Succesiune. Decizia nr. 43/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 1510/176/2006
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 43/2013
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de pârâtul H. I., împotriva deciziei civile nr. 92/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect succesiune.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 17 ianuarie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 6053/2011 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T. I. împotriva pârâților H. I., Stitz P., R. A., O. M., T. N., S. C..
S-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional H. I. în contradictoriu cu pârâții reconvenționali T. I., Stitz P., R. A., O. M., T. N., S. C., H. N. M., H. I., H. I., și în consecință:
S-a constatat că defuncta M. C., pârâtul reclamant H. I. și pârâta Stitz P. sunt singurii moștenitori legali în calitate de fii, care au acceptat în termen moștenirea după defunctul H. N., decedat la data de 12.05.1968.
S-a constatat că pârâtul H. I., Stitz P. și defuncta M. C. antecesoarea reclamantului și a pârâților R. A., O. M., T. N., S. C. sunt coproprietari în cotă de 1/3 părți fiecare asupra imobilelor înscrise în Titlul de proprietate nr._/1531/26.11.2002
S-a constatat că din masa succesorală a defunctei M. C. decedată la data de 28.01.1995 face parte cota de 1/3 părți din dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în Titlul de proprietate nr._/1531/26.11.2002
S-a constatat că moștenitori ai defunctei M. C. sunt reclamantul și pârâții R. A., O. M., T. N., S. C. în calitate de fii, în cotă de 1/5 fiecare.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor înscrise în titlul de proprietate nr._/1531/26.11.2002 emis de Comisia Județeană A. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor prin formarea și atribuirea următoarelor loturi:
Lotul nr. 1 – în valoare totală de 52.311 lei care cuprinde: . 452/3 arabil, în suprafață de 2100 mp, situat în zona „ Morărești din satul Șeusa, se atribuie reclamantului T. I., în cotă de 1/1 părți cu titlu moștenire și ieșire din indiviziune.
Lotul nr. 2 – în valoare totală de 129.389 lei care cuprinde: . 1349/66, arabil, în suprafață de 1300 mp, situat în zona „ L." din satul Șeușa; . 1170/1/37, arabil, în suprafață de_ mp, situat în zona „ În față" din satul Șeușa; . 1210/9, arabil, în suprafață de 5200 mp, situat în zona „ Deal Berc" din satul Șeușa; . 1345/65, arabil, în suprafață de 3500 mp, situat în zona „ De către Ciugud" din satul Șeușa; . 1345/87, arabil, în suprafață de 2100 mp, situat în zona „ Curechiște" din satul Șeușa; . 628/3, arabil, în suprafață de 4300 mp, situat în zona „ Șeș" din satul Șeușa; . 1106/91, arabil, în suprafață de 2800 mp, situat în zona „Deal" din satul Șeușa; . 1235/12, vii, în suprafață de 300 mp, situat în zona „Vie" din satul Șeușa; . 1137/9, fânețe, în suprafață de 6700 mp, situat în zona „ Deal" din satul Șeușa;
Parcelele din intravilan cu nr. cadastral 520 grădină în suprafață de 394 mp, nr. cadastral 460 în suprafață de 733 mp arabil, nr. cadastral 461 în suprafață de 951 mp vie, nr. cadastral 459 în suprafață de 356 mp fânaț și nr. cadastral 519 în suprafață de 710 mp curți construcții, s-a atribuit pârâtului reclamant H. I., în cotă de 1/1 părți cu titlu ieșire din indiviziune.
Lotul nr. 3- care cuprinde: . 1337/19 arabil, înscrisă în T.P. nr._/1531/26.11.2002, în suprafață de 2800 mp, situat în zona „ Ritișel" din satul Șeușa, s-a atribuit în indiviziune reclamantului T. I. și pârâților R. A., O. M., T. N., S. C. toți în cotă de 1/3 părți cu titlu moștenire, pârâtului H. I., în cotă de 1/3 părți și pârâtei Stitz P., în cotă de 1/3 părți, cu titlu moștenire.
A fost obligat pârâtul –reclamant reconvențional H. I. să plătească sultă în favoarea pârâtei R. A. în sumă de 8.255,67 lei.
