Succesiune. Decizia nr. 165/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 1699/257/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 165/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul G. G. în calitate de moștenitor a defunctei G. E., și de intervenientul C. M. C., împotriva deciziei civile nr. 173/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect succesiune.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de recurentul pârât G. G..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 28 februarie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
P. sentința civilă nr.1486/2010 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr._, s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii principale, a prescripției dreptului la acțiunea în rezoluțiunea convenției de vânzare-cumpărare și a excepției prescripției dreptului de a cere nulitatea convenției de vânzare-cumpărare.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul G. E. preluată prin cumpărarea dreptului litigios de către intervenientul C. M. C. în contradictoriu cu pârâții G. G., G. N., D. S. M., D. A. prin mandatar O. D., D. L., D. D. G., T. L., P. S., D. M., D. N. jr., D. A. L., D. G. M., D. V., D. F. M.. S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul G. G..
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. M. C. și s-a constatat că între intervenient și D. V., D. N., P. S., D. G. M., D. A. L., D. D. G., D. F. M., D. M., Rodenberg S. M. ns. D., D. A., T. L. s-au încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare autentificate pentru cota lor de proprietate din terenul înscris în titlul de proprietate nr. 2353/6 și au fost obligați să încheie acte apte de întabulare iar în caz de refuz sentința să țină loc de act autentic.
S-a constatat că intervenientului C. M. C. îi revine cota de 6/7 părți din 20.700 mp. respectiv 17.742,85 mp.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra terenurilor din titlul de proprietate 2353/6 în natură conform variantei a IV din raportul de expertiză și au fost atribuite parcelele lui C. M. C. și G. G. și G. N..
S-a dispus întabularea în CF a drepturilor de proprietate.
S-au respins celelalte pretenții formulate de intervenient.
Au fost obligați P. S., D. Vrigil, D. N., D. F., D. D. G., D. A. L., D. G., T. L., D. A., D. M., Rodenberg S. și Fleischer L. să plătească intervenientului C. M. suma de 2106 lei fiecare cheltuieli de judecată aferente capătului de cerere privind încheierea actului apt de întabulare.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că între G. E. și G. G. s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare pentru 2000 mp. din terenul de 20.700 mp. din titlul de proprietate nr. 2353/6 din 13.12.2002, promisiune pe care G. E. nu a putut să o respecte pentru că nu a dezbătut succesiunea în vederea încheierii actului autentic.
Pentru a putea cere ca promitentul vânzător să-și respecte obligația, promitentul cumpărător avea și el obligația de a plăti prețul conform art. 5 Titlul X Legea 247/2005. Nerespectându-și el obligația nu putea solicita să-i transmită dreptul de proprietate astfel că s-a respins acțiunea reclamantului.
S-a respins cererea reconvențională deoarece din convenția încheiată nu rezultă că reclamantul ar fi renunțat la dreptul său de a cere obligarea pârâtului la încheierea convenției, formularea „mă oblig ca în caz de depășire a termenului să restituit avansul” neconducând la o astfel de concluzie.
S-a respins constatarea nulității convenției deoarece pârâtul nu a adus dovezi concludente care să confirme că la data la care acesta s-a încheiat (actul) nu ar fi avut discernământ și nu și-ar fi dat un consimțământ valabil.
Cererea de intervenție a fost admisă față de prevederile art. 5 Titlul X din Legea nr. 247/2005 pârâții neopunându-se, iar în baza art. 728 C. civ., art. 6735 – 6739C. pr. civ. s-a sistat indiviziunea asupra terenurilor înscris în titlu de proprietate nr. 2353/6 conform raportului de expertiză varianta a IV-a iar parcelele astfel dezmembrate au fost atribuite intervenientului C. M. și lui G. G. și G. N..
Împotriva sentinței au declarat în termen, apel, pârâtul Grand N. A. fost G. N., pârâtul G. G. și intervenientul C. M. C..
