Pretenţii. Decizia nr. 5/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 4586/97/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier M. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâții D. C. și . S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 158/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._ .
Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 24 ianuarie 2013 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față,
Sub nr._ s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara cauza civilă introdusă de către reclamantul B. D. în contradictoriu cu pârâții D. C. s.a., având ca obiect pretenții, prin care s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, tribunalul să oblige pârâții, în solidar, la plata sumei de_ lei către reclamant cu titlul de daune morale, reprezentând reparația patrimonială datorată acestuia pentru prejudiciul pe care i l-au creat pârâții prin afirmațiile făcute în emisiunea „Punctul pe i” transmisă la un post local de televiziune, în care reclamantul era acuzat că ar fi propus unei persoane de o moralitate îndoielnică să agreseze pe pârâtul D. C. în schimbul sumei de 2000 lei. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În drept s-au invocat disp. art. 998, 999 C.civ., 274 C.p.civ.
Prin sentința civilă nr. 158/2012 Tribunalul Hunedoara a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. D. în contradictoriu cu parații D. C. și Cotidianul Regional „Z. V. Jiului”, și în consecință:
A obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 5000 lei către reclamant cu titlul de daune morale.
S-a dispus publicarea sentinței după rămânerea definitivă și irevocabilă, în Cotidianul Regional "Z. V. Jiului, pe cheltuiala pârâților.
S-au respins celelalte pretenții formulate de reclamant.
A obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 1019,50 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată, din care 1000 lei onorariu avocat potrivit chitanței nr. 0032/14.03.2012, emisă de av. L. L. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
În emisiunea „Punctul pe i” transmisă la un post local de televiziune de către pârâți, reclamantul era acuzat că ar fi propus unei persoane de o moralitate îndoielnică (numitul Ciobâlc) să agreseze pe pârâtul D. C. în schimbul sumei de 2000 lei.
Plângerea penală formulată de reclamant împotriva numitului D. pentru săvârșirea faptei prev. de art. 259 C.p. – denunțare calomnioasă, s-a finalizat cu rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. d, lipsind intenția ca element constitutiv al infracțiunii.
Niciuna dintre părți nu contestă faptul că emisiunea a avut loc, iar mesajul transmis a fost cel reclamat de reclamant.
Pârâtul a susținut în apărare că a dat numitului Ciobâlc posibilitatea de a face susținerile public legat de ceea ce a declarat, pentru a se pune la adăpost de un eventual real atac. Că articolul incriminat în acțiune nu a apărut în ziarul pe care în conduce și care figurează în cauza de față ca pârât, ci într-un ziar on line – www.ovj.ro.
Se mai arată că, în lumina jurisprudenței și principiilor CEDO, libertatea de exprimare ocrotește dreptul ziariștilor de a informa publicul cu privire la orice fel de informații, chiar și referitor la cele mai neplăcute, care șochează, fiind admisă o anumită doză de exagerare, chiar de provocare (cauza Mamere contra Franței, Tammer contra Estonia). S-a mai arătat că reclamantul nu a solicitat dreptul la replică.
Pronunțându-se asupra conținutului art. 10 CEDO, Curtea a arătat că se așteaptă, ca semn al bunei credințe a jurnaliștilor, ca aceștia să încerce să probeze măcar, în fața instanțelor sesizate, veridicitatea celor afirmate, considerând că atunci când probele lipsesc, aplicarea sancțiunilor civile nu este disproporționată (cauza S. și S. contra României). Ori, atunci când s-a încercat de către organele de urmărire penală verificarea declarației numitului Ciobâlc, s-a constatat că acesta este plecat din țară pe termen nedeterminat, emisiunea și articolul reclamate bazându-se exclusiv pe ceea ce acesta ar fi afirmat. Aceeași persoană a fost audiată în cauză având ca obiect plângerea formulată de petentul D. C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penală împotriva reclamantului din prezenta cauză, cauză în care s-a dispus încetarea urmăririi penale a reclamantului în temeiul art. 10 lit. a pentru infracțiunea de amenințare, constatându-se că fapta nu există (f.14 dosar fond).
Probele administrate în cauză au relevat faptul că articolul și emisiunea au apărut într-un moment important pentru familia reclamantului – avea loc nunta unuia dintre copiii săi, ceea ce a intensificat impactul la public, reclamantul fiind o persoană cunoscută și stimată în localitate (f.33, 34, 37 dosar fond).
Potrivit art. 998-999 C.civ., condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sunt întrunite atunci când există un prejudiciu subsecvent unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție de către cel chemat să răspundă. Analizând probatoriul administrat în cauza de față instanța a apreciat ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită constând în publicarea unei informații cu potențial vătămător semnificativ, fără nici o verificare prealabilă, cerută de deontologia profesiei de jurnalist.
