Succesiune. Decizia nr. 221/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 267/57/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 221/2013
Ședința publică de la 28 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Judecător A. N. – președinte secție
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul R. I., împotriva deciziei civile nr. 52/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția civilă în dosar civil nr._, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul R. I., lipsă fiind reprezentanta intimatului BNP D. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, a fost menținută starea de suspendare a cauzei prin încheierea din 28.06.2012, cauza fiind repusă pe rol la solicitarea intimatei, fiind atașat prezentei cauze dosarul solicitat cu adresă Judecătoriei Sibiu.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, note scrise formulate de contestatorul R. I., prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, solicitând contestatorului a invoca greșeala materială strecurată în decizia atacată, conform dispozițiilor art. 317 și 318 C. proc. civ.
Contestatorul prezent în instanță depune la dosar note de cheltuieli și confirmarea de la Primăria . că a achitat impozitul aferent terenului în litigiu. Menționează că în fața instanței de apel a solicitat acesteia, permisiunea de a de depune înscrisuri la dosar, dar care a fost consemnat a fi depus după dezbateri și nu a fost luat în considerare. Instanța de recurs a reținut în considerentele hotărârii a arătat că nu datorează impozit. A depus la dosar adresa emisă de notarul public în care i s-a pus în vedere faptul că acesta datorează impozit pe teren, în conformitate cu prevederile art. 77 ind. 1 Cod fiscal.
Susține că eroarea materială este strecurată cu privire la acest aspect, respectiv faptul că, contestatorul nu datorează impozit pentru terenul aflat în dezbaterea succesiunii și i s-a pus în vedere achitarea acestuia. Arată că potrivit art. 83 din legea notarilor publici, se poate adăuga la masa succesorală și alte imobile după finalizarea succesiunii, lucru care s-a și întâmplat, fiind adăugat un teren care nu a putut fi întabulat. Acest aspect nu a fost reținut de instanța de recurs în hotărârea atacată, iar reclamantul este în eroare cu privire la valoarea terenului deținută. O altă eroare reprezintă faptul că natura acestui teren a fost reținută la data de 05 ianuarie 2007 ca fiind teren intravilan, ceea ce nu este adevărat, acesta având natura de fânaț, aspect dovedit cu extrase de carte funciară. O altă eroare o reprezintă reținerile referitoare la acțiunile de la SIF M., în sensul că nu s-a menționat valoarea impozitului cu privire la acestea.
Pentru considerentele expuse solicită admiterea contestației în anulare.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului lasă cauza în pronunțare.
După încheierea ședinței de judecată, se constată că s-a înregistrat la dosar prin registratura instanței, cerere de amânare formulată de mandatara intimatului BNP D. E..
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față,
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță la data de 05.04.2011, contestatorul R. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul B. N. Public D. E.:
-suspendarea executării deciziei civile nr. 52/03.02.2011 a Curții de Apel A. I. privind cheltuielile de judecată, privind cota de ½ părți din impozitul de_ lei, pentru terenul moștenit, nu cumpărat, până când contestatorul va accepta să repună pe rol dosarul nr. 50/2007 de succesiune la BNP;
- anularea deciziei civile nr. 52/03.02.2011 a Curții de Apel A. I. dată în dosar nr._ și rejudecând recursul pe fond, prin retractarea erorilor materiale și ale omisiunilor de a cerceta „vreunul din motivele de recurs” prev. de art. 318 cod procedură civilă, să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată și precizată, casată decizia nr. 305/2010 a Tribunalului Sibiu;
-cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În motivarea contestației, susține că nu dorește să plătească impozitul pe teren stabilit abuziv și nedrept, și nici cheltuieli de judecată în sumă de 4000 lei.
Contestatorul arată că s-a stabilit în mod greșit taxa notarială și că în realitate, după calculul contestatorului este mult mai mică. De aceea, insistă ca instanța să revină asupra calculului taxelor notariale.
În mod greșit a reținut instanța de recurs în decizia atacată că „succesibilii nu se înțeleg între ei” pentru că succesibili sunt „contestatorul și un nepot care este preot în Germania, și căruia nu îi cunoaște adresa sau nr. de telefon, deci nu poate fi vorba de neînțelegeri.
Instanța nu a observat că a contestat cuantumul impozitului, și a reținut greșit că nu a fost contestat, iar contestatorul a menționat că plătește taxa pentru fânaț.
O altă eroare materială invocată se referă al reținerea de către instanța de recurs a faptului că s-a calculat impozitul pe teren pe baza expertizei camerei notarilor publici, iar contestatorul nu a văzut la dosar o asemenea expertiză.
În mod greșit a reținut instanța de recurs că a fost finalizată dezbaterea succesiunii după B. I., decedat la 10.03.1990, când finalizarea este făcută din 26.07.1990, iar în 1990 nu se includeau în masa succesorală terenuri agricole, Statul Român fiind proprietarul lor.
Contestatorul mai arată că nu poate fi obligat să plătească impozit pentru teren de construcții, cât nu există construcție-așa cum rezultă din adresa primăriei nr. 1998/31.08.2008-, și trebuie să plătească impozit pentru fânaț. Instanța de recurs nu a cercetat motivul real de repunere a dosarului succesoral pe rol, pentru dezbaterea terenului „Tocile” fânaț, pe care notarul nu a vrut să-l dezbată, pentru că pierdea onorariul. Nu a fost cercetată susținerea recurentului în sensul că notarul public a tergiversat soluționarea dosarului succesoral, și recurentul a făcut plângere la Camera Notarilor Publici, însă nu s-a luat nici o măsură. Se mai susține că instanța de recurs nu a văzut nici reclamația reclamantului la președintele Judecătoriei Sibiu în ce privește abaterile instanței de fond. Apoi, se mai arată că biroul notarului public nu a înregistrat terenurile de la reforma agrară, ca să crească onorariul notarului, și că în mod greșit a fost stabilită valoarea de impozitare a terenului.
