Legea 10/2001. Decizia nr. 804/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 804/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 3781/97/2009

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ Nr. 804/2013

Ședința publică de la 28 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. A. M.-vicepreședinte

Judecător A. N.

Judecător C. M. C.

Grefier E. M. H.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul O. L. prin mandatar și de pârâtul I. de C. și Amenajări Silvice (I.C.A.S.) București împotriva sentinței civile nr. 145/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .

Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței: la data de 2 decembrie 2013 concluzii scrise formulate de către recurentul reclamant O. L. și de către recurenta pârâtă ICAS București – Regia Națională a Pădurilor Romsilva.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 28 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Instanța, față de lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor civile de față,

Prin sentința civilă nr. 145/2013, pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I a Civilă a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de intimatul I. de C. și Amenajări Silvice București și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului P. Orașului S..

A fost admisă în parte contestația precizată, formulată de contestatorul O. L. împotriva intimatei Regia Națională a Pădurilor – I. de C. și Amenajări Silvice București și în consecință:

Instanța a constatat că petentul contestator O. L. are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, acordate în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilele teren intravilan cu destinația de pepinieră silvică, identificate în CF_ S., cu nr. top 102/2/4 în suprafață tabulară de 20.145 mp, prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert S. V., care fac obiectul notificării înregistrată sub nr. 514/30.01.2011 la B. B. A..

A fost obligată intimata Regia Națională a Pădurilor Romsilva – I. Național de C. și Amenajări Silvice București să acorde contestatorului măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri, pentru imobilele arătate mai sus, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

A fost respinsă în rest contestația.

A fost respinsă contestația formulată de același contestator împotriva intimatului P. Orașului S. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut următoarele.

Prin contestația dedusă judecății, astfel cum a fost precizată (filele 13, vol. 3 fond), contestatorul O. L. a chemat în judecată pe intimații P. Orașului S. și Regia Națională a Pădurilor Romsilva-I. de C. și Amenajări Silvice București solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună restituirea în natură a imobilelor solicitate prin notificarea nr.514/30.10.2001 depusă la Primăria orașului S. prin Biroul executorului Judecătoresc B. A., imobile prevăzute în art.6 respectiv art.7 din Dispoziția nr.636/2007 a Primarului orașului S.:

- terenul înscris în CF nr.1064/x/Biscaria nr.top nou (102/2, 105/2)e în suprafață de 13.867 mp precum și

- terenul înscris în CF nr.1064/x/Biscaria nr.top nou (112-113)a, în suprafață de_ mp.

S-a mai solicitat obligarea pârâților la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței și până la punerea în executare silită.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1075, 1079 din Codul Civil din 1864, Legea nr.10/2001, Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000.

În fapt, s-a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001 a depus la Primăria orașului S., prin executor judecătoresc notificarea nr.514/2001 prin care solicită restituirea mai multor imobile situate în orașul S., care au fost expropriate abuziv, în anul 1949, antecesorilor acestuia.

Că deși a stăruit pentru soluționarea legală a notificării, văzând că autoritatea de soluționare respectiv, P. orașului S. nu emite în termenul legal prevăzut de lege nici un fel de soluționare, odată cu . nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente la data de 2.09.2005, a depus din nou, o cerere de restituire a imobilelor cuprinse în CF 910 ulterior transcrise în CF 1064 – Biscaria, atât la Primăria S. fiind înregistrată sub nr.8255/2.09.2005, cât și la Regia Națională a Pădurilor Romsilva - I. de C. și Amenajări Silvice București sub nr.7853/1.09.2005.

După nenumărate demersuri și după aproape 6 ani de la depunere, abia la data de 1.03.2007 P. orașului S. emite Dispoziția nr.636/2007 privind soluționarea notificării nr.514/30.10.2001. Prin art.6 respectiv art.7 a Dispoziției nr.636/2007 P. orașului S. dispune:

- art.6 - Pentru terenul având destinația „pepinieră” înscris în CF nr.1064/x-Biscaria, nr.top nou (102/2,105/2)e, în suprafață de 13.867 mp, documentația va fi înaintată Regiei Naționale a Pădurilor, în conformitate cu art.21 din Legea nr.10/2001, republicată”

-art.7 - Pentru terenul înscris în CF nr.1064/x-Biscaria, nr.top nou (112-113)a, în suprafață de 13.667 mp, documentația va fi înaintată Regiei Naționale a Pădurilor, în conformitate cu art.21 din Legea nr.10/2001, republicată”.

