ICCJ. Decizia nr. 5802/2003. Civil. Plângere proces verbal de contravenţie. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5802
Dosar nr. 1973/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2004
Asupra cauzei civile de faţă;
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 19.013 din 19 decembrie 2001 a Judecătoriei Constanţa a fost respinsă plângerea formulată de SC A. SRL Constanţa în contradictoriu cu Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa, în numele şi pe seama Direcţiei Generale a Vămilor.
A fost admisă în parte plângerea SC A. SRL în contradictoriu cu Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa în numele ei şi pe seama Direcţiei Generale a Vămilor, înlocuindu-se măsura confiscării dispusă prin proces-verbal de contravenţie nr. 96 din 23 octombrie 2001, cu obligarea petentei la plata taxelor vamale, conform art. 394 alin. (2) din HG nr. 1114/2001.
Recursul declarat de Direcţia Generală a Vămilor prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia nr. 1098 din 18 aprilie 2002 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă, prin care a fost modificată în parte sentinţa în sensul respingerii plângerii ca nefondată.
Considerând că această ultimă decizie a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, prin recursul în anulare de faţă, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a solicitat casarea ei şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, dată în temeiul dispoziţiilor art. 12 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia în situaţiile date se aplică contravenientului sancţiunea cea mai uşoară.
Recursul în anulare este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:
Tribunalul a constatat că fapta ce constituie contravenţie a fost săvârşită de SC A. SRL Constanţa în perioada 27 septembrie 2001 – 14 octombrie 2001, fiind constatată şi sancţionată prin procesul-verbal nr. 96 din 23 octombrie 2001. În raport cu această dată s-a reţinut incidenţa prevederilor Regulamentului Vamal aprobat prin HG nr. 626/1997 în sensul căruia pentru contravenţia prevăzută de art. 386 lit. b), se aplică şi măsura confiscării bunurilor, contestată prin plângerea de faţă.
S-a avut în vedere că nu sunt incidente prevederile noului regulament vamal, aprobat prin HG nr. 2/2001, întrucât fapta a fost săvârşită înainte de intrarea în vigoare a acestei reglementări.
Soluţia este greşită, întrucât potrivit art. 12 alin. (2) din OG nr. 2 din 12 iulie 2001, în vigoare de la data de 25 august 2001, „dacă sancţiunea prevăzută de noul act normativ este mai uşoară, se va aplica aceasta".
Iar, prin art. 396 lit. h) din noul Regulament Vamal aprobat prin HG nr. 1114/2001, nu se mai prevede ca sancţiune complementară confiscarea mărfurilor.
Ca atare, dispoziţiile cuprinse în art. 12 din ordonanţa menţionată, care dau posibilitatea aplicării sancţiunii mai uşoare în cazul contravenţiilor sunt incidente în cauză, acestea fiind corect interpretate şi aplicate în speţă de Judecătoria Constanţa.
Corectitudinea acestei soluţii este confirmată şi de faptul că HG nr. 1114 din 9 noiembrie 2001 a intrat în vigoare în timpul soluţionării litigiului, astfel că în virtutea principiului aplicării imediate a legii noi, sunt incidente în speţă şi prevederile art. 12 din OUG la care s-a făcut referire.
Aşa fiind, întrucât prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esenţială a legii, ceea ce a determinat şi o soluţionare greşită a cauzei pe fond, recursul în anulare de faţă urmează a fi admis, a se casa Decizia menţionată şi a se respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Vămilor împotriva soluţiei date de instanţa de fond.
Dealtfel, această hotărâre a şi fost executată, pentru că bunurile confiscate petentei au fost restituite, în baza altei hotărâri judecătoreşti – sentinţa civilă nr. 3039 din 24 februarie 2003, definitivă hotărârii instanţei de fond, arată în temeiul dispoziţiilor art. 12 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia în situaţiile date se aplicăcontravenientului sancţiunea cea mai uşoară.
Recursul în anulare es
şi irevocabilă, cum se confirmă prin notele scrise depuse de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa. Această situaţie nu lipseşte de obiect litigiul de faţă sau de interes ce dimpotrivă confirmă că prin sentinţa atacată a fost încălcată legea, astfel că recursul în anulare de faţă, trebuie admis şi pentru a nu subzista două hotărâri judecătoreşti contrarii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1098 din 18 aprilie 2002 a Tribunalului Constanţa.
Casează Decizia atacată şi respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Vămilor prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 19013 din 19 decembrie 2001 a Judecătoriei Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 57/2003. Civil. Pretentii. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 551/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în... → |
|---|
