Prestaţie tabulară. Decizia nr. 429/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 429/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 160/57/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 429/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător C. M. C.
Judecător M. A. M. - vicepreședinte
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul G. S. împotriva deciziei civile nr. 118/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat Ș. N. pentru contestatorul G. S., în substituirea apărătorului ales avocat U. A., intimatul H. P., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că nu a fost restituită la dosar dovada citării intimatului H. Pretru, că prezenta contestație în anulare este timbrată la declarare cu taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,50 lei, și s-au comunicat părților motivele contestației în anulare depuse prin memoriu separat. Se mai arată că nu s-a depus întâmpinare și s-a atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia ce se atacă cu prezenta contestație în anulare.
Instanța constată îndeplinită procedura de citare și față de intimatul H. P., prezent în instanță.
Mandatarul contestatorului depune la dosar delegația de substituire.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei pronunțate în recurs și rejudecând cauza, admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate în apel în sensul înlăturării obligației de plată către stat a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina contestatorului.
Susține că prezenta cale de atac este admisibilă, și că în mod eronat a reținut instanța de recurs că valoarea taxei de timbru a fost stabilită având în vedere valoarea de impozitare comunicată de Direcția impozite și taxe A. I.. De fapt, instanța de fond a procedat la evaluarea terenului conform expertizei întocmită de Camera Notarilor Publici. Apreciază că nu poate fi decât o eroare a instanței în ce privește calculul taxei de timbru.
Intimatul H. P. este de acord cu admiterea contestației în anulare, și arată că taxa de timbru la care a fost obligat contestatorul este eronată având în vedere categoria de teren în discuție, pășunat.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față,
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatorul G. S. a solicitat anularea deciziei civile nr. 118/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._, rejudecarea recursului, modificarea deciziei instanței de apel în sensul înlăturării obligației de plată a sumei de 9881 lei reprezentând taxă de timbru.
În motivarea cererii se arată că contestatorul a fost obligat să plătească o taxă de timbru mult mai mare decât suma pe care a primit-o cu titlu de plată a terenului în anul 2004. Instanța de recurs a fost în eroare atunci când a arătat că taxa a fost stabilită la valoarea de impozitare a terenului comunicată de Direcția de Impozite și Taxe, taxa fiind stabilită prin încheierea din 23.02.2010 fără a avea la bază această valoare.
Contestatorul arată că terenul evaluat se află în extravilanul localității Feneșel, are categoria de pășune, iar conform adresei Camerei Notarilor Publici a re o valoare de 0,40 lei/mp. Prin urmare, valoarea terenului stabilită de instanța de fond este disproporționat de mare, iar taxa de timbru încalcă liberul acces la justiție.
Contestația în anulare a fost întemeiată în drept pe art. 318 cod pr. civilă.
CURTEA, analizând contestația în anulare față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 08.01.2010 în dosar nr._ reclamantul H. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții G. S. și G. O., Preșecan (G.) S., C. L. născută G., S. Iustiniana E. (născută G.), V. A. M. (născută G.), ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța:
- să constate că moștenitor legal al defunctei G. S. este numitul G. S.;
- să constate că numiții G. I., G. P., G. C., G. S., G. G. și G. S. sunt străini de moștenire, prin neacceptarea acesteia;
- să constate că din masa succesorală rămasă după defunctă face parte imobilul teren situat din punct de vedere administrativ în Zlatna, ., jud. A., înscris în CF nr._ Feneș, top 2819 în suprafață de_ mp;
- să constate că reclamantul este promitent cumpărător de bună credință a terenului sus menționat ce revine numiților G. S. și G. O. conform antecontractului de vânzare cumpărare încheiat cu aceștia;
- să dispună obligarea pârâților G. S. și G. O. să predea act apt de intabulare asupra imobilului ce face obiectul antecontractului de vânzare cumpărare, în vederea întabulării reclamantului în CF iar în caz de refuz sentința pronunțată să țină loc de act apt de întabulare;
- să dispună întabularea în CF a hotărârii date.
Prin sentința civilă nr. 5051/2011 Judecătoria A. I. a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul H. P. și în consecință a constatat că moștenitor legal acceptant al defunctei G. S. (decedată la.14.12.1948) este G. S., ceilalți pârâți, cu vocație succesorală, fiind străini de moștenire, prin neacceptarea acesteia.
S-a constatat că din masa succesorală rămasă după defuncta G. S., face parte imobilul teren situat din punct de vedere administrativ în Zlatna, . A, jud. A., înscris în CF nr._ Feneș, top. 2819, în suprafață de_ mp.
S-a constatat că reclamantul H. P. este promitent cumpărător de bună credință a terenului susmenționat, conform antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 25.03.2004, cu promitenții vânzători G. S. și G. O..
A fost obligat pârâtul G. S. să predea reclamantului act apt de întabulare asupra imobilului în litigiu, în vederea întabulării reclamantului în Cartea Funciară, iar în caz de refuz al pârâtului, prezenta sentința va ține loc de act apt de întabulare.
S-a dispus OCPI întabularea în Cartea Funciară a prezentei hotărâri.
În baza art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51/2008, a fost obligat reclamantul să achite Statului Român, respectiv Primăriei Zlatna, prin C. Impozite și Taxe Locale, suma de 9881 lei, reprezentând taxa de timbru de care a fost scutit prin încheierea din data de 04.10.2010, urmând ca un exemplar din hotărâre să fie comunicată Primăriei Zlatna.
