ICCJ. Decizia nr. 6886/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6886
Dosar nr. 5117/2003
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Harghita la data de 3 iulie 2002 A.I. a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Harghita şi Ministerul Justiţiei solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor încasate prin reţinerea nelegală a procentului de 7% din salariu cu titlu de primă pentru asigurări de sănătate pe perioada ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale sumei aferente de la data reţinerii şi până la data restituirii.
La data de 15 iulie 2002 Ministerul Justiţiei a chemat în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Prin sentinţa civilă nr. 949 din 14 august 2002 Tribunalul Harghita a admis acţiunea şi cererea de chemare în garanţie şi a obligat chemata în garanţie să restituie reclamantei, în locul pârâţilor, suma de 11.445.230 lei cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând cu luna ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată conform OG nr. 9/2000 de la data reţinerii lunare a sumei şi până la data plăţii integrale a datoriei.
Recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. au fost respinse prin Decizia nr. 887/R din 8 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menţionate, arătând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească, magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul, soţia, copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Această gratuitate nu echivalează însă cu scutirea de plata contribuţiei băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, care constituie o obligaţie de sine stătătoare instituită ca regulă generală prin art. 1 alin. 2 şi art. 4 din Legea nr. 145/1997.
Potrivit cu art. 52 din lege, persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 6 şi art. 55, în sarcina cărora nu există obligaţia plăţii contribuţiei.
Întrucât magistraţii nu sunt menţionaţi printre persoanele exceptate de la plata contribuţiei, se constată că numai prin greşita aplicare a prevederilor legale tribunalul a admis acţiunea reclamantei şi cererea de chemare în garanţie, soluţie confirmată de curtea de apel.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, hotărârile pronunţate în cauză vor fi casate, iar pe fond acţiunea reclamantei şi cererea de chemare în garanţie formulată de Ministerul Justiţiei vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 887 R din 8 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, şi a sentinţei civile nr. 949 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita, pe care le casează.
Respinge acţiunea reclamantei A.I. precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 424/2003. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 6889/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