Aflat în culpă procesuală, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 1019,50 lei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea criticilor, apelantul D. C. arată, în esență, următoarele:
1. Starea de fapt reținută de instanța de fond este eronată și fără corespondent în realitate. Susținerea instanței de fond potrivit căreia în emisiunea „Punctul pe i” transmisă la un post local de televiziune, reclamantul era acuzat că ar fi propus unei persoane să agreseze pârâtul este nereală, întrucât în timpul emisiunii nu s-a pronunțat numele reclamantului de către persoana care a intervievat telefonic.
Apelantul susține că, ulterior emisiunii televizate, a aflat identitatea persoanei care ar fi instigat la acte de violență.
Denunțul nu a fost făcut cu scopul de a-l denigra pe reclamant, ci de a se proteja de o eventuală agresiune.
2. În ce privește articolul la care se face referire, arată că nu a fost scris de către pârât și nu a fost publicat în ediția tipărită a cotidianului „Z. V. Jiului”, ci are ca sursă „Observatorul V. Jiului” – www.ovj.ro care este un alt ziar, diferit de cel condus de apelant.
La soluționarea cauzei, apelantul susține că trebuiau avute în vedere și limitele libertății de expunere, așa cum au fost conturate de jurisprudența CEDO, care permite ziariștilor o anumită doză de exagerare.
În susținerea criticilor, apelantul . SRL arată, în esență, următoarele:
- Cotidianul regional „Z. V. Jiului” nu este o persoană juridică, ci o marcă, o denumire. În cauză are personalitate juridică societatea comercială care editează acest cotidian și anume . SRL, fiind astfel incidente prevederile art. 41 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, arătând că apelantul i-a adus o atingere gravă demnității și imaginii sale, și care a sesizat parchetul cu o plângere penală prin care îl învinuia, în mod mincinos, că i-a propus numitului Cobâlc să îl agreseze.
Mai mult, în urma învinuirilor mincinoase apărute în 26.04.2010 în „Z. V. Jiului”, condus de apelant, intimatul arată că imaginea publică i-a fost grav afectată.
Instanța a încuviințat și administrat probe solicitate de către apelant prin cereri depuse la fila 32, respectiv, la prezentul dosar s-a atașat dosarul_ a Judecătoriei Petroșani, iar intimatul a depus la dosar copie după articolul de presă susținut a fi tipărit de . SRL (filele 38, 39 dosar apel).
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată apelurile fondate pentru următoarele:
La data de 16.04.2010, apelantul D. C., director al cotidianului „Z. V. Jiului”, a participat, în calitate de invitat, la emisiunea TV „Punctul pe i” difuzată în direct la postul regional de televiziune și radio Mondo TV și Mondo FM. Pe parcursul acestei emisiuni a intervenit, în direct, o persoană ce nu și-a declinat identitatea (identificat ulterior ca fiind S. I.) și care a relatat faptul că i s-ar fi propus să-l agreseze fizic pe apelant, cu scopul de a fi intimidat și a fi determinat să înceteze a mai publica în ziarul său aspecte negative privind activitatea unor instituții ale statului și l-a sfătuit pe apelant să aibă grijă ce face.
Apelantul, ulterior acestei emisiuni, a contactat persoana fizică ce a intervenit în direct în timpul emisiunii, pe numitul S. I., care i-a precizat numele intimatului B. D., ce a propus agresarea apelantului contra sumei de 2000 lei.
Urmare a aflării acestei împrejurări, la data de 20.04.2010, apelantul a formulat plângere penală la P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, împotriva intimatului B. D., pentru comiterea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 Cod penal.
Datorită acestei plângeri, în dosarul de cercetare penală s-au efectuat acte premergătoare, au fost audiați D. C., B. D. și S. I. și s-a emis rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a intimatului B. D., în temeiul art. 10 lit. a C. proc. pen..
Împotriva rezoluției procurorului, prezentul apelant a formulat plângere, ce a fost admisă prin sentința penală nr. 491/2010 a Judecătoriei Petroșani, schimbându-se temeiul de drept de neîncepere a urmăririi penale în art. 10 lit. d C. proc. pen. pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 alin 1 C. proc. civ.. Această situație a rămas definitivă urmare a respingerii recursului declarat de D. C., prin decizia nr. 35/R/2011 a Tribunalului Hunedoara.