În conformitate cu disp. art. 771 alin. 6 din Codul fiscal, s-a dispus comunicarea hotărârii către Administrația Finanțelor Publice Zlatna în termen de 30 zile de la rămânerea ei irevocabilă, iar în baza art. 54 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, dispune ca în termen de 3 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, aceasta să fie comunicată către OCPI.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamant a fost admis prin decizia civilă nr. 70/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. – secția I civilă, schimbată în parte sentința apelată în ce privește obligația de plată a sumei de 9881 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă timbru) și rejudecând sub acest aspect, înlăturată această obligație stabilită în sarcina reclamantului. A fost obligat pârâtul G. S., căzut în pretenții, la plata către stat a sumei de 9881 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate .
În considerentele deciziei s-a reținut că potrivit art. 50 indice 2 din OUG nr. 51/2008 „în situația în care prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public, procedura de restituire fiind cea reglementată de cap. III din același act normativ.
În speța de față, reclamantul a fost scutit de obligația de plată a taxei de timbru, iar la rămânerea irevocabilă a sentinței pronunțată de instanța de fond, va avea calitatea de proprietar al imobilului ce a făcut obiectul litigiului.
În acest context, nu se poate reține că a dobândit deja bunul a cărui valoare depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, pentru a fi obligat a achita taxa judiciară de timbru de care a fost scutit, nemaifiind întrunite condițiile art. 50 indice 2 din OUG nr. 51/2008.
Apoi, în condițiile în care acțiunea a fost admisă, instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 18 din OUG nr. 51/2008, conform căruia, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar, vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale, urmând ca partea căzută în pretenții să fie obligată la plata către stat a acestor sume.
Așa fiind, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, apelul a fost admis, cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate doar în ceea ce privește obligația de plată a taxei de timbru și a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul înlăturării obligației de plată către stat a sumei de 9881 lei cu titlu cheltuieli de judecată din sarcina recurentului.
Prin decizia civilă nr. 118/2013 a Curții de Apel A. I., recursul pârâtului G. S. a fost respins, instanța reținând următoarele:
Afirmația recurentului în sensul că a fost obligat să achite o taxă de timbru mai mare decât prețul pe care l-a primit pe teren în anul 2004 nu a fost luată în considerare. Aceasta pentru că, potrivit art. 18 alin. 2 din Legea 146/1997 împotriva modului de stabilire a taxei de timbru se poate face cerere de reexaminare în 3 zile de la data când s-a stabilit taxa. Ori, recurentul nu a
contestat cuantumul taxei de timbru în termenul defipt de lege în acest sens. Valoarea taxei de timbru s-a stabilit având în vedere valoarea de impozitare a terenului comunicată de Direcția impozite și taxe A. I. pentru terenul situat în Feneșel, aflată la fila 44 din dosarul instanței de fond.
Analizând contestația în anulare formulată, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 317-318 Cod pr. civilă contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 317 „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, ….., numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare în judecată a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită ….., în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.
Potrivit art. 318 Cod pr. civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Motivul invocat de contestator se referă la eroarea instanței de recurs care ar fi reținut că taxa de timbru s-a calculat având în vedere valoarea de impozitare a terenului, aflată la fila 44 dosar fond. Cu alte cuvinte, ceea ce se contestă este cuantumul taxei de timbru, valoarea în sine a acesteia, atribut care a fost exercitat de instanța de fond, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 23.02.2010 (f. 48, dosar Judecătorie).
Părțile au avut posibilitatea de a contesta modul de calcul al taxei de timbru în conformitate cu prevederile art. 18 alin. 2 din Legea 146/1997, dar nu au exercitat această cale de atac, motiv pentru care cuantumul taxei nu mai poate face obiect de analiză pentru alte instanțe.
În jurisprudența noastră au fost considerate greșeli materiale, în sensul disp. art. 318 cod pr. civilă, respingerea greșită ca tardivă a unui recurs, anularea greșită a recursului ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate. Greșelile la care se referă art. 318 cod pr. civilă trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei, cum ar fi neobservarea faptului că la dosar exista chitanța de plată a taxei de timbru ori recipisa de expediere a recursului prin poștă și înăuntrul unui termen, sau dovada mandatului.
Contestatorul însă invocă modul greșit de calcul al taxei de timbru, solicitând în final să fie exonerat de la plata acestei sume, or acestea sunt chestiuni distincte: ori cuantumul taxei de timbru este greșit și atunci trebuia exercitată calea de atac a reexaminării prevăzută de art. 18 alin. 2 din Legea 146/1997, ori stabilirea obligației de plată a taxei de timbru în sarcina pârâtului recurent este greșită și atunci este vorba de aplicarea eronată a legii, ceea ce permitea exercitarea recursului pentru motivul prev. de art. 304 pct. 9 cod pr. civilă. Ambele critici au fost invocate și analizate și de instanța de recurs, care le-a respins fără a comite nicio eroare materială.
Prin urmare, motivul invocat se referă la o greșită apreciere a valorii terenului în litigiu de către instanța de fond, or contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor din dosar, de interpretare a unor dispoziții legale de drept
(continuarea deciziei civile nr. 429/2013 pronunțată în dosar nr._ )
substanțial sau procedural, întrucât astfel s-ar deschide calea unui recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Având în vedere caracterul contestației în anulare, acela de a fi o cale extraordinară de atac, de retractare a hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale, iar nu și pentru netemeinicie, Curtea apreciază că motivul invocat de contestator nu se încadrează în dispozițiile prev. de art. 318 Cod pr. civ., motiv pentru care se va respinge calea de atac ca nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de lege.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul G. S. împotriva deciziei civile nr. 118/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30.05.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. M. C. | Judecător, M. A. M. |
Grefier, M. R. |
Red. /Tehn. CMC
2 ex./ 28.06.2013
Jud. fond – S. P. I. C.
Jud. apel – S. I., C. F.
jud. recurs – M.F. C., A. N., C.G. N.
| ← Succesiune. Decizia nr. 221/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 242/2013. Curtea de... → |
|---|