Apelantul pârât G. N. (Grand N. A.) a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece judecarea cauzei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor procedurale referitoare la citare art. 85 C. pr .civ. el având domiciliul în Canada și nu la adresa la care a fost citat la fondul cauzei. Pe fondul cauzei, apelantul a arătat că și el are calitate de moștenitor și avea dreptul la cota de 2/16 părți astfel că nu trebuia să se mențină starea de indiviziune împreună cu fratele său în urma partajului efectuat.
Ca atare, s-a solicitat ca în situația rejudecării să se dispună ieșirea din indiviziune conform variantei a III-a.
Apelantul pârât G. G. a solicitat schimbarea sentinței, admiterea cererii reconvenționale și rezoluțiunea convenției sau modificarea modalității de împărțeală.
Apelantul a invocat nelegalitatea sentinței în ce privește respingerea cererii reconvenționale deoarece instanța de fond a interpretat greșit convenția încheiată. Astfel, deși convenția stipula un termen până la care pârâtul G. G. trebuia să încheie actul autentic respectiv 30.11.2005 iar în caz de nerespectare să restituie avansul primit și convenția să fie desființată și deși a dat avansul de 10.000 lei lui M. pentru restituire lui G. E. acesta ia restituit parțial avansul și a modificat fără acordul lui termenul, instanța de fond a schimbat nelegal sensul actului încheiat între părți.
S-a arătat de asemenea că prețul nu a fost nici în prezent achitat astfel că rezoluțiunea este admisibilă și s-a criticat faptul că împărțeala făcută de instanța de fond îi încalcă dreptul său de proprietate. Astfel nu s-a respectat posesia faptică și destinația terenului și s-a produs o fărâmițare excesivă a imobilului ce nu permite exploatarea acestuia nici ca teren agricol dar nici ca teren de construcții. Varianta îmbrățișată de instanța de fond conduce la parcele cu o lățime de 4,19 și 4,16 m. încălcându-se astfel prevederile art. 6739 C. pr. civ. astfel că s-a solicitat ca atribuirea să se facă în porțiunea de teren care să respecte posesia existentă.
Apelantul intervenient C. M. C. a solicitat admiterea în totalitate a cererii principale cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Intervenientul apelant a solicitat ca varianta de partaj să fie a V-a din suplimentul la expertiza tehnică efectuată de expert B.. S-a invocat nelegalitatea sentinței deoarece el și-a îndeplinit obligațiile contractuale de achitare a diferenței de preț iar G. G. nu și-a îndeplinit obligația de perfectare a actului autentic și de dezbatere a succesiunii. Instanța de fond se contrazice atunci când respinge acțiunea principală că nu s-a plătit prețul.
Obligația de plată a prețului era condiționată de rezolvarea succesiunii de către G. G. iar neîndeplinirea condiției de către acesta conduce la admiterea acțiunii principale cu obligarea apelantului la diferența de preț.
În apel, apelantul Grand N. fost G. N. nu și-a achitat taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac de 1235 lei și și-a retras apelul împotriva sentinței 1486/2010. Ca urmare, instanța de apel a anulat ca netimbrat apelul declarat de Grand N. fost G. N. deoarece prioritar retragerii (renunțării) la judecată este timbrajul cererii conform art. 20 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar conform art. 20 alin. 3 din aceiași lege, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se soluționează cu anularea cererii.
În data de 09.11.2011 s-a încheiat antecontract de vânzare cumpărare legalizat, prin care G. N. se obligă să vândă lui C. M. dreptul său de proprietate asupra cotei ce o deține din bunurile din titlul de proprietate nr._/02 urmare a succesiunii după G. E., D. I. urmând ca transferul dreptului de proprietate să opereze la data finalizării dosarului_ și întabularea dreptului pe numele lui G. N.. Prețul stabilit de părți a fost de 22.000 euro plătit în două tranșe din care 20.000 euro în 20 zile lucrătoare de la semnarea actului și 2.000 euro în 3 zile lucrătoare de la finalizarea procesului. Predarea posesiei s-a făcut la semnarea actului.