S-a menționat că imobilele prezentate mai sus au fost și se află și în prezent în intravilanul oralului S.. Cu toate demersurile și diligențele depuse de reclamant, Primăria S. – C. Cadastru, sub semnătura Primarului P. P.-J. înaintează spre soluționare, prin adresa nr.8255/26.06.2006 Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva RA- I. de C. și Amenajări Silvice București atât cererea reclamantului înregistrată la Primărie, cât și documentația depusă pentru restituirea imobilului cu mențiunea „ Vă înaintăm documentația depusă pentru restituirea imobilului aparținând Parcului Dendrologic și pepinierei, amplasat pe teritoriul orașului S.. Menționăm că restituirea acestor imobile nu este de competența Comisiei Locale de fond funciar, conform dispozițiilor art.1 indice 1 din Legea nr.247/2005”.

La peste un an de zile de la data de 25.07.2007 prin adresa nr.4292 Regia Națională a Pădurilor Romsilva RA - I. de C. și Amenajări Silvice București remite atât cererea, cât și documentația, pe motivul că soluționarea cererii este de competența Comisiei Locale de fond funciar și a Comisiei Județene pentru aplicarea legilor fondului funciar.

Aceeași autoritate Regia Națională a Pădurilor Romsilva RA - I. de C. și Amenajări Silvice București mai comunică o dată prin adresa nr.5452/24.09.2007 Primăriei S. faptul că competența soluționării cererii le aparține.

Procedura, modul de lucru și atitudinea acestor autorități este criticabilă sub mai multe aspecte, deoarece, pe de o parte singura autoritate abilitată legal cu soluționarea cererilor de retrocedare este Comisia Locală de fond funciar S., și nicidecum C. de cadastru din cadrul Primăriei S., așa cum a procedat P. orașului S..

Pe de altă parte, a mai arătat reclamantul deși a solicitat în mod repetat ca Comisia Locală de fond funciar S. să-și realizeze atribuțiile legale conferite de art.5 din Hotărârea Guvernului nr.890/4.08.2005, respectiv să propună Comisiei Județene pentru aplicarea legilor fondului funciar Hunedoara validarea sau invalidarea cererii reclamantului, acesta a eludat legea prin declinarea competenței prin C. Cadastru din cadrul Primăriei S. și nu printr-o propunere legală înaintată autorității județene competente. Prezumând cunoașterea exactă a atribuțiilor legale conferite delege, aceste autorități au urmărit în mod exclusiv întârzierea prin orice mod a soluționării legale a cererii sale, încălcând în mod flagrant prevederile legale privind procedura de reconstituire, neținând seama de procedurile și nici de termenele de soluționare expres prevăzute de lege.

În probațiune s-a cerut și a administrat proba cu înscrisurile anexate la dosarul cauzei: notificarea nr.514/2001 (fila 6), alte notificări (fila 7-16), adresa nr.8255/2005 (fila 17), adresă Primăria S. (fila 19-20), dispoziția Primarului orașului S. nr.636/2007 (fila 21-22), documentație topografică (fila 23-34), practică judiciară în materie (fila 51-50 vol.1, 161-164, vol.2), dispoziția nr.6436/2001 a Regiei Naționale a Pădurilor (fila 57), raport de expertiză topografică extrajudiciară (fila 58-141, 209-252, vol.1), extrase CF (fila 5-9 vol.2).

Prin întâmpinare, pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva-I. de C. și Amenajări Silvice București a solicitat admiterea excepțiilor necompetenței teritorială a Tribunalului Hunedoara, a litispendenței și excepția autorității de lucru judecat iar pe fondul cauzei s-a cerut respingerea contestației ca nefondată (fila 44-46, vol.1)

În probațiune s-a cerut efectuarea unui raport de expertiză topografică (fila 10-38, vol.2, 197-217 vol.2).

S-au depus la dosar înscrisuri: practică judiciară (fila 41-46), adresa nr.6438/2001 (fila 51) notificări însoțite de documentațiile ce au stat la baza emiterii Dispoziției Primarului S. nr.636/2007 (fila 53-150, vol.2).

Prin întâmpinare, pârâtul P. orașului S. a invocat excepțiile tardivității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive. Pe fondul cauzei s-a cerut respingerea contestației ca nefondată (fila 145).

