Legea 10/2001. Decizia nr. 759/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 759/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 1209/97/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 759/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător C. M. C.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Grefier M. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul L. L. împotriva sentinței civile nr. 262/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 24 octombrie 2013 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Hunedoara, contestatorul L. L. a solicitat anularea dispoziției nr. 1959/2010 emisă de intimatul P. municipiului D., și să se constate calitatea sa de persoană îndreptățită la reparațiunile reglementate de Legea 10/2001 pentru imobilele înscrise în CF 2410 D. preluate abuziv de stat prin Decretele de expropriere nr. 342/1964, nr. 465/1970 și nr. 252/1983 din proprietatea antecesoarei sale.
În principal a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu bunuri sau servicii, sau în subsidiar despăgubiri în echivalent potrivit Titlului VII al Legii 247/2005 pentru suprafața de 3436,62 mp teren și 176,22 mp construcții.
În motivarea contestației s-a arătat că prin dispoziția atacată deși intimatul a constatat calitatea contestatorului de persoană îndreptățită la reparațiunile reglementate de Legea 10/2001, a respins cererea de restituire în natură a imobilului revendicat pe motiv că nu este liber și a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent prin compensare cu un alt teren pe raza municipiului D. pe motiv că municipalitatea nu deține astfel de terenuri, propunând despăgubiri în condițiile legii speciale pentru o suprafață de teren mai mică decât cea expropriată.
Prin sentința civilă nr. 262/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – secția I civilă a fost respinsă contestația formulată de contestatorul L. L. împotriva Dispoziției nr. 1959/2010 emisă de intimatul P. municipiului D..
S-a reținut în considerentele sentinței că imobilul notificat situat în D., .. 6 jud. Hunedoara, compus din casă, anexe gospodărești și teren a fost expropriat antecesoarei contestatorului pentru cauză de utilitate publică. Parțial terenul a fost restituit prin ordine ale Prefectului județului Hunedoara în condițiile Legii 18/1991.
Având în vedere că imobilul notificat nu poate fi restituit în natură, s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare pentru identificarea și evaluarea unei suprafețe de teren liberă pe raza municipiului D., însă expertul nu a fost în măsură să identifice un asemenea teren. Ca urmare, a fost respinsă contestația formulată de contestatorul L. L..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul solicitând repunerea în termenul de executare a căii de atac, pe fond în principal a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și în consecință admițând acțiunea să se dispună anularea în parte a dispoziției primarului municipiului D. nr. 1959/2010 în sensul acordării măsurilor reparatorii constând în compensarea cu alte terenuri echivalente din punct de vedere valoric cu cel preluat de stat.
În drept se invocă art. 103 Cod pr. civ., 104 pct. 9 Cod pr. civ. și 304 ind. 1 Cod pr. civ.
În privința termenului de exercitare a căii de atac recurentul susține că nu i-a fost comunicată hotărârea pe care o atacă astfel încât apreciază că nu a început să curgă termenul de exercitare a căii de atac. Față de acest considerent, consideră că recursul este introdus în termenul legal.
Consideră că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, în primul rând pentru că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii contestatorului formulată la termenul de judecată din 21.03.2012, de suplimentare a probațiunii, în sensul de a se identifica și evalua de către expert alte terenuri în vederea acordării și compensării terenului expropriat până la concurența valorică a suprafeței acestuia de 3436,62 mp. Susține că este vorba de terenul în suprafață de 35 mp situat în ., punct termic, spate . obiectul contractului de concesiune nr. 82/2001 și al actului adițional din 22.12.2009 la acest contract, ambele încheiate în Consiliul local al municipiului D. și recurent, respectiv L. I.. Pe lângă acest teren a mai indicat și o suprafață din terenul cu o întindere totală de_ mp înscris în CF 2352 N D., nr. cadastral 5226, teren care face obiectul contractului de asociere între Municipiul D. și . D.. Apreciază admisibilă cererea mai ales că recurentul este acționar la . Hunedoara având constituit un drept de proprietate de 1/1 părți construcții și folosința terenului pe o perioadă de 49 de ani.
În privința imobilul expropriat s-a reținut că este imposibilă restituirea în natură întrucât este ocupat în parte de . aferent blocurilor, iar porțiunea liberă a fost deja restituită prin ordine ale Prefectului.
De aceea, pentru lămurirea acestor aspecte se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrare de probe.
A doua critică vizează starea de fapt, în sensul că din cuprinsul expertizei nu rezultă că terenul inițial solicitat de recurent de a fi acordat în compensare nu ar fi liber în sensul Legii 10/2001. Se menționează de către expert că din acest teren s-ar putea atribui contestatorului o porțiune în echivalent valoric cu terenul expropriat și nerestituit.
Prin întâmpinarea depusă intimatul P. municipiului D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, susținând în esență că solicitarea contestatorului este neclară în ceea ce privește opțiunea de atribuire în compensare a altor terenuri, iar probele administrate de contestator nu sunt concludente.
Anterior analizei legalității și temeiniciei sentinței atacate, CURTEA urmează a analiza dacă recursul a fot declarat în termenul prevăzut de lege.
Astfel, din dovada comunicării hotărârii pronunțate de Tribunalul Hunedoara rezultă că sentința atacată a fost comunicată contestatorului la data de 17.08.2012 cu mențiunea afișării întrucât persoana vizată și-a schimbat adresa și nu s-a putut afla noua adresă.
Recursul a fost depus de L. L. și înregistrat la Tribunalul Hunedoara la data de 15.07.2013, fiind indicată aceeași adresă ca și acea la care a fost comunicată sentința atacată, cu mențiunea de domiciliu ales.
În cazul în care contestatorul își schimba domiciliul pe parcursul judecării cauzei avea obligația de a aduce acest fapt la cunoștința instanței, sub sancțiunea neluării în considerare. Ori contestatorul nu a indicat o altă adresă la care să-i fie eventual comunicată hotărârea judecătorească. Așadar, în cazul în care și-a schimbat adresa și din acest motiv nu a intrat în posesia hotărârii judecătorești culpa îi revine în exclusivitate, și nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține un drept.
Potrivit art. 301 Cod pr. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Ori în cauza de față recursul a fost depus mult peste acest termen expres limitativ prevăzut de lege. Ca urmare, va fi respinsă ca nefondată cererea de repunere în termenul de recurs a contestatorului, iar recursul va fi respins ca tardiv formulat.
Având în vedere că instanța s-a pronunțat față de o excepție peremptorie și dirimantă, nu se impune analizarea motivelor de fond invocate în recurs.
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 759/2013 pronunțată în dosar nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul L. L. împotriva sentinței civile 262/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.10.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. M. C. | Judecător, M. A. M. |
Grefier, M. R. |
Red. AN
Tehn. MR
2 ex/17.12.2013
Jud. fond – I. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 165/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 455/2013. Curtea de... → |
|---|