S-a depus oferta de plată făcută de C. M. lui G. G. urmată de consemnațiunea sumei de 44.627,84 lei pentru terenul . al antecontractului de vânzare-cumpărare 2005 și . proprietate_ . S-a depus oferta de plată făcută de G. G. către G. E. urmată de consemnațiune pentru restituire avans de 5000 RON rezultată din convenția părților încheiată în 2005.
P. decizia civilă nr. 173/2012, Tribunalul Sibiu a admis apelul declarat de intervenientul C. M. C., a schimbat în parte sentința atacată și în consecință:
A admis acțiunea civilă formulată de G. E., preluată prin cumpărarea dreptului litigios de intervenientul C. M. C. în contradictoriu cu pârâții G. G. și G. N. (Grand N.) și în consecință:
S-a constatat că pârâții G. G. și G. N. (Grand N. A.) sunt moștenitorii legali ai defunctei G. E., dec. 13.05.1998 și că masa succesorală după defuncta G. E. se compune din cota de 1/7 din imobilele înscrise în titlul de proprietate 2353/6 din 13.12.2002 în suprafață totală de 2 ha. și 700 mp.
A fost obligat pârâtul G. G. să predea act apt de întabulare pentru imobilul teren de 1478 mp. din nr. cad. nou 2496/3/2, iar în caz de refuz sentința să țină loc de act autentic apt de întabulare.
Au fost partajate imobilele din titlul de proprietate nr. 2353/6 conform suplimentului de expertiză nr. 2 varianta 2 efectuat în apel de expert B. C., care face parte integrantă din hotărâre, și a schiței planșa 3 refăcută de la filele 240 și 312 astfel:
1. - imobilul cu nr. cad. 2513/3 arabil de 10.000 mp., care s-a atribuit lui C. M..
2. - imobilul cu nr. cad. 2496/3 arabil de 8.800 mp., s-a dezmembrat și s-a atribuit după cum urmează:
- nr. cad. nou 2496/3/1, arabil de 7457,14 mp. s-a atribuit lui C. M. C.,
- nr. cad. nou 2496/3/2, arabil de 1342,86 mp,. s-a atribuit lui G. G..
3.- imobilul cu nr. cad. 2590/43, pășune de 1.900 mp., s-a dezmembrat și s-a atribuit astfel:
- nr. cad. nou 2590/43/1, pășune de 135,71 mp., atribuit lui G. G.
- nr. cad. nou 2590/43/2, pășune de 1764,29 mp., atribuit lui C. M. C..
Au fost păstrate în rest dispozițiile sentinței atacate.
A fost anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul Grand N. A. (fost G. N.) .
A fost respins apelul declarat de pârâtul- reclamant reconvențional G. G. împotriva sentinței civile nr. 1486/2010 a Judecătoriei Mediaș.
Apelantul G. G. a fost obligat la cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 4580 lei către apelantul intervenient C. M. C..
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că raportul juridic dedus judecății vizează acțiunea reclamantului G. E. în contradictoriu cu pârâții G. G.; G. N. moștenitori ai defunctei G. E.; T. L., P. S., D. M., D. S., D. A., D. N. jr., D. L., D. A., D. D., D. G., D. V., D. F. moștenitori ai defunctului D. N. de stabilire a calității de moștenitori după G. E. și respectiv D. N., de constatare a masei succesorale a acestora de 1/8 fiecare din titlul de proprietate 2353/6 din suprafața de 2 ha. și 700 mp. și a cotelor succesorale de atribuire a masei succesorale după G. E. și G. G. cu obligarea la sultă către G. N., de obligare a lui G. G. să predea act apt de întabulare pentru 2.000 mp. iar în caz de refuz sentința să țină loc de act autentic, de partajare a imobilului în litigiu și întabularea dreptului de proprietate pe numele reclamantului.
