Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 552/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 552/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 863/97/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 552/2013
Ședința publică de la 27 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Judecător A. N.
Grefier E. M. H.
Ministerul Public reprezentat prin P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin procuror: V. L.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 509/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și se solicită judecarea în lipsă.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri, având în vedere actele și lucrările dosarului precum și solicitarea de judecare în lipsă, se constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Procuror L. V., având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului, înlăturarea motivelor invocate de pârât ca nefiind fondate întrucât, așa cum și practica instanțelor este deja consacrată, în mod legal instanța a constatat, caracterul politic al măsurii ce face obiect al legii speciale.
Față de lucrările dosarului și cele expuse, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr._ /07.02.2012, reclamanta O. H. a chemat în judecată, în calitate procesuală de pârât, S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice-, solicitând să se constate caracterul politic al condamnării soțului său O. A. I. – decedat la data de 25.02.2009 – la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii publice, prin agitație, la care a fost obligat prin Sentința penală nr. 765/1957 a Tribunalului M. Sibiu și să fie obligat pârâtul la plata sumei de 75.000 euro, pentru prejudiciul moral suferit de defunctul său soț, prin condamnarea politică respectivă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că soțul său a suferit o condamnare penală contra ordinii publice, pe care a executat-o parțial, în penitenciar și, că, fiind considerat dușman al poporului, a fost traumatizat, iar ulterior, după eliberare, a avut probleme cu reîncadrarea în muncă, reușind, cu mare greutate, să-și găsească un serviciu.
A susținut că această perioadă l-a marcat profund, din punct de vedere comportamental, fiind obsedat de ideea că este permanent urmărit.
Reclamanta a mai susținut că traumele morale au afectat-o și pe fiica lor, căsătorită, căreia i-au indus, o lungă perioadă de timp, o stare de neliniște, în familie.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.221/2009.
Pârâtul S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice - a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, raportat la Decizia nr. 1358/2010 a curții Constituționale a României, prin care s-a declarat neconstituțional art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
A susținut că cererea este nefondată sub aspectul cuantumului despăgubirilor pretinse și ca neîntemeiată sub aspectul constatării caracterului politic al condamnării defunctului soț al reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 509/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara –secția I civilă, a fost admisă în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta O. H., împotriva pârâtului S. R. – prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara și, în consecință s-a constatat caracterul politic al condamnării defunctului O. A. I., - prin Sentința nr. 765/1957 a Tribunalului M. Sibiu și, respectiv, prin Decizia nr. 96/1958 a Tribunalului M. al Regiunii a III-a Militare Cluj -, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prev. și ped. de art. 209 pct. 2 lit. a Cod penal. A fost respinsă în rest, acțiunea civilă. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta are calitatea de soție supraviețuitoare a defunctului O. A. I. – decedat la data de 25.02.2009. (f. 5; 8)
Acesta a suferit o condamnare penală de 3 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prev. și ped. de art. 209 pct. 2 lit. a Cod penal, conform Sentinței penale nr. 765/1957 a Tribunalului M. Sibiu. (f. 30-33)
Sentința a fost confirmată prin Decizia nr. 96/1958 a Tribunalului M. al Regiunii a III-a Militare Cluj, care a respins recursul acestuia. (f. 34-41).
Sentința s-a executat, efectiv, condamnatul O. A. I., fiind eliberat din Penitenciarul G., la data de 05.09.1960, prin expirarea pedepsei. (f. 46; 48; 49)
Prin art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, condamnările prev. de art. 209 Cod penal, sunt incluse, de drept, în categoria condamnărilor cu caracter politic.
Prin art. 5 alin. 1 lit. a, a Legii nr. 221/2009, legiuitorul român a prevăzut dreptul foștilor condamnați politic, care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la 6 martie 1945, - iar în caz de deces, dreptul soțului supraviețuitor sau al descendenților până la gradul II, inclusiv -, de a solicita obligarea statului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, urmând ca instanța să țină seama de măsurile reparatorii acordate deja, în temeiul Decretului - Lege nr. 118/1990.
Prin actul normativ respectiv, legiuitorul nu a reglementat însă și criteriile de evaluare a despăgubirilor, lăsând la aprecierea instanței atât stabilirea întinderii prejudiciului cât și a cuantumului despăgubirilor.
Jurisprudența tradițională în materie și doctrina modernă, au admis că daunele morale, ca formă de compensare a unui prejudiciu moral, ar trebui să ofere celui îndreptățit, o satisfacție totală, adecvată, astfel încât cuantumul lor să asigure o reparație echitabilă pentru suferințele sau dezavantajele produse victimei și nicidecum să se transforme într-un instrument în realizarea unor scopuri străine de natura acestei instituții, precum îmbogățirea fără justă cauză.
