Evacuare. Decizia nr. 12/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 1674/203/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 12/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta M. B. ORTODOXE DE STIL VECHI DIN ROMANIA, împotriva deciziei civile nr. 64/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente asistată de avocat L. J. cu delegație la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față este motivat și nu este timbrat.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare reconvențională formulată de intimata pârâtă I. A. Grațiela, din care un exemplar se comunică mandatarei reclamantei recurente.
Mandatara recurentei reclamante depune la dosar taxă judiciară de timbru de 5 lei, timbru judiciar de 1 leu, chitanță reprezentând onorariu avocat și autorizații de construire a imobilului în litigiu.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurentei reclamante, avocat L. J. solicită admiterea recursului, în baza art. 312 al. 1 C. proc. civ, modificarea hotărârii instanței de apel și modificarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Consideră că instanțele de fond au făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 480 din vechiul Cod civil, respectiv art. 563 din Noul Cod Civil, față de împrejurarea că deși au făcut dovada că sunt proprietari asupra terenului nu au făcut dovada proprietății construcțiilor de pe acesta. Greșit a fost interpretat și art. 493 din vechiul Cod civil, care prevede prezumarea dovedirii proprietății, respectiv faptul că se prezumă că proprietarul terenului este și proprietarul construcțiilor, până la dovada contrarie. Intimata pârâtă nu are nici un drept asupra imobilelor în litigiu, mai mult, în fața instanței de fond a recunoscut acest aspect. Cu privire la împrejurarea că nu au fost întabulate construcțiile în CF, aceasta este o stare de fapt, datorită faptului că nu s-a putut achita taxa la valoarea construcțiilor pentru înscrierea acestora în cartea funciară.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanță la dosar.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1858/2011 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei M. B. Ortodoxe de Stil Vechi din România, iar pe fond a fost respinsă ca inadmisibilă cererea pentru evacuare și ca neîntemeiată cererea pentru revendicare imobiliară formulată de această reclamantă în contradictoriu cu pârâta I. A. Grațiela.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Din datele de la dosar, rezultă că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra terenului, înscris în CF nr._ Cîmpeni, nr. top. 3779, dobândit prin cumpărare în anul 1997 și din CF nr._ Cîmpeni, nr. top. 3771/2/3 și 3772/3, dobândit prin cumpărare în anul 2004. Natura de folosință a imobilelor respective nu este reprezentată de construcții după cum se arată în cererea de chemare în judecată, întrucât nici schitul și nici chiliile aferente nu s-au înscris în cartea funciară. Mai mult, nu există date certe care să ateste faptul că respectivele construcții sunt edificate pe terenurile înscrise în cele două cărți funciare, pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor art. 492 C. civ. privind accesiunea imobiliară. Cu cele două extrase de carte funciară reclamanta nu a făcut dovada că este proprietară asupra terenului, nu însă și asupra construcțiilor, în raport cu care au fost invocate pretenții proprii din partea pârâtei, atât ca un simplu drept de creanță, ori de dobândire în stare de coproprietate a unui bun imobil.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că nu se poate afirma că reclamanta este lipsită de atributul folosinței sau al posesiei asupra unui bun proprietatea sa, mai exact asupra acestor construcții, întrucât prin actele prezentate de către reclamantă, aceasta nu a făcut dovada că este titulara dreptului de proprietate asupra construcțiilor, conform art. 480 C civ. În respectivele construcții, descrise în mod general în cererea de chemare în judecată, mai exact în chilii, locuiesc pârâta și numita G. E., iar între acestea există o stare de tensiune, fiecare dintre ele imputând că cealaltă parte este vinovată pentru starea de fapt. În urmă cu cca. 2 ani, pârâta a încercat să aplaneze această stare, dar numita G. E. nu a acceptat propunerea făcută. Întrucât, din actele prezentate de către reclamantă, nu rezultă că aceasta este titulara construcțiilor și totodată, că, pârâta folosește fără drept imobilele de natură teren, înscrise în cele două cărți funciare, s-a respins ca inadmisibilă cererea pentru evacuare și pentru revendicare.
Pârâta a invocat faptul că numita G. E. nu are mandat pentru a reprezenta reclamanta, în prezenta cauză. Referitor la această excepție instanța a constatat că la niciunul dintre termene, numita G. E. nu s-a prezentat în calitate de mandatară a reclamantei, reclamanta fiind reprezentată doar de către mandatar avocat, astfel că s-a apreciat ca lipsită de obiect excepția invocată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate și pe cale de consecință admiterea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor, ajungând la concluzia că nu sunt proprietarii imobilelor revendicate, deși cu extrasul de CF a făcut dovada proprietății. Recunosc însă faptul că nu au calitate de proprietari tabulari asupra construcțiilor, însă că aceste construcții aparțin apelantei, a fost recunoscut de către pârâtă atât în întâmpinare, cât și în interogatoriu luat la instanța de fond.