Instanțele penale au reținut că numitul S. I., în declarația dată organelor de urmărire penală, a recunoscut că a fost contactat de către intimatul B. D., cu care s-a întâlnit ulterior în zona pieții agroalimentare din Petroșani, întâlnire în cadrul căreia intimatul i-a propus să-l agreseze pe apelant, în schimbul sumei de 2000 lei. Intimatul nu a recunoscut fapta imputată, iar la confruntarea realizată, ambele părți, atât numitul S. I., cât și intimatul B. D., și-au susținut declarațiile arătate.
Astfel, s-a reținut că în cauză există un dubiu cu privire la săvârșirea faptei de către făptuitor, dubiu care profită intimatului conform principiului „in dubio pro reo”.
Această stare de fapt rezultă cu evidență din înscrisurile depuse la dosar, cât și din hotărârile pronunțate în cursul procesului penal menționat mai sus.
Prin urmare, nu se poate reține că plângerea depusă de către apelant a fost făcută cu intenția de a fi pedepsit intimatul în mod mincinos, ci, cum corect susține apelantul, pentru protejarea propriei persoane, urmare a afirmaților făcute de persoana care a intervenit în direct în cuprinsul emisiunii din 16 octombrie 2010, exercitându-și dreptul constituțional de liberă exprimare, interpelare și de petiționare. Corecte sunt și criticile privitoare la starea de fapt, întrucât în timpul emisiunii televizate nu s-au devoalat numele intimatului.
Mai mult, intimatul a formulat la rândul său plângere penală împotriva apelantului, acuzându-l de denunțare calomnioasă cu referire la faptele din 16.04.2010 și plângerea apelantului pentru amenințare, iar prin rezoluția din 12 aprilie 2011, emisă de P. de pe lângă Judecătoria Petroșani în dosar nr. 2332/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru fapta prevăzută de art. 259 alin 1 Cod penal, coroborat cu art. 10 lit. d C. proc. pen. față de D. C., însușindu-și argumentele din propunerea organelor de cercetare penală, respectiv că faptei îi lipsește intenția, ca element constitutiv al infracțiunii (filele 8 – 10 dosar fond).
Referitor la articolul publicat în ziarul pe care-l conduce apelantul, în apel, s-au depus de către intimatul reclamant, la solicitarea instanței, copii după o ediție nr. 465 din 9 iunie 2010 a Ziarului V. Jiului (fila 39 dosar apel), unde apare: „Ultima oră. Recompensă de 20 milioane pe capul unui jurnalist” – data publicării_, iar acesta arată că sursa este Observatorul V. Jiului - www.ovj.ro.
Prin urmare, autorul articolului nu este nici unul dintre apelanți, ci Observatorul V. Jiului, ce nu este parte în cauză.
Pe de altă parte, informațiile publicate on-line și reluate în nr. 465 al Ziarului V. Jiului au vizat susținerile apelantului – jurnalistul D. C., cât și ale intimatului, fostul jurnalist D. B. și nu diferă de cele reținute mai sus.
Pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, dispozițiile art. 998 – 999 din vechiul Cod civil, aplicabile în speță, impun îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții. Conform acestui text legal, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Deci condițiile generale pentru atragerea răspunderii civile delictuale, sunt: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui
(continuarea deciziei civile nr. 5/2013 pronunțată în dosar nr._ )
care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care s-a acționat.
În speță, greșit a reținut prima instanță că sunt întrunite aceste cerințe. Față de starea de fapt reținut în cele ce preced, în cauză nu există o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție de către apelanți și astfel nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală.
Ca urmare, nefiind întrunite cerințele legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a apelanților, Curtea constată că prima instanță a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a prevederilor art. 998 – 999 Cod civil, astfel că, hotărârea se impune a fi reformată.
Pe cale de consecință, va admite apelurile pârâților, în baza art. 295 C. proc. civ. și va respinge acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.
Referitor la celelalte critici aduse hotărârii atacate, formulate de către apelanta . SRL, față de cele reținute mai sus și soluția dată, nu se mai impun a fi analizate, cu singura mențiune că este reală susținerea apelantului că persoana cu personalitate juridică, cu capacitate procesuală de folosință este S.C. Z. V. Jiului SRL și nu cotidianul ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelurile declarate de către pârâții D. C. și . împotriva sentinței civile nr. 158/2012 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara în dosar civil_ pe care o schimbă în tot și respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul B. D. în contradictoriu cu pârâții D. C. și „Z. V. Jiului”.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2013.
Președinte, C. G. N. | Judecător, M. F. C. | |
Grefier, M. R. |
Redc. CGN
Tehnoredc. EH/20.02.2013
5 ex/MR
jud. fond - A.A. D.
| ← Succesiune. Decizia nr. 43/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 552/2013. Curtea de... → |
|---|