A fost obligat reclamantul- pârât reconvențional T. I. să plătească sultă în favoarea pârâtei R. A. în sumă de 3.857,664 lei.
A fost obligat reclamantul –pârât reconvențional T. I. să plătească sultă în favoarea pârâtei S. C. în sumă de 12.113,334 lei.
A fost obligat reclamantul – pârât reconvențional T. I. să plătească sultă în favoarea pârâtei O. M. în sumă de 12.113,334 lei
A fost obligat reclamantul- pârât reconvențional T. I. să plătească sultă în favoarea pârâtului T. N. în sumă de 12.113,334 lei
S-a dispus OCPI – Biroul de carte Funciară A. I., la rămânerea irevocabilă a sentinței pronunțate de instanța de fond și după întocmirea documentației cadastrale suplimentare conform ordinului ANCPI 634/2007, întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului T. I. și a pârâților R. A., O. M., T. N., S. C., H. I. și Stitz P. potrivit loturilor formate cu titlu succesiune și sistare stare indiviziune și înscrierea sultelor aferente.
În temeiul art. 54 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 s-a dispus transmiterea sentinței pronunțate de instanța de fond, în termen de 3 zile, de la rămânerea acesteia definitivă și irevocabilă, la OCPI A. Birou CF.
În temeiul art. 771 alin. 6 din Codul Fiscal, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către Administrația Finanțelor Publice A. I. în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă. Au fost compensate în tot cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că:
Defunctul H. N. a avut cinci fii și anume: pe M. C. antecesoarea reclamantului T. I. și a pârâților R. A., O. M., T. N., S. C., pe pârâtul reclamant H. I., pe pârâta Stitz P., pe pârâta H. I. și pe H. M., antecesoarea pârâților reconvenționali H. I. și H. N. M..
Instanța a constatat din materialul probator administrat în cauză că doar pârâtul reclamant H. I., pârâta Stitz P. născută H. și M. C. au formulat în calitate de moștenitori ai defunctului H. N., cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991. Această manifestare echivalând în aprecierea instanței cu o acceptare expresă a moștenirii după defunctul H. N. având în vedere faptul că potrivit art. 13 din Legea nr. 18/1991 calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii. Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați ca au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Prin urmare atâta timp cât ceilalți fii ai defunctului H. N. nu au depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în conformitate cu dispozițiile legii nr. 18/1991 și nici nu fac dovada prin alte mijloace de probă că au acceptat expres, sau tacit moștenirea după defunctul H. N., față de dispozițiile art. 659 și urm. cod civil instanța a constatat că doar defuncta M. C., pârâtul –reclamant reconvențional H. I. și pârâta Stitz P. sunt singurii moștenitori legali în calitate de fii, care au acceptat în termen moștenirea după defunctul H. N., decedat la data de 12.05.1968.
Prin urmare, Comisia Județeană A. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a emis titlul de proprietate nr._/1531/26.11.2002 în condițiile prevăzute de art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
În ceea ce îi privește pe pârâta H. I. și declarația acesteia de renunțare per favorem pentru fratele acesteia H. I.(f. 43), precum și a declarațiilor pârâților H. I. și H. N. M., fii defunctei H. M., sora pârâtului –reclamant reconvențional H. I. (f. 44, 45) de renunțare per favorem pentru pârâtul –reclamant reconvențional H. I., instanța a reținut că pentru a putea veni la o succesiune este necesar ca în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii ( de la decesul defunctului H. N. în cazul de față) persoana care dorește să succeadă să facă acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii.
Or, din declarațiile depuse la filele 43-45 din dosar reiese că aceștia nu au acceptat succesiunea defunctului H. N. prin declarație dată în fața notarului public la data de 14 respectiv 15 noiembrie 2006.
Conform dispozițiilor art. 700 Cod civil acceptarea unei succesiuni se poate face în termen de 6 luni de la deschiderea acesteia.
Întrucât defunctul H. N. a decedat la data de 12.05.1968, renunțarea per favorem la succesiunea sa, la data de 15.11.2006 de către fiica acestuia H. I. este făcută după împlinirea termenului prevăzut de lege, motiv pentru care instanța a reținut că pârâta H. I. nu are calitatea de moștenitor al defunctului H. N. și în plus relevă faptul că aceasta nu a făcut acte de acceptare tacită a moștenirii în termenul prevăzut de lege.