În probațiune s-a anexat în copie Dispoziția nr.636/2007 și actele care au stat la baza emiterii ei (fila 146-171, vol.1).

Prin încheierea de ședință din 19.02.2010, instanța a respins excepțiile necompetenței teritoriale a Tribunalului Hunedoara, excepția tardivității și excepția litispendenței și a dispus unirea cu fondul cauzei, a excepțiilor autorității de lucru judecat și a lipsei calității procesuale pasive a intimatului P. orașului S..

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului s-au reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr.188/2012 a Tribunalului Hunedoara s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei D. raportat la dispozițiile art.35 al.2 din Legea nr.18/1991 și art.24 al.6 din Legea nr.1/2000.

Prin decizia civilă nr.36/2012 a Curții de Apel A.-I. în soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria D. și Tribunalul Hunedoara a stabilit că natura cauzei este reglementată de dispozițiile art.26 al.3 din Legea nr.10/2001 competența materială de soluționare a cauzei revenind Tribunalului Hunedoara.

La această instanță cererea a fost înregistrată sub același număr.

Instanța a analizat cu precădere excepțiile autorității de lucru judecat invocată de Regia Națională a Pădurilor – ICAS București și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului orașului S. invocată de acesta.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de Regia Națională a Pădurilor – ICAS București, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, odată ce prezenta cauză are ca obiect soluționarea notificării nr. 514/30.10.2011 privind imobilul teren pepinieră, iar cealaltă pricină pentru care părțile se judecă și care face obiectul dosarului nr. 3507/2008 al Curții de Apel București, privește modul de soluționare a notificării nr. 512/2001 și vizează terenul pe care se află Arboretumul S..

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Orașului S., aceasta s-a apreciat întemeiată.

În soluționarea notificării înregistrată sub nr. 514/2011 la B. B. A., P. orașului S. a emis Dispoziția nr.636/2007 prin care a soluționat parțial cererile constatatorului O. L., iar pentru terenul ce face obiectul prezentei proceduri a dispus în mod legal potrivit art.21 din Legea nr.10/2001 în varianta în vigoare la acea dată, declinarea soluționării cererii de restituire către Regia Națională a Pădurilor – ICAS București.

Prin urmare, față de faptul că terenul în litigiu, proprietate publică a Statului Român, se află în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – ICAS București, s-a apreciat că P. orașului S. nu mai justifică calitate procesuală pasivă în cauză, contestația urmând să fie respinsă față de acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Referitor la fondul cauzei s-a reținut că terenul în litigiu este situat în intravilanul orașului S., are destinația de pepinieră silvică, este proprietate publică a Statului Român, aflat în administrarea Regiei Națională a Pădurilor – ICAS București, fiind identificat în CF_ S. nr.top 102/2/4 în suprafață tabulară de 20.145 mp (fila 19, vol.2).

Prin notificarea nr.514/30.10.2001 contestatorul O. L. a solicitat restituirea acestuia în natură, poziție procesuală pe care și-a menținut-o și în cursul judecării cauzei.

Potrivit raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, cu completările ulterioare, s-a constatat că imobilul în litigiu face parte din Arboretumul S., alături de Parcul Dendrologic S., (fila 200-201, vol.2) arii protejate atât prin HCM nr.518/1954, cât și prin Hotărârea nr.13/1997 a Consiliului Județean Hunedoara (fila 171-179, vol.2), și prin anexa nr.1 la Legea nr.5/2000, unde este declarată zonă naturală de interes național și monument al naturii (fila 207-209, vol.2).

Prin urmare, cu toate că terenul a aparținut antecesorilor contestatorului la data preluării de către Statul Român (în baza Legii nr.187/1945 și a Decretului nr.83/1949) (fila 22, vol.2) acesta nu poate fi retrocedat contestatorului în natură, datorită destinației actuale a imobilului, situație în care, potrivit art.1 al.2 din Legea nr.10/2001, instanța constatând că constatatorul O. L. are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent și nu dorește compensarea cu alte bunuri/servicii conform art.10 al.10 din lege, va obliga unitatea deținătoare a imobilului, respectiv Regia Națională a Pădurilor – ICAS București să acorde contestatorului despăgubiri, în condițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005.

Față de aceste considerente, s-a respins în rest contestația formulată ca fiind neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 145/2013 a Tribunalului Hunedoara au declarat recurs reclamantul O. L. și pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva – I. de C. și Amenajări Silvice (ICAS) București.

