Teren agricol situat în extravilan. Cerere de restituire în temeiul Legii nr. 10/ 2001. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Legea nr. 10/2001 nu se aplică terenurilor al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere.
(Secţia civilă, decizia nr. 1021 din 14 martie 2003)
Reclamanta M.M. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 77 din 10 decembrie 2001 emise de primarul comunei Bobota, jud. Sălaj, susţinând că în mod greşit nu a fost admisă cererea, întemeiată pe Legea nr. 10/2001 privind restituirea în natură a unui teren, extravilan, în suprafaţă de 3,70 ha, trecut în proprietatea statului prin aplicarea Legii nr. 187/1945, ce a aparţinut unchiului şi mătuşii sale M.M. şi M.C.
A motivat petenta că nu erau incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, invocate de primar în dispoziţia nr. 77/2001, întrucât nu a solicitat restituirea lui potrivit Legii nr. 1/2000. în plus, a arătat, amplu, modul abuziv în care terenul rudelor sale - plecate din anii 1920 în America - a fost considerat ca aparţinând unor absenteişti şi a fost preluat de stat prin invocarea art. 3 lit. d din Legea nr. 187/1945.
Prin sentinţa civilă nr. 119 din 8 februarie 2002, Tribunalul Sălaj, secţia civilă a respins ca inadmisibilă acţiunea.
în motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, reclamanta, împreună cu fraţii ei, au solicitat retrocedarea întregii suprafeţe de teren înscrise în CF nr. 493 nr. top 1071/a Bobota conform Legii nr. 1/ 2000, alte 2,3 ha fiindu-le restituite în anul 1991, în aplicarea Legii nr. 18/1991.
Ca atare, sunt incidente dispoziţiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar.
împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel, soluţionat prin respingere de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin decizia nr. 94 din 20 iunie 2002.
Şi curtea de apel a reţinut că petenta şi fraţii ei au formulat cereri potrivit Legii nr. 18/1991, pronunţându-se o hotărâre de reconstituire în parte, pe care, dacă erau nemulţumiţi, ar fi trebuit să o atace în termenele prevăzute de lege.
împotriva deciziei Curţii de Apel Cluj, a declarat recurs reclamanta.
Din dezvoltarea memoriului depus, Curtea reţine că reclamanta consideră că instanţele au fost în eroare când au considerat că ea şi fraţii săi au primit o parte din teren potrivit Legii nr. 18/1991, în realitate terenul pretins prin notificarea depusă conform Legii nr. 10/2001 fiind un altul.
Recursul nu este fondat.
După 1989, în România s-au adoptat o serie de legi reparatorii pentru înlăturarea efectelor negative ale aplicării unor acte normative emise în perioada 1945-1989. Prima dintre acestea, referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, a fost Legea nr. 18/1991.
Reclamanta şi fraţii săi, rude cu foştii proprietari M.M. şi M.C., au solicitat retrocedarea întregii suprafeţe de teren înscrise în CF nr. 493, nr. top 1079 a, în temeiul Legii nr. 1/2000, menţionând că în anul 1991 li s-a restituit doar jumătate din suprafaţă.
Cum Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 este în principiu o lege cu caracter reparator generală, urmează a observa că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată şi prin Legea nr. 1 /2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere (solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. Este ceea ce prevede în mod expres art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Cum în cauză obiectul cererii de restituire îl constituie un teren agricol de natura celor enumerate în art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, soluţiile instanţelor sunt legale şi temeinice, urmând a fi menţinute, recurenta şi fraţii săi având la dispoziţie legea specială în materie, anume Legea nr. 1/2000, de care au şi uzat, prin cererea înregistrată la 31 iulie 2000 la Consiliul Local Bobota, fiind obligaţi să urmeze procedurile speciale ale acestei legi.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← Teren expropriat. Cerere de restituire soluţionată în baza... | Revendicare solicitată în temeiul dispoziţiilor C. civ. a... → |
|---|
