Declararea judecătorească a abandonului copilului. Lipsa anchetei sociale. Consecinţe
| Comentarii |
|
Ancheta socială prevăzută de art. 2 alin. 3 din Legea nr. 47/1993poate fi efectuată de autoritatea tutelară competentă şi în cursul judecăţii cererii prin care s-a cerut să se declare abandonul copilului.
- Extras -
Direcţia Generală Timiş pentru Protecţia Drepturilor Copilului a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii I.N. şi A.M., să se declare abandonul fiicei acestora şi să se delege apoi exerciţiul drepturilor părinteşti în favoarea reclamantei.
Acţiunea s-a întemeiat pe hotărârea nr. 425 din 27.11.1997 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Timiş, prin care minora a fost instituţionalizată în
(Secţia civilă, decizia nr. 1371 din 4 aprilie2003)
Centrul de Plasament nr. 5 “Sfântul Vasile” din Lugoj, după care părinţii minorei s-au dezinteresat complet de creşterea şi educarea ei.
Prin sentinţa civilă nr. 413 din 28.06.2001, Tribunalul Timiş a admis acţiunea.
Această soluţie a fost schimbată prin decizia nr. 125 din 24.10.2001 a Curţii de Apel Timişoara, în sensul respingerii acţiunii, astfel fiind admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, împotriva soluţiei instanţei de fond. S-a avut în vedere în principal că soluţia de admitere a cererii a fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 47/1993 în lipsa anchetei sociale întocmite de organul competent.
împotriva soluţiei date în apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin care se solicită casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în vederea completării probelor în sensul efectuării anchetei sociale şi ascultării minorei, în vârstă de peste 10 ani.
Recursul este întemeiat.
Instanţele au adoptat soluţii diferite, de admitere sau de respingere a cererii de declarare a abandonului, în raport cu interpretarea dată unor dispoziţii din legea specială, aplicabilă în materie.
Potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 47/1993, la cererea pentru declararea abandonului copilului se va anexa ancheta socială efectuată de autoritatea tutelară competentă, cu privire la condiţiile abandonării copilului, situaţia părinţilor, starea psiho-fizică, de instruire şi educare a copilului, condiţiile pe care le are şi modalitatea de îmbunătăţire a acestora, precum şi orice alte date interesând creşterea, instruirea şi educarea copilului. în final se prevede că ancheta socială trebuie să cuprindă şi opinia autorităţii tutelare faţă de cererea de declarare judecătorească a abandonului.
în speţă, nu a fost efectuată o astfel de anchetă socială, apreciindu-se corect că “raportul de anchetă socială”, efectuat de Centrul de Plasament nr. 5 Lugoj, nu acoperă cerinţele legale menţionate, nefiind întocmit de organul competent şi astfel neputând conţine opinia acestuia în legătură cu oportunitatea luării unei asemenea măsuri.
Dar, dacă proba cerută de dispoziţiile legale menţionate nu a fost efectuată, nici o dispoziţie legală nu împiedică administrarea ei în timpul judecăţii. Dimpotrivă, în temeiul art. 129 alin. 2 şi 5 C. pr. civ., judecătorul are îndatorirea să ordone măsurile necesare judecării cererii, să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii. El poate ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Prin urmare, cerinţa legii, în sensul arătat, putea fi realizată în cursul judecăţii, ca şi aceea vizând ascultarea minorei de peste 10 ani, prevăzută de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 47/1993.
Cum probele menţionate nu au fost administrate în nici o fază a procesului, recursul urmează a fi admis în sensul casării hotărârilor pronunţate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
| ← Despăgubiri. Acţiune pentru plata contravalorii imobilului... | Contract de vânzare-cumpărare în baza legii nr. 112/1995.... → |
|---|