Prin recursul formulat, contestatorul O. L. a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației și obligării Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva – I. de C. și Amenajări Silvice București la restituirea în natură a imobilelor solicitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că sentința civilă nr. 145/2013 a Tribunalului Hunedoara este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

Legea nr. 10/2001 și Normele metodologice de aplicare unitară a legii, prevăd în mod expres că terenurile situate în intravilan, indiferent în posesia cui se află și indiferent de destinația lor, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

În aceste sens, sunt și dispozițiile art. 9 și art. 21 din Legea nr. 10/2001 și art. 21 pct. 21.1 lit. d din Normele Metodologice.

Motivarea hotărârii instanței de fond este contrară probelor administrate, expertul tehnic S. V. arătând în mod clar că, în lista cu arii naturale protejate din județul Hunedoara, figurează doar Arboretumul S., nu și Pepiniera S.. În anexa la Legea nr. 5/2000 privind zonele naturale protejate de interes național, la poziția 2.524 – Arboretumul S. figurează cu 70 ha, rezultând astfel că a fost inclusă doar suprafața Parcului Dendrologic, pepiniera constituind doar baza materială a Institutului de C. și Amenajări Silvice.

Reținerea instanței potrivit căreia terenurile solicitate nu pot fi restituite în natură datorită destinației actuale este nelegală și contravine practicii judiciare și practicii Curții Constituționale, care prin decizia nr. 830/2008 a constatat că: „Regula instituită de lege în această materie o reprezintă restituirea în natură a imobilelor, excepția fiind despăgubirea prin echivalent, în cazurile expres prevăzute de lege”. Or, art. 18 din Legea nr. 10/2001, prevede doar 3 cazuri de imposibilitate obiective de restituire, care nu sunt incidente în cauză.

Prin prisma dispozițiilor Legii nr. 1/2000, chiar și terenurile din ariile naturale protejate se restituie foștilor proprietari, cu obligația de a le păstra destinația și a le asigura administrarea prin structuri silvice specializate.

Mai mult, și Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv, prevede că aceste imobile se restituie în natură.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, Regia Națională a Pădurilor – OCAS București a solicitat respingerea recursului, arătând că în cauză nu există o încălcare a dispozițiilor de drept material, imobilul în litigiu făcând parte din Arboretumul S. împreună cu Parcul Dendrologic S., ce au fost declarate arii protejate, zone de interes național și monument al naturii, interzise de a retrocedarea în natură, prin legi și norme speciale și specifice, HCM 518/1954, HCL nr. 13/1997 și Legea nr. 5/2000.

Instanța a aplicat corect legea pentru o situație specială, respingând contestația pe aspectul retrocedării în natură și hotărând despăgubirea contestatorului în temeiul legilor și normelor în vigoare, chiar dacă aceste valori sunt eronat calculate.

Expertiza dispusă în cauză a dovedit faptul că suprafețele în litigiu fac parte integrantă din Arboretumul S. cu tot cu Parcul Dendrologic S. și nu este necesară evidențierea separată a fiecărei porțiuni din acest tot unitar, declarat arie protejată, întreaga suprafață de 76 ha, ca un tot unitar, este arie protejată de normele speciale și nu au importanță prevederile normelor de drept comun ale Legii nr. 10/2001.

Prin recursul formulat, pârâta Regia Națională a Pădurilor – ICAS București a solicitat casarea sentinței atacate în sensul respingerii în întregime a contestației.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, sub un prim aspect, că hotărârea atacată este nelegală întrucât se întemeiază pe dispoziții normative abrogate. Astfel, prin Legea nr. 165/2013 au fost abrogate prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, motiv pentru care recurenta nu mai poate acorda măsuri reparatorii constând în despăgubiri.

Cea de-a doua critică vizează respingerea excepției litispendenței și a excepției necompetenței teritoriale exclusive. Astfel, se arată că imobilul în litigiu, în suprafață de 27.534 mp – pepinieră silvică, face parte integrantă din suprafața totală de 70 ha ce constituie Arboretumul S., a cărei cerere de retrocedare face obiectul dosarului nr. 474/2011 (fost_ ). În temeiul art. 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001 și al art. 35 din Legea nr. 165/2013, competența teritorială exclusivă imperativă și obligatorie de soluționare a contestațiilor aparține tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare. Cum Stațiunea S. este unitate fără personalitate juridică, aflată în administrarea exclusivă a ICAS București, aflat în circumscripția Tribunalului Ilfov, se impune casarea sentinței și rejudecarea de către instanța competentă.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs susține că instanța fondului a dat mai mult decât s-a cerut, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Prin notificarea nr. 514/2001, petentul O. L. a solicitat retrocedarea în natură a mai multor imobile, fiind menționate și două terenuri cu suprafață de 13.867 mp și 13.667 mp înscrise în CF nr. 1064/X/Biscaria, cu nr. top 102/2 – 15/2/e și 112 – 113/a. Terenurile solicitate de contestator în suprafață de 27.534 mp fac parte din suprafața totală de 42.066 mp a pepinierei (teren cu destinație specială și specifică).