Pârâtul G. G. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat rezoluțiunea convenției de vânzare-cumpărare și restituirea către reclamant a sumei de 5000 lei iar în subsidiar nulitatea convenției deoarece reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului sau pentru lipsa unui consimțământ valabil din cauza bolii conform art. 969, 1020, 1021 C. civ.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu C. M. C. care a solicitat a se constata că P. S., D. V., D. N., D. F. M., D. D., D. A., D. G., T. L., D. A., D. M., Rodenberger S., D. L. i-au transmis cu titlu de vânzare cotele lor de proprietate din terenul înscris în titlul de proprietate 2353/6/13.12.2002 și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act apt de întabulare; partajarea imobilul și atribuirea întregului teren din titlul intervenientului cu obligația plății sultei corespunzătoare și întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară cu cheltuieli de judecată conform art.1294 și urm. C. civ., 6739 C. pr. civ.
Ca atare, cauza privește două raporturi juridice ce au ca obiect principal prestația tabulară în sensul ca pârâții să predea act apt de întabulare (în formă autentică) pentru cotele lor de proprietate stabilite conform calității lor de succesori legali, partajarea imobilului și întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului G. E. și a intervenientului C. M. C.. Aceste raporturi juridice sunt reglementate de prevederile art. 969, 1294 C. civ., art. 5 Titlul X din Legea nr. 247/2005, art. 29 din Legea nr. 7/1996.
Pârâtul reconvențional G. G. a solicitat rezoluțiunea convenției de vânzare-cumpărare pentru neîndeplinirea obligației de plată a prețului de către G. E. conform art.1020, 1021 C. civ. sau nulitatea convenției pentru lipsa discernământului valabil exprimat.
Imobilul pentru care se judecă părțile figurează în titlul de proprietate nr. 2353/6 din 13.12.2002 în suprafață de 2 ha. și 700 mp. și a fost emis în favoarea moștenitorilor: D. I., P. S., D. N., T. L., D. A., D. V., D. M. și G. E..
Reclamantul G. E. se prevalează de un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat cu G. G., iar intervenientul C. M. C. de antecontracte încheiate cu pârâții chemați prin cererea de intervenție cu semnătură legalizată la notar.
În ce privește antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de intervenientul C. M. C. cu Pușca S., D. V., D. N., D. F., D. D. G., D. A., D. G., T. L., D. A., D. M., Rodenberger S., Fleischer L., instanța de fond l-ea validat conform art. 1073 C. civ. potrivit cu care creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației (respectiv obligația de a încheia acte autentice) și art. 1077 C. civ. care stipulează că nefiind îndepliniră obligația de a face, creditorul poate să fie el autorizat a o aduce la îndeplinire cu cheltuiala debitorului.
S-a apreciat că în mod legal s-a făcut aplicarea prevederilor art. 5 Titlul X din Legea nr. 247/2005 care stipulează că în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, una din părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligația poate sesiza instanța competentă, care poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract.
Urmare a validării antecontractelor de vânzare, intervenientul a dobândit cota de 6/7 părți din întreaga suprafață de 20.700 mp. din titlul de proprietate 2353/6 respectiv 17.742, 85 mp. Aceste aspecte nu au fost contestate de părți în apel astfel că instanța le va păstra ca legale.
Apelurile vizează antecontractul încheiat între G. G. și G. E., promitentul vânzător G. G. invocând rezoluțiunea convenției pentru neplata prețului și modalitatea de partajare a imobilului.
Deoarece la fondul cauzei G. E. și-a cesionat dreptul lui litigios în prezentul dosar intervenientul C. M. C., acțiunea principală a fost preluată de către acesta și intervenientul a dobândit și calitate de reclamant în contradictoriu cu G. G. urmare a cesiunii intervenite.
Actul de care se prevalează reclamantul G. E. și respectiv C. M. îl constituie promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare din 8.06.2005 sub forma înscrisului sub semnătură privată prin care G. G. (promitent vânzător) se obligă să-i vândă lui G. E. 2.000 mp. teren din . deschidere la fața către drumul de acces . celor doi stâlpi de 110 kv. Prețul imobilului s-a stabilit a fi 30.000 euro.
