ICCJ. Decizia nr. 6368/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6368
Dosar nr. 4786/2003
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată sub nr. 3838 din 9 iulie 2002 la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanţii A.R.M., M.M.A., E.D.A. şi A.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Ministerul Finanţelor Publice, să se constate că imobilul situat în Bucureşti, proprietatea autorului lor S.A.G., a fost naţionalizat cu nerespectarea art. II din Decretul nr. 92/1950 şi să fie obligaţi pârâţii să le acorde măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare în condiţiile Legii nr. 19/2001.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că deşi au notificat în termen persoana juridică deţinătoare, nu a fost emisă decizie/dispoziţie motivată prin care să le fie făcută potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1012 din 16 decembrie 2002 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, a admis în parte acţiunea şi a obligat Municipiul Bucureşti prin Primarul General, să emită în baza art. 23 din Legea nr. 10/2001, decizie ca răspuns la notificarea făcută de reclamanţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 250 din 27 mai 2003 a respins ca nefondat apelul, nemotivat, declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei civile nr. 1012 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
S-a reţinut că, analizându-se cauza în condiţiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., just prima instanţă, făcând aplicarea art. 23 din Legea nr. 10/2001, a obligat unitatea deţinătoare să emită decizie/dispoziţie motivată.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 250 din 27 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primarul General solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că greşit s-a stabilit obligaţia sa de a emite decizie/dispoziţie motivată întrucât termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) şi (2) curge de la data la care persoana îndreptăţită depune actele doveditoare ale dreptului de proprietate.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum şi în cazul moştenitorilor cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 23 din acelaşi act normativ prevede că în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, 14 februarie 2001.
Notificarea prin care reclamanţii au solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent a fost comunicată Municipiului Bucureşti prin Primarul General la data de 18 aprilie 2001.
Cum în speţă, la data pronunţării sentinţei de către prima instanţă, 16 decembrie 2002 ambele termene prevăzute de art. 22 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001 erau împlinite, corect a fost obligat Municipiul Bucureşti prin Primarul General să emită decizie/dispoziţie motivată.
Faţă de considerentele menţionate, CURTEA va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 250 din 27 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 6395/2003. Civil. Contestatie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 6371/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
---|