Contestatorul menționează că a solicitat notarului public eliberarea unui supliment de certificat de moștenitor după cumnatul său, B. I., a cărui succesiune a fost finalizată la data de 26.07.1990 și după sora sa, B. E., succesiune finalizată la data de 27.03.2008, deci nu este vorba de o succesiune finalizată peste termenul de 2 ani. În mod greșit a reținut instanța de recurs în decizia nr. 52/2011 că nu a făcut nici o dezbatere succesorală și că nu există încheiere finală.
Contestatorul a depus note scrise, prin care a reluat parțial argumentele deja expuse, și a depus copii după înscrisuri, corespondența purtată cu Camera Notarilor Publici.
Cauza de față a fost suspendată o perioadă pentru soluționarea unui dosar de contencios administrativ prin care reclamantul R. I. a solicitat obligarea Camerei notarilor publici la comunicarea încheierii finale a dezbaterii succesiunii după def. B. I. din 26.07.1990, dosar succesoral nr. 986/1990 a fostului notariat de stat al județului Sibiu privind emiterea certificatului de moștenitor pe numele surorii sale B. E.. Cauza a fost respinsă irevocabilă prin decizia civilă nr. 6761/2012 pronunțată de Curtea de Apel alba I. în dosar nr._/107/2011.
Au mai fost depuse note de ședință de către contestator, prin care solicită în principal respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei de către notarul public, iar în subsidiar admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și explicată.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de contestație, raportat la art. 318 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 52/ 03.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar_ a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul R. I. împotriva deciziei civile nr. 305/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
În considerentele deciziei, instanța de recurs a răspuns tuturor motivelor invocate de reclamantul recurent în cauză, chiar dacă a răspuns cu un argument comun mai multor motive de recurs.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de art. 318 cod procedură civilă numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs.
Potrivit art. 318 cod procedură civilă, se poate formula contestație în anulare împotriva hotărârii instanței de recurs atunci când soluția dată este rezultatul unei greșeli materiale. Din această perspectivă textul se referă la erori materiale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților calea unui recurs la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță sub motivul greșitei stabiliri a stării de fapt. Astfel de erori nu pot fi reparate decât de instanța care exercită controlul judiciar și numai în cadrul căilor de atac de reformare prevăzute de lege.
Criticile de fond la adresa soluției instanței de recurs nu constituie eroare materială în înțelesul art. 318 cod procedură civilă, și ca atare nu se încadrează în cazurile de contestație în anulare specială deoarece echivalează cu rejudecarea recursului. În același context trebuie precizat că omisiunea cercetării unui motiv de casare nu există în situația în care instanța de recurs a analizat grupat toate criticile și susținerile formulate de recurent.
Susținerile contestatorului privind „erorile materiale” pe care le-a săvârșit instanța de recurs nu se încadrează în prevederile art. 318 cod procedură civilă. Astfel, nici stabilirea cuantumului impozitului, nici destinația terenului, înregistrarea sau neînregistrarea unui act de către notarul public, sau alte asemenea, nu pot face obiectul contestației în anulare în condițiile art. 318 cod procedură civilă, întrucât vizează stabilirea unei stări de fapt.
Pe de altă parte, în condițiile în care recurentul a solicitat emiterea unui supliment la certificatul de moștenitor nu se poate susține că a fost finalizată dezbaterea succesorală. Emiterea unui supliment la acest certificat semnifică tocmai faptul că au rămas bunuri din masa succesorală care nu au fost declarate, astfel că este evident că nu a fost finalizată dezbaterea succesorală. În acest sens s-a pronunțat și instanța de recurs prin decizia contestată.
În cadrul contestației în anulare, instanța nu stabilește taxe notariale, ci se pronunță strict în limitele dispozițiilor legale menționate față de decizia atacată în calea extraordinară de atac. Acest aspect referitor la stabilirea taxei notariale a fost invocat și în recurs, iar instanța l-a analizat, motivând că obiectul acțiunii formulate de reclamant îl constituie obligația de a plăti această taxă și nu cuantumul ei.
Contestatorul este în eroare cu privire la cele reținute de instanța de recurs, în sensul că nu s-a motivat față de calitatea și „neînțelegerile succesibililor” așa cum susține contestatorul; acest aspect nu a făcut obiect de analiză a instanței de recurs pentru că nu a constituit motiv de recurs.
(continuarea deciziei civile nr. 221/28.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
În ceea ce privește cuantumul impozitului și categoria de folosință a terenului, instanța de recurs a explicat motivele pentru care a considerat nefondat recursul sub acest aspect și raționamentul instanței de recurs nu face obiect al contestației în anulare. Astfel, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada unei alte valori a terenului decât aceea la care a făcut referire pârâta, astfel că nici acest aspect nu constituie eroare materială în sensul art. 318 cod procedură civilă.
Având în vedere toate aceste argumente de fapt și de drept, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 318 cod procedură civilă, și urmează a se respinge contestația în anulare ca nefondată.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul R. I. împotriva deciziei civile nr. 52/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.03.2013.
Președinte, C. G. N. | Judecător, M. F. C. | Judecător, A. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. A.N.
Tehn. A.N.
2 ex/21.06.2013
Jud. recurs – M.M.C./C.M.C./A.N.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 412/2013. Curtea de Apel... | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 429/2013. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