Din expertiza efectuată rezultă că suprafața solicitat de contestator este, în urma măsurătorilor, de 27.618 mp, motiv pentru care, în mod nelegal, instanța îi acordă despăgubiri pentru 21.921 mp din CF nr._ S. și 20.145 mp din CF nr._ S..

În final, se arată că se impunea a fi respinsă contestația întrucât contestatorul O. L. nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, conform mențiunilor și înscrierilor din CF, dreptul de proprietate al Statului Român s-a înscris în temeiul Legii nr. 187/1945, or preluările în baza art. 3 din acest act normativ sunt exceptate, nefiind considerate abuzive.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 3, 6 C. proc. civ., art. 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001, art. 35, 50 din Legea nr. 165/2013.

Prin întâmpinare, intimatul contestator O. L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că dispozițiile Legii nr. 165/2013 au intrat în vigoare ulterior pronunțării sentinței atacate, excepțiile invocate sunt nefondate, întrucât terenul în litigiu a fost diferit de cel ce formează obiectul litigiului înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub dosar nr._, actual dosar nr._, iar competența a fost determinată de locul situării imobilului și de faptul retrimiterii notificării Primăriei S.. Cât privește ultimele motive de recurs, se arată că nu s-a solicitat, prin notificare, mai mult decât suprafața de 27.618 mp la care petentul este îndreptățit, iar calitatea de persoană îndreptățită este incontestabilă odată ce imobilul a fost preluat de stat de la mama acestuia, Mariassy Clementina, măritate O., proprietară tabulară a imobilului.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu, conform dispozițiilor art. 304¹ C. proc. civ., Curtea constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 36/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I a Civilă în dosar_ /a1, s-a stabilit în favoarea Tribunalului Hunedoara competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul O. L., în contradictoriu cu P. Orașului S. și Regia Națională a Pădurilor – Romsilva – I. de C. și Amenajări Silvice București.

În considerentele hotărârii, Curtea de Apel a stabilit, în temeiul art. 26 alin 2 din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost interpretat prin Decizia nr. 20/2007 a ÎCCJ, că revine Tribunalului Hunedoara, iar nu Judecătoriei D., competența de soluționare a acțiunii, întrucât solicitarea reclamantului este acea de a-i fi restituite proprietăți în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru care a formulat notificare în anul 2001, ce a fost trimisă spre competentă soluționare, de către P. Orașului S., Regiei Naționale a Pădurilor.

Competența de soluționare a pricinii, fiind stabilită prin decizia Curții de Apel în soluționarea conflictului de competență, critica recurentei Romsilva - I. de C. și Amenajări Silvice București privitoare la necompetența teritorială a instanței de fond urmează a fi respinsă ca nefondată.

Nefondată se privește a fi și critica recurentei vizând soluționarea excepției litispendenței.

Din cuprinsul deciziei civile nr. 43/2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr._, rezultă că obiectul judecății l-a format contestația formulată de către contestatorul O. L. împotriva dispoziției nr. 6436/2001 a Regiei Naționale a Pădurilor – ICAS București, prin care a fost soluționată notificarea nr. 512/30.10.2001 formulată prin executorul judecătoresc B. A.. Obiectul acestei notificări și al cenzurii instanței l-a constituit terenul în suprafață de 69 ha și 1558 mp, pe care se găsesc edificate vechi în suprafață construită de 864 mp reprezentând clădirea principală, clădirea atelierului, accesul la beci, căsuța portarului, clădire locuință muncitori, clădire grajd și casa grădinarului.

Curtea a mai reținut că imobilul a cărui restituire în natură a solicitat-o contestatorul prin notificarea susmenționată, în privința căruia intimata a emis dispoziția motivată nr. 6436/21.12.2001, a fost proprietatea tabulară a autorilor acestuia, conform extraselor de CF nr. 1064 și 910 Biscaria.