Faptul că pârâții H. I. și H. N. M., în calitate de nepoți de fiică post decedată a defunctului H. N. (f. 44, 45) au înțeles să dea o declarație autentică de renunțare per favorem pentru pârâtul H. I. a moștenirii nu are nici o relevanță juridică atâta timp cât antecesoarea acestora defuncta H. M. decedată la data de 22.03.1978 nu a acceptat ea însăși moștenirea după defunctul ei tată H. N..
Declarația dată la notarul public la data de 15.11.2006 de către pârâta Stitz P. (f. 64) echivalează cu o renunțare în favoarea pârâtului- reclamant reconvențional H. I. cu privire la cota de 1/3 din titlul de proprietate nr._/1531/26.11.2002, aspect care a fost avut în vedere de instanță la sistarea stării de indiviziune, formare și atribuire a loturilor.
Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei la data de 28.01.1995 (f. 4) numita M. C. a decedat. La decesul acesteia masa succesorală rămasă după defuncta M. C. era compusă din cota de 1/3 părți din dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în titlul de proprietate nr._/1531/26.11.2002. iar potrivit actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei, moștenitori ai defunctei M. C. sunt reclamantul T. I. și pârâții R. A., O. M., T. N., S. C. în calitate de fii, în cotă de 1/5 fiecare.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de expert A. G. (f. 422-4436) s-au identificat imobilele în litigiu și s-au făcut propuneri de parcelare.
Instanța a constatat că în cazul de față nu este posibilă o partajare comodă în natură a imobilelor înscrise în titlul de proprietate nr._/1531/26.11.2002 având în vedere concluziile expertului P. B. O. (f. 624) astfel că s-a dat eficiență principiului partajării în natură a acestor terenuri cu egalizarea prin sultă, ținându-se cont de criteriile prevăzute de art. 6739 C. pr. civ..
Prin urmare instanța a apreciat că modalitatea cea mai potrivită de ieșire din indiviziune este mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia, și de modul cum aceste imobile au fost folosite de către părți.
La formarea loturilor s-a avut în vedere de către instanță că reclamantul T. I. potrivit declarațiilor martorilor G. C. (f. 33), I. I. (f. 168) a folosit împreună cu mama acestuia defuncta M. C. . 452/3 arabil, în suprafață de 2100 mp, situat în zona „ Morărești” din satul Șeusa. Acest aspect reiese și din răspunsurile date la interogatorii de pârâții Stitz P. (f. 20 – răspuns la întrebarea nr. 2), R. A. (f. 21 – răspuns la întrebarea nr. 2), H. I. (f. 22 – răspuns la întrebarea nr. 2), contrar celor susținute de martora O. M. (f. 167) care a arătat că nu a mai văzut teren dinainte de colectivizare.
De asemenea a fost avut în vedere la formarea loturilor de către instanță faptul că prin declarația dată la notarul public la data de 15.11.2006 de către pârâta Stitz P. (f. 64) aceasta a renunțat în favoarea pârâtului - reclamant reconvențional H. I. cu privire la cota acesteia de 1/3 din titlul de proprietate nr._/1531/26.11.2002.
Față de aceste considerente instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor înscrise în Titlul de proprietate nr._/1531/26.11.2002 emis de Comisia Județeană A. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin formarea și atribuirea loturilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul H. I. solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate sub aspectul sultei datorate, a modalității de plată și a loturilor formate.
În motivare s-a arătat că prin sentința atacată apelantul a fost obligat la plata sumei de 8255,67 lei în favoarea pârâtei R. A. cu titlu de sultă.
Mai arată că această sultă s-a calculat greșit în sensul că acel coeficient Cr nu a mai fost introdus în formula de calcul, astfel că valoarea unitară a mp teren trebuie înmulțită cu 0,9 – valoarea lui Cr, rezultând un preț 17,93 lei/mp.
Așa că și celelalte calcule trebuie modificate. A mai arătat că pârâta Stitz P. a cedat cota sa de moștenire, la formarea loturilor a fost cuprinsă și aceasta cu cota de 1/3. În ce privește sulta, arată că nu a înțeles de ce instanța de fond l-a obligat la plata sultei doar către R. A..
