ICCJ. Decizia nr. 5695/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5695
Dosar nr. 4587/2003
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 7 iunie 2002, reclamantul B.V. a solicitat în contradictoriu cu Primăria comunei Moara, judeţul Suceava prin primar anularea dispoziţiei nr. 18 din 23 mai 2002 prin care i s-a respins cererea de restituire a unei locuinţe cu anexe şi terenul aferent din comuna Moara ce au aparţinut defunctului B.M. şi obligarea pârâtei să-i restituie în natură bunurile sau să-i acorde despăgubiri băneşti în echivalent conform Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 673 din 29 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Suceava a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a casei şi anexelor gospodăreşti, proprietatea soţilor B.M. decedată la 18 ianuarie 1967 şi B.M., decedat la 8 noiembrie 1984 al cărui moştenitor este reclamantul, dat fiind că la data decesului autorului său imobilul era în patrimoniul acestuia.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 60 din 27 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.
S-a reţinut că potrivit art. 3 lit. a) şi art. 22 din Legea nr. 10/2001 sarcina probei proprietăţii şi a deţinerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine celui ce se pretinde îndreptăţit la măsuri reparatorii or, în cauză nu s-a dovedit că imobilul a fost preluat abuziv de la autorul apelantului de entităţile la care se referă art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Ca urmare, s-a constatat că pretenţiile apelantului-reclamant nu pot face obiectul Legii nr. 10/2001.
În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs reclamantul B.V. susţine că intimata a dispus de imobilul în litigiu şi a întocmit acte de proprietate unei terţe persoane, străină de succesiunea autorului său, M.B.
Din acest punct de vedere, notificarea sa se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 aşa încât, în mod nelegal, intimata i-a respins cererea de restituire a imobilului asupra căruia a dispus în mod abuziv.
Recurentul menţionează că hotărârea instanţei de apel este nelegală deoarece a dovedit că este unicul moştenitor al numitului M.B., proprietarul imobilului în litigiu asupra căruia Primăria comunei Moara a dispus în mod abuziv. Că pretenţiile sale se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Recursul declarat este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Într-adevăr, conform art. 3 lit. a) şi art. 22 din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptăţită este ţinută să facă dovada proprietăţii asupra bunurilor la care se referă Legea nr. 10/2001 precum şi a calităţii de moştenitor, or, în cauză, recurentul-reclamant a făcut aceste dovezi şi nici nu i s-a contestat calitatea pe parcursul procesului.
În mod greşit, instanţa de apel a considerat că tot persoanei îndreptăţite îi incumbă proba preluării fără titlu legal a imobilului în litigiu, aceasta fiind o probă ce nu poate fi pretinsă decât de la deţinătorul bunului al cărui titlu este contestat.
Respingând apelul reclamantului şi confirmând sentinţa Tribunalului sub acest aspect, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală.
În cauză, este util a se dispune administrarea unor probe pentru a se verifica dacă imobilul a fost preluat abuziv de stat şi dat în administrarea intimatei; dacă intimata a făcut acte de dispoziţie asupra bunurilor a căror restituire se solicită şi dacă sunt întrunite cerinţele art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 pentru a stabili cu certitudine că cererea recurentului se încadrează sau nu în dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Cum în proces nu s-au stabilit pe deplin împrejurări de fapt esenţiale pentru dezlegarea pricinii, Curtea va admite recursul reclamantului, va casa Decizia instanţei de apel şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul B.V. împotriva deciziei nr. 60 din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5694/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5692/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
