ICCJ. Decizia nr. 565/2003. Civil. Regulator de competenta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.565
Dosar nr.7423/2003
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 2/2001 a declinat competenţa judecării acţiunii civile contra Statului Român şi a Consiliului local Sibiu în favoarea Judecătoriei Sibiu, reţinând că obiectul cererii constă în declarare.
- nulităţii absolute a preluării de către stat a celor 30 de apartamente,
- nulităţii absolute a înscrierilor în cartea funciară şi .
- nulităţii absolute a actelor juridice care au stat la baza preluării.
2. Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 2727 din 8.V.2003 a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Sibiu, constatând că reclamanţii au cerut, pe lângă cele trei capete de cerere şi,
- constatarea nulităţii actelor de înstrăinare a apartamentelor, precum ş.
- restituirea acestora în natură, invocând disp. art. 24 pct. 8 din Legea nr.10/2001, cât timp nu s-a soluţionat, încă, notificarea, astfel că acestea sunt principale, iar celelalte cereri sunt accesorii.
3. Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. 13 din 30.VII.2003, soluţionând conflictul negativ, a stabilit competenţa judecării cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, reţinând, în esenţă, că
- reclamanţii şi-au completat acţiunea şi precizat temeiul de drept în cadrul procedurii speciale prev. de Legea nr.10/2001, iar
- nesoluţionarea notificărilor până în prezent echivalează cu o respingere a cererii reclamanţilor, astfel că toate celelalte cereri sunt accesorii, iar competenţa aparţine Tribunalului Sibiu, în primă instanţă.
Împotriva deciziei au declarat recurs o parte din pârâţi, susţinând, fără argumente, doar că „adevărata competenţă revine Judecătoriei Sibiu".
4. Recursul este nefondat.
Instanţa de fond, din regulatorul de competenţă, a reţinut corect obiectul judecăţii, aşa cum a fost completat şi modificat, precum şi faptul că reclamanţii şi-au precizat, neechivoc, temeiul de drept indicând procedura specială prev. de Legea nr.10/2001.
Într-o atare situaţie, contestaţiile sau cererile contra deciziei/ofertei sau a altor acte din procedura prealabilă, prev. de art. 24 din Legea nr.10/2001, sunt de competenţa tribunalului în primă instanţă, cadru procesual stabilit, în mod exclusiv, de reclamanţi, care leagă instanţa, potrivit principiului disponibilităţii.
Admisibilitatea acţiunii, în cazul nesoluţionării notificărilor ori a absenţei deciziei sau a ofertei din partea persoanei sau unităţii deţinătoare, precum şi cercetarea condiţiilor şi a probelor relative la obiectul complex al cauzei, sunt, însă, numai de competenţa primei instanţeconform art. 2 pct. 1 lit. a) şi art. 4 şi17 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienţii M. V., M.T., Ş.A.M., M.M., B.M.I., L.M.S., L.M. şi S.C. "M." SRL Sibiu împotriva sentinţei nr.63 din 30 iulie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 2.800.000 lei cheltuieli de judecată faţă de intimaţii O.Ş.C., G.A., B.C.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 560/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 57/2003. Civil. Pretentii. Recurs în anulare → |
|---|