La data încheierii actului 8.06.2005 s-a stipulat că s-a primit un avans de_ lei, iar G. G. s-a obligat să facă derularea actelor de succesiune, punere în posesie și încheierea actului de vânzare în formă autentică până la data de 30.09.2005. S-a prevăzut că în cazul depășirii termenului să se restituie avansul. Actul sub semnătură privată este semnat de promitentul vânzător și de cumpărător precum și de doi martori – M. I. și P. N..
Ulterior în 12.10.2005 se încheie o minută între G. E. și M. I. (reprezentantul promitentului vânzător G. G.) prin care se prelungește termenul de executare a convenției în 01.03.2006 și menționează primirea sumei de 5.000 RON de către G. E..
Acțiunea reclamantului G. E. (cumpărător) reprezintă de fapt o acțiune în prestație tabulară prin care se solicită instanței obligarea pârâtului care a consimțit la strămutarea dreptului de proprietate să predea înscrisul necesar (în formă autentică) în vederea întabulării. Astfel raportul juridic este reglementat de prevederile art. 1073, 1077 cod civil și art. 29 din Legea nr. 7/1996.
În ce privește actul (înscrisul) pentru a fi valabil trebuie să îndeplinească condițiile esențiale prevăzute de art. 948 Cod civil.
Examinând înscrisul de care se prevalează părțile, instanța a constatat că obligația promitentului vânzător G. G. este afectată în realizare de termenul stipulat respectiv cel inițial din 30.09.2005. Termenul stipulat de părți este un termen suspensiv respectiv a amâna executarea obligației până la împlinirea lui. Termenul întârzie exercitarea dreptului subiectiv și executarea obligației.
Promitentul vânzător G. G. a solicitat rezoluțiunea convenției pentru neplata prețului aceasta conform art. 1365 C. civ. „dacă cumpărătorul nu plătește prețul poate cere rezoluțiunea vânzării” în temeiul art. 1020 C. civ.
Pentru că în convenție nu s-a stipulat un termen pentru plata prețului, cumpărătorul poate plăti valabil și astfel se poate evita rezoluțiunea.
Din interpretarea convenției părților, interpretare care să conducă la producerea de efecte juridice, rezultă că promitentul vânzător nu și-a îndeplinit obligațiile de perfectare a actului în formă autentică la termenul stipulat. Plata prețului deși nu a fost prevăzut un termen pentru achitare, urma a se realiza la încheiere actului în formă autentică.
Vânzătorul care cere rezoluțiunea pentru neplata prețului trebuie să-și fi executat propriile obligații ori în speță vânzătorul promitent G. G. nu și-a îndeplinit propriile obligații iar cumpărătorul beneficiar G. E. și-a îndeplinit obligația de plată a prețului în cursul apelului prin ofertă de plată urmată de consemnațiune.
Aceste constatări au fost desprinse de către instanța de apel din depozițiile martorilor audiați la fondul cauzei, care au relevat că între părți s-au încheiat de fapt două convenții privitoare la același imobil pentru care s-a achitat un avans de_ lei vechi din care s-au restituit 50.000.000 lei cumpărătorului pentru ca acesta să se ocupe de dezbaterea succesiunii.
Ca tare, instanța a interpretat promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată între părți în sensul producerii de efecte juridice în condițiile art. 1073, 1077 C. civ., art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005 promitentul cumpărător executându-și obligațiile respectiv plata diferenței de preț în apel și promovarea acțiunii în prestație tabulară pentru obținerea actului autentic.
În ce privește cauza de nulitate absolută, lipsa unui consimțământ valabil exprimat din cauza epilepsiei de care suferă promitentul vânzător G. G., s-a reținut că nu s-a făcut nicio probă în ce privește boala invocată și care să releve lipsa consimțământului la încheierea actului. Codul civil consacră sistemul voinței interne adică interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante iar consimțământul să fie dat cu intenția de a produce efecte juridice.
