Acţiune în constatare. Decizia nr. 136/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 1659/97/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 136/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Procuror A. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI reprezentat prin DGFP HUNEDOARA, împotriva sentinței civile nr. 287/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față este motivat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de pârâtul S. R. și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, fiind atributul instanței acela de a constata caracterul politic al unei măsuri administrative sau a unei condamnări politice.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.01.2010 pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr._, reclamanta D. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate caracterul politic al condamnării soțului său, D. N. la 4 ani închisoare și 6 ani degradare civică pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare și să fie obligat pârâtul la plata sumei de 250.000 euro despăgubiri morale pentru trauma suferită de acesta și, implicit, de către reclamantă, în calitatea sa de soție.
Prin sentința civilă nr. 287/2012, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei, a constatat caracterul politic al condamnării penale a numitului D. N., decedat la data de 14.12.1986, prin sentința penală nr. 30/1961 a Tribunalului M. al Regiunii a III-a București pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare, prev. de art. 193/1 alin. 2 Cod penal, a respins în rest acțiunea și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta D. E. are calitate de soție supraviețuitoare a defunctului D. N., decedat. Acesta fost judecat și condamnat de către Tribunalul M. al Regiunii a III-a București prin sentința penală nr. 30/1961, la 15 ani detențiune grea, 6 ani degradare civică și confiscarea totală a averii personale, pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare, prevăzută de art. 1931 Cod penal. Soluția a fost confirmată, în recurs, prin Decizia nr. 157/1961 a Tribunalului Suprem al R.P.R.
Conform Biletului de eliberare nr. 3950/1964, defunctul soț al reclamantei a fost eliberat prin grațiere, în baza Decretului nr. 441/1964, din Penitenciarul G., la data de 31.07.1964.
Față de dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, instanța de fond a constatat caracterul politic de drept al condamnării suferite de soțul reclamantei.
În privința daunelor morale, s-a reținut că acestea nu mai pot fi acordate, temeiul juridic al cererii încetându-și efectele ca urmare a declarării neconstituționalității art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii în întregime a acțiunii.
În expunerea motivelor, recurentul arată că nu se mai impunea constatarea caracterului politic al condamnării antecesorului reclamantei, întrucât această condamnare are de drept un asemenea caracter.
Recurentul critică de asemenea și obligarea sa la plata de cheltuieli judiciare, deoarece în cauză nu se poate reține culpa sa.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. a din Legea 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic, condamnarea pronunțată pentru infracțiunea prevăzută de art. 1931 C. pen. Ca atare, legiuitorul a considerat că nu se mai impune dovedirea caracterului politic al unei astfel de condamnări.
Norma juridică cuprinsă în art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 221/2009 are caracter obiectiv, este independentă de subiectele raportului juridic concret, prevăzând în mod abstract că orice condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 1931C. pen are caracter politic.
(continuarea deciziei civile nr. 136/28.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
În cadrul raporturilor juridice concrete, subiectul care se consideră beneficiarul acestei norme juridice trebuie să facă dovada că hotărârea prin care a fost condamnat se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 221/2009, situație în care legea prezumă caracterul politic și nu mai este necesar să-l dovedească.
Ca urmare, plecând de la norma abstractă, obiectivă cuprinsă în art. 1 din lege, în mod corect, instanța de fond a constatat că situația concretă a antecesorului reclamantelor se încadrează în această prevedere și ca urmare, condamnarea suferită de acesta are caracter politic.
Ca urmare, Curtea constată că aceste critici nu sunt întemeiate.
În privința criticilor referitoare la cheltuielile de judecată, Curtea reține următoarele:
Conform art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții este obligată să plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată. Instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului, motiv pentru care a obligat pârâtul la plata a cheltuielilor de judecată, respectiv la suma de 300 lei, reprezentând onorariul avocatului ales. Față de aceste împrejurări, în mod corect s-a apreciat că pârâtul este parte căzută în pretenții și l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că criticile aduse de pârât hotărârii primei instanțe nu sunt fondate, urmând ca în temeiul art. 312 C. pr. civ., să respinge recursul de față.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 287/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc./Tehn. M.F.C./04.03.2013
N.P./2 ex/21.03.2013
Jud. fond – M. I.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 7/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Legea 10/2001. Decizia nr. 766/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
