ICCJ. Decizia nr. 558/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 558
Dosar nr. 1111/2003
Şedinţa publică din27 ianuarie2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 septembrie 2001, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Aluniş să se constate nulitatea „comunicării" nr. 1087 din 11 septembrie 2001 şi să sedispună restituirea în natură a ½ din imobilul situat în comuna Alunişînscris în CF2856 Aluniş, compus din casă şi teren.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că o cotă de ½ din imobilul menţionat a fost proprietatea tatălui său, că a solicitat retrocedarea acestuia în temeiul Legii nr. 10/2001, însă pârâta, prin adresaatacată, i-a comunicat că a fost restituit altor persoane fizice îndreptăţite.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 425 din 13 septembrie 2002, a respins ca nefondată contestaţia.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că tatăl reclamantei nu a avut niciodată drept de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Târgu Mureş prin Decizia civilă nr. 95/A din 3 decembrie 2002, menţinând hotărârea instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta P.E., arătând în esenţă că, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut greşit că imobilul în litigiu nu a fost proprietatea tatălui său.
Recursuleste nefondat.
Din extrasul de carte funciară aflat la dosarul de fond şi din expertiza efectuată în cauză rezultă, fără echivoc, că imobilul în litigiu nu a fost niciodată intabulat pe numele tatălui reclamantei.
Or, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se restituie, de regulă, în natură, în condiţiile legii, iar art. 3 prevede că sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură sau alte măsuri reparatorii prevăzute de lege proprietarii imobilelor preluate abuziv, precum şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2000, iar imobilul în litigiu a format şi obiectul unei plângeri întemeiate pe prevederileLegii nr. 18/1991, îndreptată împotriva Hotărârii nr. 5 a Comisiei Judeţene Mureş pentru aplicarea Legii fondului funciar.
Astfel Judecătoria Târgu Mureş, prin sentinţa civilă nr. 1899 din 18 februarie 1992 (rectificată prin sentinţa civilă nr. 7945 din 31 august 1993), a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei, iar Tribunalul Mureş, prin Decizia civilă nr. 267 din 3 martie 1995, a admis recursul declarat în cauză, a desfiinţat sentinţa şi a respins plângerea formulată de P.E.
Pentru aceste considerente, recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.E. împotriva deciziei nr. 95/A din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi27 ianuarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 557/2003. Civil. Nulitate absoluta contract... | CSJ. Decizia nr. 439/2003. Civil → |
|---|