Identificarea imobilului s-a realizat prin raportul de expertiză topografică întocmit în acea cauză de către expertul topograf C. Ș..

Spre deosebire de dosarul nr._, soluționat prin decizia civilă nr. 43/2011 a Curții de Apel București, prezenta cauză are ca obiect imobilul cu destinația de pepinieră, înscris inițial în CF 910 Biscaria, sub A+3, cu număr top inițial 102, 105/2 – grădină, transcris la 22.08.1958 în CF nr. 1064 Biscaria sub A+2 cu nr. top 102, 105/2 – grădină intravilan în favoarea noului proprietar, Statul Român și administrarea Ministerului Agriculturii prin Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului S..

Imobilul este transcris în CF 1064/x/Biscaria și ulterior, în urma conversiei, în CF_ S., cu nr. top 102/2/4 în suprafață de 21.921 mp și CF nr._ S. cu nr. top 105/2, în suprafață de 20.145 mp.

Identificarea imobilului s-a realizat prin expertiza tehnică judiciară întocmită în cauză de către expertul S. V., astfel cum a fost completată (filele 11-38, 197-216, Vol. III).

La întocmirea expertizei a fost avută în vedere și expertiza întocmită în dosarul nr._ al Curții de Apel București (fost_ ).

Potrivit concluziilor expertului topograf S. V., expertiza întocmită de către expertul C. Ș. a vizat strict identificarea Parcului Dendrologic în suprafață de 691.968 mp, înscris în CF nr. 1064 S., sub A+25, cu nr. top 103/1, 103/2, 104/a, 104/b, 106, 107, 108, 109, 110, 111; sub A+26 cu nr. top 646 și sub A+31, cu nr. top 130, 139, 647, 648a, 648b, 649, 650, 651, 652, 653, 654, 655, 656.

Spre deosebire de zona aferentă Parcului Dendrologic, imobilul în litigiu, cu destinația de pepinieră, este parte din imobilul înscris în CF_ S., provenită din CF 1064/x Biscaria, cu nr. top 102/2/4 și CF_ S., provenită din CF 1064 x Biscaria, cu nr. top 105/2.

Urmează așadar că din punct de vedere al cărții funciare, amplasamentul celor două imobile este complet diferit, lina de demarcație dintre ele fiind clar delimitată de către expert prin planșa 1 A (fila 205 vol. II) și anexa 1 (fila 206 vol. II) din completarea la raportul de expertiză.

Cu toate acestea, suprafața imobilului revendicat este doar parte din topograficele 102/2/4 și 105/2, corespunzătoare parcelelor nou create: 102/2/4/1 în suprafață măsurată de 19.774 mp și 105/2/1, în suprafață măsurată de 7.844 mp, teren intravilan în suprafață totală măsurată de 27.622 mp (filele 19, 20, 23 Vol. II fond).

Urmează că în mod greșit în dispozitivul hotărârii atacate Tribunalul a reținut întreaga suprafață a nr. top 102/2/4 și 105/2, suprafața reală măsurată ce a format obiectul notificării nr. 514/30.10.2001 fiind de 27.622 mp.

Principala apărare a pârâtei Regia Națională a Pădurilor Romsilva – I. de C. și Amenajări Silvice București s-a constituit în jurul argumentului că terenul în litigiu, cu destinația de pepinieră, este cuprins în Arboretumul S., zonă naturală protejată de interes național, menționată la punctul 2.524 în anexa 1 a Legii nr. 5/2000, ce nu poate fi restituită în natură.

În raport de probele administrate în cauză, susținerile recurentei pârâte nu pot fi primite.

Este adevărat că în anexa 1 a Legii nr. 5/2000, Arboretumul S. în suprafață de 70 ha este înscris sub nr. 2.524 ca zonă naturală protejată de interes național, declarată ca atare în scopul atingerii obiectivelor specifice de conservare a valorilor de patrimoniu.

În același sens, prin Hotărârea nr. 13/1997 a Consiliului Județean Hunedoara, Arboretumul S. în suprafață de 70 ha este cuprins în anexa 2 pct. 3, ca arie protejată de categoria a II-a, rezervație dendrologică și peisagistică.

Conform art. 19 din Hotărâre: „Ariile protejate sunt evidențiate în planurile de urbanism și de amenajare a teritoriului aprobate conform legii”.

