ICCJ. Decizia nr. 579/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 579.
Dosar nr. 1647/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Craiova sub nr. 19325 din 1 octombrie 1998, ulterior precizată, reclamantele I.S. şi A.M. au chemat în judecată, iniţial, pe pârâtele Consiliul local al Municipiului Craiova şi Prefectura Dolj iar pe parcurs au cerut introducerea în cauză şi a Ministerului Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului Român şi a lui D.P. solicitând reconstituirea dreptului de proprietate şi punerea în posesie asupra terenului situat în Craiova, care a fost expropriat în baza Decretului nr. 444/1964.
Judecătoria Craiova a pronunţat sentinţa civilă nr. 17.719 din 10 noiembrie 1999 prin care a respins acţiunea motivat de aceea că terenul care a intrat în proprietatea statului în baza decretului de expropriere şi este ocupat de construcţii, nu poate fi reconstituit.
Sentinţa a fost desfiinţată, iar cauza a fost reţinută pentru soluţionare în primă instanţă la tribunal, ca urmare a admiterii apelului reclamantelor, prin Decizia nr. 1300 din 11 aprilie 2000 a Tribunalului Dolj, secţia civilă.
Această decizie a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 8186 din 27 iunie 2000 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, constatându-se nul recursul declarat de pârâtul Consiliul local Craiova.
Soluţionând cauza în primă instanţă Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 746 din 6 decembrie 2001 a admis în parte acţiunea formulată de reclamante împotriva pârâţilor D.P., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul local Craiova şi Prefectura Judeţului Dolj şi a obligat pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul local Craiova să restituie acestora suprafaţa de 403 mp teren (potrivit expertizei întocmite de expertul B.) situat în Craiova strada N.T. colţ cu strada P. identificat conform vecinătăţilor la Nord teren viran, la Sud strada N.T., la Est strada P., la Vest canalul colector.
Tribunalul a motivat că restul terenului nu poate fi restituit în natură, întrucât este necesar pentru buna utilizare a construcţiilor edificate, reclamantele având posibilitatea, potrivit Legii nr. 10/2001, să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent, iar D.P. posedă titlu de proprietate pentru suprafaţa respectivă, încheiat cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
Sentinţa a fost apelată de reclamante şi de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul local al Municipiului Craiova.
Prin Decizia nr. 10 din 29 ianuarie 2003 Curtea de Apel Craiova, secţia civilă a respins ca nefondat apelul reclamantelor. A admis apelul pârâţilor, a schimbat sentinţa Tribunalului Dolj nr. 746/2001 şi pe fond a respins acţiunea reclamantelor.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, că terenul revendicat a fost expropriat în baza unui act normativ emis în acest sens, iar utilitatea publică a fost realizată în sensul că, pe teren se află un canal pentru ape reziduale şi zona de protecţie a acestuia, un canal termic, reţele tehnico-edilitare (telefonie, gaze, electrice) ce deservesc oraşul Craiova, blocuri de locuinţe şi zona aferentă acestora.
Suprafaţa de 300 mp pe care se află amplasată construcţia pârâtului D.P., reţine curtea de apel în considerentele deciziei a făcut obiectul unui contract de schimb încheiat în 1994 cu Primăria Craiova în condiţii de legalitate, necontestate.
Reclamantele au declarat recurs împotriva deciziei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Au reiterat motivele din apel şi au susţinut în esenţă că terenul coschimbaşului, nu este afectat de lucrări de sistematizare în interes public, aşa încât cauza schimbului cu terenul expropriat intervenit între Primăria Craiova şi pârâtul D.P., este falsă, ilicită.
Recursul este nefondat.
Aşa după cum rezultă din cererea introductivă şi în mod corect a reţinut curtea de apel în Decizia criticată, reclamantele au investit instanţa cu o acţiune în revendicare imobiliară.
Mai mult, în cuvântul recurentei A.M. cu ocazia dezbaterii recursului, aceasta a declarat şi dovedit cu înscrisuri că este unica moştenitoare a S.I. (decedată între timp) continuând procesul şi în această calitate, şi a precizat temeiul de drept al acţiunii, art. 480 C. civ.
Terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 444 din 31 iulie 1964 pentru cauză de utilitate publică, construcţia de blocuri de locuinţe şi dotări aferente acestora.
Actele aflate la dosar, inclusiv expertizele care s-au efectuat la instanţele de fond şi apel, au probat realizarea utilităţii publice pentru care s-a dispus exproprierea.
Susţinerea recurentelor privind nulitatea absolută a contractului de schimb dintre Primăria Craiova şi pârâtul D.P., precum şi reaua-credinţă a acestuia din urmă, nu sunt cu nimic dovedite.
Acţiunea în revendicare imobiliară este o acţiune reală, prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar.
În speţă, statul fiind proprietarul terenului în litigiu ca urmare a actului normativ de expropriere (Decretul nr. 444/1964) şi realizării scopului de utilitate publică a exproprierii, acţiunea în revendicare este neîntemeiată, aşa încât în mod corect a fost respinsă de instanţe.
În raport de aceste considerente Decizia pronunţată de curtea de apel fiind legală şi temeinică, recursul urmează să fie respins.
Pentru eventuale măsuri reparatorii reclamanta poate uza de prevederile Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantele A.M. şi I.S., decedată şi continuat de A.M. împotriva deciziei nr. 10 din 29 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 420/2003. Civil. Decadere din drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5765/2003. Civil. OBLIGAŢIA DE A FACE. Recurs → |
|---|
