţinătoare, instanţa sesizată cu contestaţie (acţiune) va judeca fondul cauzei, fără a mai transmite la deţinător prerogativa soluţiei.
Drept urmare, sentinţa apelată, sub acest aspect nu are temei legal, ca şi Decizia care a confirmat-o, în apel.
2.2 Odată ce reclamantul şi-a dovedit calitatea de comoştenitor al autorului decedat, titularul dreptului de proprietate expropriat, instanţele erau datoare să judece fondul cauzei, în limitele conferite de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, stabilind:
- situaţia juridică şi de fapt a terenului a cărui restituire în natură se cere numai de reclamant,
- să identifice amplasamentul acestuia şi modul de utilizare în prezent, în raport de finalizarea exproprierii, în configuraţia micro-cartierului „Ana Ipătescu",
- să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării probelor relative la primele două aspecte, inclusiv o expertiză tehnică şi, totodată,
- să stabilească, în alternativa despăgubirii prin echivalent, măsura adecvată de plată şi, pe baza unei expertize suma cuvenită, actualizată, potrivit legii,
- să determine apartenenţa imobilului la domeniul public al proprietăţii şi să verifice situaţia din dosarul nr. 5227/2002 al Curţii de Apel Craiova, în care reclamantul are aceeaşi calitate.
Aşa fiind, se constată că în apel, cale devolutivă de atac, în realitate nu a fost evocat fondul cauzei, confirmându-se o hotărâre care l-a expediat comitentului dispoziţiei contestate, ceea ce atrage casarea deciziei recurate şi trimiterea în apel, pentru soluţionarea pe fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina împotriva deciziei nr. 240 din 13 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 4141/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 59/2003. Civil → |
|---|
