Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 455/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 455/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 3925/85/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 455/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Judecător A. N.
Grefier E. M. H.
Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror V. L. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul M. G., împotriva sentinței civile nr. 67/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant M. G., personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare.
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței la data de 19.04.2013, întâmpinare formulată de DGFP Sibiu pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Instanța comunică cu recurentul reclamant un exemplar din întâmpinare.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, din oficiu, conform art. 306 alin 1 C. proc. civ., instanța pune în discuție excepția nulității căii de atac față de faptul că nu a fost motivată în termenul legal.
Recurentul reclamant M. G., cu privire la excepție, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi dată. Depune la dosar înscrisuri, respectiv contestație, sentința nr. 536/1982, certificat de deces, copie planșă foto și declarație.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt aplicabile prevederile legale în sensul constatării nulității recursului de față. Sub rezerva respingerii excepției, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Față de cele expuse și actele dosarului, cauza rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr._, așa cum a fost precizată, reclamantul M. G. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând să se constate caracterul politic al măsurilor dispuse prin sentința civilă nr. 536/1982 și să fie obligat pârâtul la plata unor despăgubiri de 10.000 euro cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii s-a arătat că împotriva reclamantului a fost luată măsura sancționării contravenționale pentru „vagabondaj” prin sentința civilă nr. 536/1982, deși el nu a avut un astfel de comportament, dimpotrivă, era angajat la Cooperativa meșteșugărească. În realitate au fost luate măsuri împotriva lui pentru că a format un grup organizat, alături de alte persoane, și au manifestat împotriva regimului din perioada respectivă, față de comportamentul abuziv al organelor de miliție și securitate, îndreptat împotriva sa din acest motiv, dar și din motive rasiale, toți membri grupării fiind de etnie romă, alt motiv fiind acela că a refuzat să declare obiectele din aur pe care le deținea.
Prin sentința civilă nr. 67/18.01.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția I civilă a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 536/1982 s-a aplicat reclamantului M. G. sancțiunea închisorii contravenționale pe 6 luni, reținându-se că din declarațiile unui martor a rezultat că contravenientul nu avea nici o ocupație, ducea un trai parazitar împreună cu alți țigani nomazi. S-a mai reținut că contravenientul a declarat în acel dosar că lucrează la bulibașa lor, însă nu a putu face dovada că este încadrat în muncă.
Reclamantul, deși susține și în acțiunea de față că la momentul aplicării sancțiunii, era angajat în muncă la Cooperativa Meșteșugărească, nu a făcut nici o dovadă scrisă în acest sens, iar o eventuală angajare, la acel moment, la bulibașa, fără acte, nu putea fi avută în vedere la aplicarea D. 153/1970. Acest act normativ sancționa traiul parazitar, adică sustragerea de la îndatorirea de a-și asigura traiul prin muncă, precum și tulburarea ordinii și liniștii publice, încălcarea normelor de conviețuire socială.
Lit. d) a art. 2 din decret sancționa „inițierea sau constituirea unor grupuri de persoane care, prin comportarea lor, exprima o concepție de viața parazitară sau anarhică, contrară regulilor elementare de bună-cuviință, străină principiilor de conviețuire socialistă, precum si sprijinirea sub orice formă a unor astfel de grupuri sau aderarea la acestea”. Astfel de fapte nu au nici o legătură cu o condamnarea politică, nimic din cele susținute de reclamant nefiind dovedite. Apoi, pentru stabilirea caracterului politic al măsurii administrative trebuia ca reclamantul să facă dovada că a avut o atitudine împotriva regimului comunist, că a urmărit scopurile prev. de art. 2 al.1 din OUG 214/1999, simpla atitudine de refuz de a se încadra în muncă, traiul parazitar reținut de instanță, la acea vreme, nu poate duce la constatarea că sancțiunea închisorii contravenționale a avut caracter politic.
În ce privește cererea de acordare de despăgubiri, s-a reținut că prin decizia Curții Constituționale nr. 1.358 /2010, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 lit. a Legii nr. 221/2009, care prevedeau acordarea de măsuri reparatorii pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, constatându-se că acestea sunt neconstituționale.
Cu prilejul soluționării excepției, instanța de contencios constituțional a examinat și normele dreptului internațional în materie și a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului justificând admiterea excepției prin raportare la acestea.
Conform art. 147 din Constituția României republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În aceste condiții, dispozițiile arătate mai sus, în lipsa unor noi norme adoptate în perioada de 45 de zile de către legiuitor, sunt considerate a fi abrogate și și-au încetat efectele juridice.
Pe de altă parte, întrucât dispozițiile privind acordarea de despăgubiri se raportează la cele privind constatarea caracterului politic al condamnării, în situația în care nu mai există temei legal pentru obligarea pârâtului la despăgubiri, reclamantul nu justifică nici un interes juridic pentru a se constata caracterul politic al condamnării.
Față de toate aceste împrejurări, instanța a constatat că acțiunea formulată este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, fără însă a motiva în vreun fel nelegalitatea sentinței atacate.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Sibiu a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic, nelegal și nemotivat.
La termenul de judecată, recurentul a depus două înscrisuri în care arată suferințele îndurate în timpul regimului comunist.
Anterior analizei legalității hotărârii atacate, Curtea a pus în discuție excepția nulității recursului. Astfel, potrivit art. 306 cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, iar art. 301 cod procedură civilă prevede că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Având în vedere aceste dispoziții legale imperative și ținând seama de faptul că recurentul nu a motivat și nu a indicat nici un fel de critici față de hotărârea recurată, în temeiul art. 306 cod procedură civilă, urmează a se constata nul recursul declarat de reclamantul M. G..
(continuarea deciziei civile nr. 455/06.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul M. G. împotriva sentinței civile 67/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.06.2013.
Președinte, C. M. C.(CO) semn. cf. art. 261(2) C. Vicepreședinte - M. A. M. | Judecător, M. A. M. | Judecător, A. N. |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. AN
2 ex/13.08.2013
Jud. fond: D.T. L.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 759/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Evacuare. Decizia nr. 134/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