Prin decizia civilă nr. 64/A/2012, Tribunalul A. a respins apelul reclamantei, reținând următoarele:
Conform extrasului de CF depus la dosar asupra imobilelor terenuri înscrise în CF_ Câmpeni și_ Câmpeni este proprietară reclamanta. Imobilele construcții revendicate de către reclamanți nu sunt întabulate în CF pe numele reclamantei. Așa cum a rezultat din probatoriul testimonial administrat în cauză, construcțiile existente pe cele două imobile terenuri au fost construite de către pârâtă cu ajutorul donațiilor. În aceste imobile construcții care în realitate sunt chilii aparținând Schitului „Sfinții Împărați C. și E.” locuiesc atât pârâta cât și G. E..
Potrivit art. 480 C. civ., acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarii revendică imobilul proprietatea sa de la o terță persoană. In speță, reclamanta nu a făcut dovada proprietății și nici nu a dovedit că este lipsită de atributul folosinței sau posesiei asupra unui bun proprietatea sa. S-a apreciat că în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta nu este proprietară asupra imobilelor construcții, astfel că cererea sa în evacuare și revendicare este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor, recurenta susține că instanța de apel a reținut în mod greșit că nu a făcut dovada că este proprietară a imobilelor pe care le-a revendicat și din care a solicitat evacuarea pârâtei. Calitatea de proprietară asupra construcției este recunoscută de pârâtă și rezultă din autorizația emisă de Primăria or. Cîmpeni. Această calitate rezultă și din dispozițiile art. 492 C. civ. vechi. Se mai susține că instanțele rețin existența construcțiilor și faptul că pârâta locuiește în ele.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Recursul este legal timbrat (fila 17).
Pârâta intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (fila 9).
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din cartea funciară, reclamanta este proprietară asupra imobilului teren cu nr. top. 3779/1/8/1. În anul 1998, Primăria op. Cîmpeni a eliberat autorizația de construire nr. 12/1998 în favoarea reclamantei, pentru a edifica un schit de maici pe acest teren. Autorizația a avut o valabilitate de 12 luni de la data eliberării, valabilitate care a fost prelungită la data de 14.05.1999.
Instanțele de fond au reținut în mod corect că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcției în care locuiește pârâta. Conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, astfel cum era în vigoare la momentul formulării acțiunii, dreptul de proprietate asupra unui imobil se va înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-a transmis în mod valabil. Potrivit art. 37 alin. 2 și 5 din Legea nr. 50/1991, lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Construcțiile care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară.
Din economia acestor prevederi legale rezultă că atâta vreme cât imobilul construcție nu este evidențiat în cartea funciară pe numele reclamantei, nu se poate reține că edificatul pentru care s-a eliberat autorizație a fost finalizat și că s-ar identifica cu cel folosit de pârâtă.
Pe de altă parte, reclamanta a investit instanța de judecată cu o cerere în revendicare și evacuare, fundamentată juridic pe dispozițiile art. 480 C. civ.. În căile de atac, atât în apel cât și în recurs, aceasta a invocat și accesiunea imobiliară întemeiată pe prevederile art. 492 C. civ.
O asemenea critică nu poate fi primită, întrucât, pe de-o parte, conform art. 129 alin. 6 C. pr. civ., judecătorul este obligat să hotărască numai cu privire la obiectul judecății. Pe de altă parte, potrivit art. 316 C. pr. civ., coroborat cu art. 294 alin. 1 C. pe. civ., în calea de atac nu se pot formula cereri noi. Ori invocarea de către reclamantă a accesiunii în calea de ataca reprezintă o cerere nouă în accepțiunea textelor legale menționate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că criticile formulate de recurentă nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., astfel că în baza art. 312 C. pr. Civ., va respinge recursul de față ca nefondat.
(continuarea deciziei civile nr. 12/17.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanta M. B. Ortodoxe de Stil Vechi din România împotriva deciziei civile nr. 64/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. M.F.C.
Tehn. M.F.C./25.01.2013
N.P/2 ex/07.02.2013
Jud. fond – D.V.C.
Jud. apel – L. D./L.P. P.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 552/2013. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 290/2013. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