Martorii audiați la fondul cauzei și prezenți la întocmirea actului nu au relevat existența vreunei incapacități naturale care să conducă la lipsirea de efecte a actului juridic.
Ca atare, nu se poate reține lipsa de consimțământ ca motiv de nulitate absolută a actului juridic invocată de apelantul G. G..
În ce privește motivul de apel formulat de G. G. vizând modalitatea de partaj îmbrățișată de către instanța de fond care iar încălca dreptul de proprietate prin fărâmițarea excesivă a imobilului parcelele atribuite având o lățime de 4,19 m și 4,16 m instanța de apel a reținut următoarele:
Din întreaga suprafață de 20.700 mp. de teren, antecesoarea apelantului ar avea dreptul conform cotei ideale la o suprafață totală de 2957 mp. Deoarece sunt doi moștenitori, el și fratele său G. N. (G. N.), fiecare ar avea dreptul corespunzător cotelor ideale ½ din 1/7 la 1478 mp. Imobilele din titlul de proprietate suspus partajului cuprind trei parcele nr.: 2496/3 de 8.800 mp.; 2513/3 de 10.000 mp.; 2590/43 de 1900 mp. Apelantul G. G. având dreptul la 1478 mp. nu poate fi distribuită această suprafață în toate cele trei parcele decât printr-o fărâmițare a suprafețelor.
Art. 6739 C. pr. civ. statuează că la formarea și atribuirea loturilor instanța să țină seama de mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia, de natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților. Cert este că apelantul intervenient C. are cota-parte cea mai mare, terenurile nu pot fi exploatate decât integral iar împărțeala în natură conduce la o scădere importantă a valorii acestuia și-i modifică în mod păgubitor destinația economică.
Singurul care a solicitat ca în urma partajului să-i fie atribuit întregul imobil a fost intervenientul C. M., apelantul pârât G. G. nesolicitând partajul în natură.
În apel s-a efectuat un supliment al raportului de expertiză de către expert B. C. care a propus două variante de partaj în natură: variantă a I-a conform solicitărilor lui C. M. și varianta a II-a conform solicitărilor lui G. G..
La varianta de partajare a terenurilor instanța a ținut cont și de faptul că apelantul pârât G. N. actual G. N. –A. a vândut cota sa ideală de drept de proprietate prin antecontract autentic apelantului intervenient C. M. C. și a fost de acord cu apelul acestuia sens în care apelantul C. a solicitat admiterea acțiunii și împotriva acestuia.
Ca atare a validat și partajat imobilele în baza art. 728 C. civ. și voinței apelantului C. cere deține majoritatea suprafeței de teren conform suplimentului de expertiză nr. 2 varianta nr. 2 și planșa anexă 3 de la filele 240, 312 din dosarul de apel.
În baza art. 20 din Legea nr. 146/1997 a anulat ca netimbrat apelul declarat de G. N. A..
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul G. G. și intervenientul C. M. C..
Pârâtul G. G. a susținut că hotărârea este nelegală întrucât instanța de apel a constatat în mod greșit valabilitatea contractului pro forma de vânzare – cumpărare, fără a observa că acesta cuprinde o clauză de dezicere, astfel încât, pentru depășirea termenului de concretizare a vânzării, contractul era rezoluționat prin voința părților.
Se susține că instanța de apel l-a obligat pe recurentul pârât la predarea actului apt de întabulare, fără a menționa că a constatat valabilitatea antecontractului și fără a obliga cealaltă parte la plata prețului, instanța neprecizând cui trebuie predat actul apt de întabulare.
Recurentul critică și soluția instanței de respingere a cererii sale reconvenționale, privind rezoluțiunea antecontractului și susține că în mod nelegal nu s-a constatat nulitatea actului care stă la baza acțiunii principale, întrucât prețul nu este determinat.
O altă critică vizează împrejurarea că instanțele nu au luat în considerare starea de sănătate și lipsa discernământului recurentului la încheierea vânzării.
O ultimă critică se referă la soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii principale, pe care recurentul o apreciază nelegală.