Din coroborarea concluziilor expertizei topografice întocmite de expert C. Ș., prin care a fost identificată suprafața tabulară a Parcului Dendrologic, înscrisă în CF 1064 S. sub A+25, A+26 și A+31 ca fiind de 72 ha 5381 mp și reală de 69 ha 1558 mp, cu concluziile expertizei topografice întocmită de expert și planul de situație – hartă generală având ca beneficiar Romsilva, întocmit în noiembrie 2006, în care este evidențiată destinația aparte a pepinierei, administrată de ICAS, Curtea reține că suprafața în litigiu nu face parte din aria protejată intitulată generic „Arboretumul S.”, ce se circumscrie, în fapt, doar zonei Parcului Dendrologic.

În acest sens, relevantă este și descrierea făcută arealului protejat prin Hotărârea nr. 13/1997 a Consiliului Județean Hunedoara, în care apare definită ca rezervație „dendrologică și peisagistică”, dispusă pe o suprafață de 70 ha, într-un ansamblu intitulat „peisaje cu valoare de unicat”.

Prin urmare, nici prin prisma criteriului suprafeței protejate care este menționată ca fiind de 70 ha, atât în Legea nr. 5/2000, cât și în HCJ nr. 13/1997, nici prin prisma criteriului valorii de patrimoniu ce se dorește a fi ocrotită, argumentul cuprinderii imobilului în litigiu în zona naturală protejată, nu-și are justificare.

Cât privește Hotărârea Consiliului de Miniștrii nr. 518/1954, nepublicată, act normativ ce a fost invocat de către pârâtă, Curtea observă că aceasta a fost abrogată prin HG nr. 233/2004.

Examinând solicitarea de restituire în natură a imobilului în litigiu, prin prisma criticilor formulate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce vizează greșita aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, Curtea reține următoarele:

Prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001 consacră regula prevalenței restituirii în natură a imobilelor al căror regim juridic intră în sfera sa de aplicare, regulă regăsită de altfel în cuprinsul art. 1 și art. 7 din lege.

De la acest principiu al prevalenței restituirii în natură sunt reglementate situații în care, prin excepție, restituirea bunului nu poate fi dispusă decât sub forma măsurilor reparatorii prin echivalent. Una dintre aceste situații de excepție este cea prevăzută de art. 10 alin 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care, pentru suprafețele afectate de servituți legale și amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Punctul 10.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, prevede că sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunității.

Dacă o atare destinație poate fi reținută în privința Parcului Dendrologic, zonă naturală protejată de interes național, nu același lucru se poate reține în privința Pepinierei în litigiu, a cărei utilitate publică, în înțelesul art. 10.3 din Normele Metodologice, nu a fost demonstrată.

Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a considerat că imobilului în litigiu, a cărui întindere a fost greșit cuantificată, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin 2 din Legea nr. 10/2001 și normele de protecție ale Legii nr. 5/2000.

Terenul în litigiu, nefiind unul pentru care interesul public să impună restrângerea pentru rațiuni legitime a dreptului reclamantului, Curtea va constatat că recursul acestuia este fondat, urmând a dispune, în raport de situația de fapt reținută, restituirea în natură a imobilului în litigiu, astfel cum a fost identificat și parcelat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert S. V..

Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, reclamantul a făcut dovada că este persoană îndreptățită la reconstituire, fiind succesorul proprietarilor tabulari. Imobilul a fost preluat abuziv, în sensul dispozițiilor art. 2 alin 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, odată ce pretinsul scop al preluării terenului de către stat, conform dispozițiilor Legii nr. 187/1945 și a Decretului nr. 83/1949 nu a fost realizat, iar preluarea s-a făcut fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, așa cum normele constituționale în vigoare o cereau.

Nu poate fi reținută nici aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, întrucât prin formularea „imobile nerestituite” cuprinsă în art. 1 alin 1 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a înțeles să confere domeniului de reglementare al legii și un caracter de complinire în raport cu celelalte acte reparatorii în materie imobiliară, în sensul că se referă și la acele terenuri din intravilan, nerestituite până la . legii.

În raport de soluția de admitere a cererii de restituire în natură a terenului, prima critică a recurentei Regia Națională a Pădurilor – Romsilva – ICAS București, referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005 a rămas fără obiect.