Cum metodele de reeducare în regimul de penitență „ ex terminis”, la care erau supuși deținuții politici, considerați dușmani ai poporului, în cea mai agresivă perioadă a instaurării comunismului,sunt de notorietate, este de apreciat că tratamentele degradante asimilabile torturii, - precum bătăi, înfometări, supunerea la munci grele, șantajul, frica, frigul,lipsa asistenței medicale, interzicerea oricărei legături cu familia ori cu exteriorul -, au lezat grav drepturile primordiale ale antecesorului reclamantei, - ca libertatea, sănătatea, integritatea fizică și psihică -, ca și cele personal nepatrimoniale ce definesc personalitatea umană, - ca demnitatea, onoarea, reputația -, astfel că se justifică repararea prejudiciului suferit prin condamnare, precum și ca urmare a condamnării prin compensări pecuniare pe criteriul echității.
În mod evident, suferințele fizice, precum și suferințele morale îndurate de soțul reclamantei, defunctul O. A. I., atât sub regimul detenției cât și ulterior, după eliberare, când a trebuit să poarte stigmatul de deținut politic, iar familia acestuia să fie supusă, din același motiv, să suporte persecuții, marginalizări și îngrădiri de tot felul, îndreptățesc pe reclamantă la despăgubiri morale, în condițiile Legii nr. 221/2009.
Prin Decizia nr. 1358/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010, Curtea Constituțională a admis, însă, excepția de neconstituționalitate, - invocată de pârâtul în cauză – a normei juridice conținute de articolul 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituția României, coroborat cu cele ale art. 31 alin. 3 a Legii nr. 47/1992, republicată, dispozițiile legale declarate neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, în Monitorul Oficial, dacă în acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord normele juridice declarate neconstituționale, cu prevederile Constituției.
Cum, în intervalul celor 45 de zile, legiuitorul român nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord prevederile art. 5 alin. 1 lit. a, cu prevederile Constituției, norma juridică respectivă a fost lipsită de orice eficacitate.
Așadar, sub aspectul despăgubirilor morale pretinse, acțiunea reclamantei este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
De altfel, prin Decizia nr. 12/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a României, la soluționare recursului în interesul legii, a statuat că acțiunile în despăgubiri morale întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, declarat neconstituțional, nu mai pot fi admise.
În concluzie, raportat la cele ce preced și în considerarea practicii în materie a Curții de Apel A. I. și având în vedere că, în România, judecătorii se supun doar legii, - posibilitatea soluționării unor cauze, pe baza principiului ex aequo . doar privilegiul unor instanțe internaționale, în cazuri excepționale și cu îndeplinirea unor condiții speciale, instanța a admis doar în parte acțiunea reclamantei, în sensul constatării caracterului politic a condamnării defunctului O. A. I., prin sentința penală nr. 765/1957 a Tribunalului M. Sibiu, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prev. și ped. de art. 209 pct. 2 lit. a Cod penal.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, s-a apreciat că se justifică cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.
Prin recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara s-a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că față de prevederile art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009, numai acele persoane care au făcut obiectul altor măsuri decât cele prevăzute de art. 3 pot cere instanței constatarea caracterului politic al măsurii care i-a fost aplicată. Soțul reclamantei din prezentul dosar a fost supus unei măsuri prevăzute de art. 1 alin. 2 lit. a din lege și ca atare, consideră că nu mai era necesar să se pronunțe asupra caracterului politic al măsurii.
Analizând legalitatea hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea 221/2009, constituie de drept condamnare cu caracter politic condamnarea pronunțată pentru fapta prevăzută de art. 209 pct. 3 cod penal, ca în speța de față. Cu toate acestea, legea nu poate acționa abstract și din oficiu asupra tuturor situațiilor pe care le prevede. De aceea, instanța de judecată este aceea care stabilește dacă o anumită prevedere legală, în speță art. 1 alin. 2 din Legea 221/2009, este sau nu aplicabilă unei condamnări, deci acțiunea este admisibilă.
(continuare decizia civilă nr. 552/27.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil_ )
Infracțiunea pentru care a fost condamnat soțul reclamantei, prevăzută de art. 209 cod penal constituie de drept, potrivit art. 1 alin. 2 din legea 221/2009, infracțiune cu caracter politic, iar instanța în mod legal a constatat acest caracter.
Având în vedere aceste argumente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul pârâtului, menținând ca legală și temeinică sentința atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 509/2012 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara – Secția I-a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.06.2013.
Președinte, C. M. C.(CO) semn. cf. art. 261(2) C. Vicepreședinte - M. A. M. | Judecător, M. A. M. | Judecător, A. N. |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. AN
2 ex/21.08.2013
Jud. fond: M. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 5/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Evacuare. Decizia nr. 12/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