Recursul, nemotivat în drept, este legal timbrat (f. 38).
Intimatul C. a invocat excepția nulității recursului declarat de pârâtul G. G., susținând că motivele invocate vizează netemeinicia și nu nelegalitatea deciziei.
Intervenientul C. M. C. a solicitat schimbarea deciziei atacate cu privire la soluția dată asupra cererii în prestație tabulară și cu privire la cheltuielile de judecată.
În expunerea motivelor, recurentul arată că a dobândit și calitatea de reclamant în cumpărarea dreptului litigios dar tribunalul nu a menționat și această calitate în decizie, solicitând modificarea hotărârii sub acest aspect în sensul de a se preciza și calitatea sa de reclamant principal.
În ce privește modul de soluționare a capătului de cerere referitor la prestația tabulară, recurentul arată că în mod greșit instanța a admis acțiunea numai pentru nr. cad. 2496/3 nu și pentru nr. cad. 2590/43/1 cu toate că atunci când face referire la suprafață are în vedere suprafața totală a celor două numere cadastrale.
Ultima critică vizează cheltuielile de judecată efectuate la fond, recurentul susținând că deși a solicitat obligarea pârâtului G. G. la plata cheltuielilor efectuate la fond și în apel, tribunalul a acordat doar parțial cheltuielile de judecată, respectiv a obligat pârâtul doar la cheltuielile efectuate în apel. Aceasta în condițiile în care, cheltuielile de la fond vizând acțiunea principală se referă la o sumă mult peste 10.000 lei reprezentând taxă de timbru, contravaloare expertiză, onorariu avocat.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Recursul este legal timbrat ( f. 63-65).
Deliberând în prealabil asupra excepției invocată de intervenient, privind nulitatea recursului declarat de pârâtul G., Curtea constată că prin motivele formulate, acesta aduce critici privind nelegalitatea deciziei atacate, sub aspectul greșitei constatări a valabilității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de acesta cu intervenientul, a nulității antecontractului pentru lipsa unui preț nedeterminat, a greșitei respingeri a excepției inadmisibilității. Ca urmare, chiar dacă aceste critici nu sunt dezvoltate, ele vizează nelegalitatea deciziei atacate, astfel că, față de prevederile art. 3021 alin. 1 lit. c din C. pr. civ., excepția nulității este privită ca nefondată, urmând a fi respinsă.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
În ce privește recursul declarat de pârâtul G. G., Curtea reține că instanța de apel a interpretat în mod corect clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de recurentul G. cu reclamantul principal, făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 970 și urm. din C. civ. vechi, incident în cauză. Termenul stabilit de părți vizează obligația promitentului vânzător de a preda actul apt de întăbulare și nu obligația de plată a restului de preț. Oricum, în cursul procesului, promitentul cumpărător a achitat integral prețul, așa cum rezultă din oferta reală de plată depusă în fața instanței de apel. Ca urmare sunt nefondate aceste critici, ca și susținerea că instanța nu l-a obligat pe cumpărător la plata prețului.
Nefondat este și motivul de recurs referitor la neconstatarea valabilității antecontractului de vânzare-cumpărare, față de petitele cererilor cu care a fost investită instanța și în limitele cărora era obligată să hotărască potrivit art. 129 C. pr. civ.
În ce privește cererea reconvențională prin care recurentul-reclamant reconvențional G. G. a solicitat rezoluțiunea, respectiv nulitatea convenției încheiată de acesta cu reclamantul principal, Curtea constată că soluția Tribunalului este corectă, câtă vreme, pe de-o parte prețul este expres stipulat, acesta fiind și achitat, așa cum s-a reținut, iar pe de altă parte, lipsa discernământului la încheierea contractului nu a fost dovedită. Această din urmă chestiune vizează starea de fapt și interpretarea probațiunii, aspecte care nu mai pot fi supuse cenzurii în calea de atac a recursului, după abrogarea punctelor 10 și 11 din art. 304 C. pr. civ.