Prin decizia civilă nr. 92/A/2012 Tribunalul A. a respins apelul declarat de pârâtul - reclamant reconvențional H. I. împotriva sentinței civile nr. 6053/2011 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, în ce privește calculul efectuat de către expert, acesta este corect.
Făcând operația matematică, respectiv adunând valorile așa cum au fost înșiruite la fila 623 – dosar de fond, reiese că și coeficientul Cr (0,9 – teren cu procese în curs), rezultă o valoare totală de 19,93 lei/mp.
Așadar, refăcând calculul matematic reiese că a fost inclus și coeficientul „Cr” = 0,9, așa încât s-a apreciat că susținerile apelantului sunt neîntemeiate.
Pornind de la acest calcul corect, au fost stabilite și sultele datorate, acestea fiind stabilite deci matematic, corect, de instanța de fond.
La formarea și atribuirea loturilor, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 673 ind. 9 C. pr. civ.
S-a ținut cont de asemenea de principiul partajului în natură, de folosința faptică a acestor terenuri, de cotele de proprietate ale coindivizarilor.
S-a dat astfel eficacitate dreptului de coproprietate al persoanelor implicate în proces.
Prin urmare, s-a apreciat că susținerilor apelantului sunt neîntemeiate, drept pentru care apelul a fost respins în baza art. 296 C. pr. civ..
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâtul H. I., invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În expunerea criticilor se arată, în esență, că sulta la care a fost obligat a fost calculată greșit de către instanța de fond și de către instanța de apel, preluându-se calculul din raportul de expertiză.
În ce privește împărțirea pe loturi a succesiunii, instanța de apel nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere.
Recurentul mai arată că nu înțelege rațiunea instanței de a fi obligat la plata sultei doar către pârâta R. A. și nu împărțirea acestei sume față de toți pârâții.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele:
E de menționat că stabilirea situației de fapt, analiza și interpretarea probatoriului administrat, nu pot fi analizate de către instanța de recurs, față de actuala configurație a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., după abrogarea expresă a punctelor 10 și 11 din acest articol.
Reamintim că instanța de recurs verifică doar dacă, raportat la situația de fapt definitiv stabilită de către instanța de apel, s-au aplicat corect dispozițiile legale incidente, iar motivele de recurs sunt circumscrise exclusiv criticilor de nelegalitate a hotărârii instanței de apel și nu vizează netemeinicia hotărârii atacate.
Cu referire la prezentul recurs, deși recurentul invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu arată concret care texte legale au fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel.
În concret, recurentul critică hotărârea atacată sub aspectul cuantumului și stabilirii obligației de plată a sultei în sarcina sa, arătând că suma a fost calculată greșit.
Mai mult, instanța de apel a analizat aceste aspecte, refăcând calculele matematice și a stabilit, definitiv, ca situația de fapt ce nu mai poate fi schimbată în recurs, faptul că sultele au fost stabilite corect de instanța de fond, iar la
(continuarea deciziei civile nr. 43/24.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
formarea și atribuirea loturilor s-a ținut cont de prevederile art. 633 ind. 9 C. proc. civ.
Prin urmare, nici critica referitoare la nepronunțarea în privința împărțirii pe loturi de către instanța de apel nu poate fi primită.
Nici ultima critică nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât nu se arată ce text legal a aplicat greșit instanța de apel prin stabilirea sultei pentru exercitarea controlului ierarhic de către instanța de recurs.
Însă, în cauză, corect s-au aplicat dispozițiile art. 742 din vechiul Cod civil, potrivit căruia inegalitatea părților date în natură se compensează în bani.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimați și justificate cu înscrisuri la dosar.
E de menționat că, față de soluția dată recursului declarat de către reclamant, contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, autentificat sub nr. 1897/17 septembrie 2012 depus în recurs, urmează a-și produce efectele inter partes conform clauzelor contractuale și dispozițiilor legale incidente.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către H. I. împotriva deciziei civile nr. 92/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimatului T. I. 620 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.01.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. CGN/25.01.2013
Tehn. EH/2 ex/7.02.2013
Jud. fond: F. S.
Jud. apel: C. F./S. I.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Pretenţii. Decizia nr. 5/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
