Revendicare imobiliară. Decizia nr. 208/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 208/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 5069/221/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 208/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N. – președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. HUNEDOARA, împotriva deciziei civile nr. 179/A/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 14 martie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă nr. 1746/2012 dată de Judecătoria D. s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții L. G. E., L. M., B. M. M. și S. N. R. în contradictoriu cu pârâții S.C. R.L. B. S.A. prin lichidator Insolvent Consult IPURL și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:
S-a constatat că imobilele înscrise în CF 1152 D. evidențiate în raportul de expertiză topografică, cu nr. top. 338/1 în suprafață de 388 mp., nr. top. 339 în suprafață de 275 mp. care corespunde numărului top. nou 339/1 și cu nr. top. 338/2/a în suprafață de 130 mp. au trecut în proprietatea statului, fără titlu valabil.
S-a constatat că reclamanții sunt moștenitorii proprietarilor tabulari Seigger G. (E.), S. Bernart și S. Ernest (Erno).
S-a constatat că asupra imobilelor înscrise în CF 1152 D., cu nr. top. 338/1 în suprafață de 388 mp., nr. top. 339 în suprafață de 275 mp. care corespunde numărului top. nou 339/1 și cu nr. top. 338/2/a în suprafață de 130 mp., reclamanții au dobândit dreptul de proprietate, cu titlu de moștenire.
A fost obligată pârâta S.C. R.L. B. S.A. prin lichidator Insolvent Consult IPURL să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele înscrise în CF 1152 D. evidențiate în raportul de expertiză topografică efectuat de expert I. I., cu nr. top. 338/1 în suprafață de 388 mp., nr. top. 339 în suprafață de 275 mp. care corespunde numărului top. nou 339/1 și cu nr. top. 338/2/a în suprafață de 130 mp. și care face parte integrantă din hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit mențiunilor din cartea funciară, antecesorii reclamanților, respectiv numiții Seigger G. (E.), S. Bernart și S. Ernest (Erno) au avut calitatea de proprietari tabulari asupra imobilelor evidențiate în CF 1152 D., nr. ord. A+1, 3, 5, nr. top. 338/1, 339, 338/2/a, inițial sub B 6, 7, 8 și, ulterior, sub B 12, 13, 14.
Astfel cum s-a reținut prin decizia civilă nr. 59/A/2002 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Decretul de naționalizare nr. 92/1950 nu a fost publicat în Buletinul Oficial, astfel că preluarea imobilului în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv, neexistând nici un temei legal care să facă actul preluării opozabil proprietarilor acestuia. Mai mult, s-a reținut că în raport de dispozițiile Constituției din 1948 în vigoare la data elaborării decretului 92/1950, actul de preluare a imobilului în litigiu este neconstituțional, situație în care deveneau incidente dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea 10/2001, potrivit cărora persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietari avută la data preluării.
Având în vedere că și imobilul în litigiu a fost preluat de stat în temeiul aceluiași decret de naționalizare nr. 92/1950, s-a reținut că, referitor la acesta s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că nu reprezintă un titlu valabil.
P. sentința civilă nr. 6136/2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, definitivă prin decizia civilă nr. 954/A/2005 a Curții de Apel A. I. și irevocabilă prin decizia nr. 105/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că reclamanții L. A. T., S. N. R. și B. M. sunt moștenitorii proprietarilor tabulari S. G., S. Bernath și S. Erno.
Conform certificatului de moștenitor nr. 40/2005 eliberat de BNP S. E., moștenitorii defunctului L. A. T. sunt reclamantele L. M. și L. G. E..
P. urmare, având în vedere și considerentele expuse anterior referitor la constatările făcute prin hotărâri judecătorești definitive, în prezenta procedură s-a reținut că reclamantele au calitate de moștenitori legali ai proprietarilor tabulari S. G., S. Bernath și S. Erno.
S-a reținut că, deși reclamanții au urmat procedura reglementată de legea specială în vederea redobândirii unor imobile preluate de stat în baza aceluiași Decret de naționalizare nr. 92/1950, cu privire la imobilul în litigiu înscris în CF 1152 D., cu nr. top. 338/1, 339/1, nu s-a pronunțat nici o soluție motivat de împrejurarea că acesta imobil nu a fost indicat în contestațiile formulate și nici în cererile de intervenție. Relevante în acest sens sunt dispozițiile sentinței civile nr. 116/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ (3255/2000), definitivă prin decizia civilă nr. 218/A/2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia și irevocabilă prin Decizia nr. 5010/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prima instanță s-a raportat la jurisprudența CEDO. Astfel, conform Hotărârii pilot pronunțată de Curte în cauza M. A. și alții împotriva României, s-a admis dreptul proprietarilor deposedați abuziv de a formula acțiuni în revendicare chiar și după . Legii nr. 10/2001, cu îndeplinirea a două condiții: respectarea principiului securității raporturilor juridice, ce presupune ca problemele de drept puse în discuție să nu fi format obiectul unor alte proceduri judiciare și cu respectarea drepturilor dobândite în mod valabil și cu bună – credință de către terțe persoane cu privire la imobilele revendicate.
În cauză, cu privire la prima condiție, instanța a constatat că este îndeplinită atâta timp cât imobilul în litigiu nu a făcut obiectul unor proceduri judiciare anterioare. S-a reținut că prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. R.L. B. S.A. a susținut că a devenit proprietara imobilului din litigiu prin privatizare. Din probele administrate în cauză, instanța a constatat că S.C. B. S.A. D. a fost înființată prin HG_ ca societate comercială cu capital de stat, fiindu-i eliberat la data de 16.08.1994 certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0033 prin care i s-a atribuit în proprietate suprafața de 4911,04 mp., fără însă ca în certificatul de atestare, terenul atribuit să fie identificat cu date de carte funciară. Mai mult, instanța a constatat că de la data eliberării certificatului de atestare și până în prezent nu s-a procedat la îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost dobândit prin privatizare, instanța a constatat că prin contractele de vânzare cumpărare încheiate de pârâtă cu Fondul Proprietății de Stat nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra unor imobile individualizate, ci respectivele contracte au avut ca obiect cumpărare de acțiuni.