Referitor la ultima critică vizând excepția inadmisibilității acțiunii principale, C. constată că aceasta a fost invocată pentru prima dată în recurs, fiind formulată omisso medio, ceea ce atrage neanalizarea ei.
Pentru cele ce preced, Curtea constată că criticile recurentului pârât nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 304 C. pr. civ., astfel că în temeiul art. 312 C. pr. civ., va respinge recursul declarat de acesta ca nefondat.
În ce privește recursul declarat de intervenientul C. M. C., Curtea îl privește fondat în măsura și pentru motivele ce urmează:
Recurentul a investit instanța cu o cerere de intervenție în interes propriu, astfel că reținerea de către Tribunal a calității sale de intervenient este corectă. Împrejurarea că în cursul procesului, intervenientul a dobândit bunul litigios nu are relevanță și oricum, faptul că nu s-a trecut în dispozitivul deciziei atacate și calitatea de reclamant nu-i produce acestuia nicio vătămare.
Ca urmare, aceste critici sunt nefondate.
În ce privește modul de soluționare a petitului în prestație tabulară, Curtea constată că într-adevăr, prin antecontractul încheiat, părțile au convenit transmiterea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 2000 mp. din terenul în litigiu. Constatând că pârâtului G. G. îi revine o suprafață de 1478 mp, aferentă cotei de 1/7 părți, identificată cu imobilele cu nr. cad. nou 2496/3/2 și nr. cad. nou 2590/43/1, instanța de apel a reținut în considerente că această suprafață face obiectul convenție. Cu toate acestea, în dispozitivul hotărârii l-a obligat pe pârât să elibereze intervenientului act apt de întăbulare doar pentru imobilul cu nr. cad. 2496/3/2, astfel că, față de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 7/1996, cererea se impunea a fi admisă și pentru imobilul cu nr. cad. nou 2590/43/1.
Pentru aceste considerente, Curtea constată fondate aceste critici urmând să le admită.
În ce privește criticile vizând cheltuielile de judecată, Curtea le privește ca nefondate deoarece intervenientul nu a precizat în fața instanței de apel, și de altfel nici în recurs, cuantumul cheltuielilor la care solicită să fie obligat pârâtul și ce reprezintă aceste cheltuieli, în condițiile în care instanța de fond a stabilit în favoarea intervenientului dreptul la cheltuieli de judecată în cuantum de 25.272 lei.
Pentru cele expuse, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea va admite recursul declarat de intervenientul C. M. C. împotriva deciziei instanței de apel, pe care o va modifica în parte, numai în ce privește soluționarea capătului de acțiune vizând prestația tabulară și, rejudecând în aceste limite:
Îl va obliga pe pârâtul G. G. să predea intervenientului C. M. C. act apt de întabulare pentru imobilul teren de 1478 mp. cu nr. cad. nou 2496/3/2 și nr. cad. nou 2590/43/1, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de act autentic apt de întabulare.
(continuarea deciziei civile nr. 165/07.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate și îl va obliga pe intimatul G. G. să plătească recurentului C. M. C. suma de 2434,5 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă de timbru și onorariul avocaților aleși.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de intervenientul C. M. C. împotriva deciziei civile nr. 173/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă, pe care o modifică în parte, numai în ce privește soluționarea capătului de acțiune vizând prestația tabulară și, rejudecând în aceste limite:
Obligă pe pârâtul G. G. să predea intervenientului C. M. C. act apt de întabulare pentru imobilul teren de 1478 mp, cu nr. cad. nou 2496/3/2 și nr. cad. nou 2590/43/1, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de act autentic apt de întabulare.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Respinge recursul declarat de pârâtă G. G. împotriva aceleași decizii.
Obligă intimatul G. G. să plătească recurentului C. M. C. suma de 2434,5 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.03.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc.M.F.C.
Tehn. M.F.C.
2 ex/19.03.2013
Jud. fond – O. H.
Jud. apel – D.R.L./V.C.D.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 83/2013. Curtea de Apel ALBA... | Legea 10/2001. Decizia nr. 759/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
