ICCJ. Decizia nr. 5718/2003. Civil. Revendicare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5718
Dosar nr. 4581/2003
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 aprilie 2000, precizată ulterior, reclamanta D.E. a chemat în judecată pe pârâţii A.I., A.A. şi A.E. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 754 mp teren situată în comuna Hârtieşti, sat Vultureşti, judeţul Argeş, precum şi grăniţuirea celor două proprietăţi pe latura învecinată, din partea de nord a acestora.
S-a solicitat, totodată, constatarea nulităţii actului sub semnătură privată, intitulat „chitanţă", încheiat în anul 1967, cu referire la suprafaţa de teren în litigiu, între numita R.A., în calitate de vânzătoare şi pârâta A.E., în calitate de cumpărătoare.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că este proprietara unui teren în suprafaţă de 3600 mp, din care pârâţii au ocupat în mod abuziv suprafaţa revendicată de 754 mp.
Prin întâmpinarea din 12 aprilie 2001 pârâţii au cerut respingerea acţiunii deoarece în temeiul titlului de proprietate reclamanta deţine doar suprafaţa de 2000 mp teren, stăpânită în indiviziune cu ceilalţi moştenitori menţionată în certificatul de moştenitor nr. 515 din 6 septembrie 1991 eliberat de fostul notariat de Stat Local Câmpulung, iar grăniţuirea este lipsită de obiect întrucât proprietăţile părţilor sunt despărţite de un gard de beton ridicat în urmă cu 15 ani şi în această modalitate şi-a stăpânit fiecare parte propriul teren.
La data de 12 februarie 2001 numiţii N.E., M.V., C.I. şi T.M. au formulat cerere de intervenţie prin care au solicitat admiterea acţiunii promovată de reclamantă, motivând că, alături de reclamantă, sunt moştenitorii defunctei I.F., care a avut în proprietate suprafaţa de 3600 mp, din aceasta, 754 mp fiind ocupată, fără drept, de către pârâţi.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Câmpulung a admis în parte acţiunea şi cererea de intervenţie, a constatat nul înscrisul intitulat „Act de mână (chitanţă)" încheiat la data de 21 august 1967 între R.A. şi pârâta A.E., a obligat pe pârâţi să lase reclamantei şi intervenienţilor în deplină proprietate terenul în suprafaţă de 594 mp identificat în raportul de expertiză şi schiţa anexă întocmite de expertul B.T. şi a stabilit, în temeiul aceleiaşi expertize, hotarul despărţitor între proprietăţi.
Instanţa de fond a reţinut şi motivat că reclamanta şi intervenienţii au făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3600 mp, iar prin raportul de expertiză s-a demonstrat că pârâţii ocupă abuziv, din această proprietate, 594 mp şi nu 754 mp cum s-a susţinut în acţiune şi în cererea de intervenţie. Actul sub semnătură privată invocat de pârâţi ca dovadă a dreptului lor de proprietate, nu poate fi asimilat cu un act translativ de drept real întrucât în momentul încheierii sale au fost încălcate dispoziţiile Decretului nr. 144/1958.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâţii A.I., A.A. şi A.E. a fost admis de Tribunalul Argeş, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 562 din 5 aprilie 2002, a schimbat în tot hotărârea judecătoriei în sensul că a respins ca nefondate acţiunea şi cererea de intervenţie, cu motivarea că pârâţii ocupă suprafaţa de teren în litigiu de o lungă perioadă de timp, ceea ce valorează titlu de proprietate.
Soluţia din apel a fost confirmată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 1735/R din 4 octombrie 2002, a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamantă şi de intervenienţi.