P. urmare, dat fiind faptul că potrivit înscrierilor de carte funciară, pârâta nu are calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu, instanța a constatat că actele depuse la dosar de societatea pârâtă nu reprezintă un titlu de proprietate valabil și nu pot echivala cu un act juridic translativ de proprietate referitor la imobilul înscris în CF 1152 D., cu nr. top. 338/1, 339/1.
În concluzie, instanța a constatat că în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun – art. 480 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul S. R. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara solicitând a se modifica sentința în sensul respingerii față de el a acțiunii pentru lipsa calității sale procesuale pasive în cauză. S-a susținut că instanța a admis acțiunea în contradictoriu cu S. R., cu toate că acesta a fost introdus în cauză, în calitate de pârât prin încheierea de ședință din data de 19.10.2011 fără însă să fie comunicată precizarea de acțiune în baza căreia a fost introdus în cauză.
S-a considerat că S. R. nu are calitate pasivă întrucât nu acesta este proprietarul suprafețelor revendicate ci S.C. RL B. S.A. Din moment ce această societate este proprietare suprafețelor solicitate de reclamante, iar instanța de fond a pronunțat soluția în contradictoriu cu aceasta, se consideră că în mod netemeinic a admis acțiunea și în contradictoriu cu S. R..
S-au adus critici și pe fond, apelantul susținând că sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001 și nu dreptul comun. Acțiunea formulată pe dreptul comun ar fi admisibilă doar în condițiile în care s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, ori securității raportului juridic, însă, în speța de față, proprietatea imobilului în litigiu a fost dobândită de unitatea deținătoare S.C. RL B. S.A., ca urmare a privatizării.
P. decizia civilă nr. 179/A/2012, Tribunalul Hunedoara a respins apelul pârâtului, reținând următoarele:
Pârâtul S. R. deși invocă lipsa calității sale procesuale pasive, în apelul declarat formulează motive de nelegalitate și netemeinicie a soluției și pe fondul cauzei, demonstrând că are totuși un interes în rezolvarea litigiului.
În ce privește fondul cauzei, s-a reținut că soluția instanței este la adăpost de orice critică, prima instanță argumentând juridic absolut corect admisibilitatea acțiunii în revendicare și temeinicia ei raportat la practica judiciară în materie și la opinia Î.C.C.J conținută în Decizia nr. 33/2008. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. aceasta s-a constatat de asemenea nefondată dat fiind că acesta a fost întabulat ca proprietar pe imobilul în litigiu cu titlu de naționalizare iar prin sentința atacată, s-a constatat trecerea imobilului fără titlu valabil în proprietatea statului. De altfel această excepție nici nu a fost invocată în fața primei instanțe, ci pentru prima dată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul S. R., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului formulat de acesta și respingerea acțiunii față de S. R., pentru lipsa calității procesuale pasive.
În expunerea motivelor, recurentul susține că, în mod nelegal a fost respins apelul declarat împotriva primei instanțe, tribunalul reținând în mod greșit că S. R. are calitate procesuală, întrucât proprietarul imobilului este ., care l-a dobândit ca urmare a privatizării. În aceste condiții, S. R. nu mai este proprietar și în consecință nu mai are calitate procesuală pasivă.
Recurentul apreciază greșită soluția instanțelor de fond, care rețin că, . nu este proprietar întrucât nu au fost îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară, câtă vreme această societate deține din 1994 certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurentul aduce critici și pe fondul cauzei, susținând că în speță sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001 și nu dispozițiile de drept comun.
Reclamantele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, invocând lipsa de interes a recurentului în condițiile în care, nu s-a stabilit în sarcina sa nicio obligație precum și inadmisibilitatea motivelor de recurs vizând fondul cauzei.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
(continuarea deciziei civile nr. 208/21.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
P. acțiunea introductivă de instanță, reclamantele au solicitat, între altele, să se constate că imobilele în litigiu au trecut în proprietatea statului, fără titlu valabil. Ca urmare, față de acest petit, este justificată legitimarea procesuală pasivă a Statului R., astfel că aceste critici sunt nefondate.
În privința criticilor vizând acțiunea în revendicare, Curtea constată că acest capăt de cerere a fost admis față de pârâta ., care a fost obligată să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele în litigiu. Această pârâtă nu a atacat hotărârea primei instanțe, astfel că, având în vedere limitele efectului devolutiv, față de aceasta sentința a rămas definitivă.
Ca urmare, recurenta nu justifică niciun interes în invocarea criticilor referitoare la soluționarea cererii în revendicare pe calea legii speciale și nu a dreptului comun, aceste aspecte putând fi invocate numai de pârâta ..
Pe cale de consecință, nici aceste critici nu sunt fondate.
Pentru cele ce preced, Curtea constată că criticile invocate de recurent nu se circumscriu niciunui motiv din cele reglementate de art. 304 C. pr. civ., astfel că în baza art. 312 C. pr. civ. va respinge ca nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Hunedoara împotriva deciziei civile 179/A/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.03.2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc./Tehn. M.F.C./29.03.2013
N.P./2 ex/04.04.2013
Jud. fond – A.L. S.
Jud. apel – M.A.C./C.A.N.
| ← Strămutare. Sentința nr. 67/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 83/2013. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