Împotriva deciziilor date în apel şi în recurs, la data de 25 august 2003, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie care a susţinut că hotărârile judecătoreşti atacate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, fiind, totodată şi vădit netemeinice.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că titlul de proprietate al reclamantei şi intervenienţilor îl reprezintă un contract de donaţie prin care se dovedeşte dreptul lor de proprietate asupra suprafeţei de 3600 mp, teren din care, o suprafaţă de 594 mp este ocupată abuziv de pârâţi. Apărarea pârâţilor întemeiată pe o operaţiune de vânzare-cumpărare, concretizată într-un înscris sub semnătură privată, nu este fondată, deoarece nu se face dovada existenţei dreptului lor de proprietate.
Recursul în anulare este fondat.
Din contractul de donaţie autentificat sub nr. 27857 din 25 noiembrie 1932 de Tribunalul Muscel şi transcris sub nr. 2654 din 9 decembrie 1932 la acelaşi tribunal (dosar de fond), rezultă că autoarea reclamantei şi intervenienţilor, numita F.G.B., a fost gratificată de tatăl său cu un teren în suprafaţă de 3600 mp situat în satul Vultureşti, comuna Hârtieşti, judeţul Argeş, la punctul „În ţarină", ce se învecina pe latura de nord cu terenul numitei R.D.A. Această suprafaţă de teren a fost moştenită de reclamantă şi intervenienţi de la autoarea lor I.F., născută B., aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 515 din 6 septembrie 1991 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Câmpulung (dosar de fond).
Din cuprinsul notei de constatare din 7 octombrie 1993 (dosar de fond) întocmită de Centrul Agricol Hârtieşti rezultă că, în urma măsurătorilor întreprinse s-a observat că, în fapt, suprafaţa de 3600 mp moştenită de reclamantă şi intervenienţi este de numai 2864 mp, iar expertiza efectuată în cauză (dosar de fond), a demonstrat că acestora le lipseşte suprafaţa de 594 mp, ocupată de către pârâţi.
Pe cale de consecinţă, titlul de proprietate al reclamantei şi al intervenienţilor îl constituie contractul de donaţie, care, unit cu certificatul de moştenitor, face dovada deplină a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 3600 mp teren (în fapt – 2864 mp), situaţie în care se găseşte ca eronată motivarea instanţelor de apel şi de recurs potrivit căreia reclamanta şi intervenienţii nu cunosc limitele fizice ale dreptului lor, ori că acest drept ar fi incert, după cum greşit este şi argumentul stăpânirii de fapt de către pârâţi, vreme de 15 ani, a suprafeţei de teren în litigiu.
Din contra, argumentele mai sus prezentate demonstrează că titlul exhibat de pârâţi se bazează pe o situaţie ambiguă, respectiv pe o operaţiune de vânzare-cumpărare, concretizată doar într-un înscris sub semnătură privată intitulat „Act de mână (chitanţă)" (dosar de fond), care nu face dovada existenţei dreptului de proprietate al pârâţilor asupra terenului litigios, actul menţionat nefiind, prin natura lui, translativ de drept real. Concluzia se impune şi datorită faptului că pârâţii nu au solicitat să se constate ca fiind validă operaţiunea de vânzare-cumpărare pretins dovedită cu înscrisul sub semnătură privată din anul 1967, invocând existenţa convenţiei doar în cursul acestui proces, ca apărare, opusă acţiunii şi cererii de intervenţie, cu intenţia lipsită de fundament, de a paraliza demersul reclamantei şi al intervenienţilor, întemeiat pe titlul lor de proprietate.
Faţă de cele ce preced, va fi admis recursul în anulare, vor fi casate deciziile date de instanţele de apel şi de recurs şi va fi păstrată sentinţa Judecătoriei Câmpulung, ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1735/R din 4 octombrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, şi deciziei civile nr. 562 din 5 aprilie 2002 a Tribunalului Argeş.
Casează deciziile recurate şi respinge ca nefondat apelul declarat de pârâţii: A.N.I., A.I.A. şi A.E. împotriva sentinţei civile nr. 4006 din 19 februarie 2001 a Judecătoriei Câmpulung pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5732/2003. Civil. Restificare + completare... | ICCJ. Decizia nr. 5723/2003. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs în... → |
|---|