Întemeiată se privește a fi cea de-a treia critică formulată de recurentă, instanța de fond pronunțându-se plus petita prin reținerea unei suprafețe totale de teren de 42.066 mp, deși obiectul solicitării reclamantului l-a format suprafața totală de 27.534 mp. Sub acest aspect, recursul pârâtei, întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin 3, raportat la art. 304 pct. 6 C. proc. civ., urmează a fi admis ca întemeiat.

Pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursurile declarate de reclamantul O. L. și de pârâta Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, I. de C. și Amenajări Silvice (ICAS) București împotriva sentinței civile nr. 145/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă în dosar nr._ .

Va modifica în parte sentința atacată în ceea ce privește suprafața de teren asupra căruia reclamantul O. L. are calitatea de persoană îndreptățită la restituire precum și în ceea ce privește modalitatea de restituire, și rejudecând în aceste limite:

Va constata că reclamantul O. L. are calitatea de persoană îndreptățită la restituire pentru imobilul teren, cu destinația pepinieră, în suprafață de 13.867 mp, înscris în CF 1064/X – Biscaria, nr. top nou (102/2, 105/2)e precum și pentru imobilul teren, cu destinația pepinieră, în suprafață de 13.667 mp, înscris CF 1064/X – Biscaria, nr. top nou (112 – 113)a, imobile cuprinse în art. 6 și 7 din Dispoziția nr. 636/1.03.2007 emisă de P. Orașului S..

Va dispune parcelarea imobilului înscris în CF_ S. (provenit din CF vechi 1064/X Biscaria) nr. top 102/2/4 în suprafață de 25.166 mp, proprietar Statul Român în două numere topo noi, după cum urmează:

- nr. top nou 102/2/4/1, în suprafață măsurată de 19.774 mp hașurat cu culoare albastră pe planul de situație nr. 1 ce constituie anexă la expertiză, aflat la fila 23, din dosarul_, al Tribunalului Hunedoara, vol. II,

- nr. top nou 102/2/4/2 în suprafață tabulară de 2147 mp.

Va dispune parcelarea imobilului înscris în CF_ S. (provenit din CF vechi 1064/X Biscaria) nr. top 105/2 în suprafață de 20.145 mp, proprietar Statul Român în două numere topo noi, după cum urmează:

- nr. top nou 105/2/1, în suprafață de 7844 mp, hașurată cu culoare roz pe planul de situație nr. 1 ce constituie anexă la expertiză, aflat la fila 23, din dosarul_, al Tribunalului Hunedoara, vol. II,

- nr. top nou 105/2/2, în suprafață tabulară de 12.297 mp.

Va obliga pârâta Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, I. de C. și Amenajări Silvice (ICAS) București să emită dispoziție motivată prin care să dispună restituirea în natură a imobilelor ce au constituit obiectul Notificării nr. 514/30.10.2001, astfel cum au fost identificate și parcelate prin raportul de expertiză efectuat de expertul S. V., raport care face parte integrantă din prezenta decizie:

- imobilul cu nr. top nou 102/2/4 înscris în CF_ S. (provenit din CF vechi 1064/x Biscaria), în suprafață de 19.774 mp, hașurat cu culoare albastră pe planul de situație nr. 1,

- imobilul cu nr. top nou 105/2/1 înscris în CF_ S. (provenit din CF vechi 1064/x Biscaria), în suprafață de 7844 mp, hașurată cu culoare roz pe planul de situație nr. 1.

Imobilele nou create cu numere top 102/2/4/2 în suprafață tabulară de 2147 mp și respectiv 105/2/2 în suprafață tabulară de 12.297 mp rămân proprietatea Statului Român.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Nu se vor acorda cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Admite recursurile declarate de reclamantul O. L. și de pârâta Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, I. de C. și Amenajări Silvice (ICAS) București împotriva sentinței civile nr. 145/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă în dosar nr._ .

Modifică în parte sentința atacată în ceea ce privește suprafața de teren asupra căruia reclamantul O. L. are calitatea de persoană îndreptățită la restituire precum și în ceea ce privește modalitatea de restituire, și rejudecând în aceste limite:

Constată că reclamantul O. L. are calitatea de persoană îndreptățită la restituire pentru imobilul teren, cu destinația pepinieră, în suprafață de 13.867 mp, înscris în CF 1064/X – Biscaria, nr. top nou (102/2, 105/2)e precum și pentru imobilul teren, cu destinația pepinieră, în suprafață de 13.667 mp, înscris CF 1064/X – Biscaria, nr. top nou (112 – 113)a, imobile cuprinse în art. 6 și 7 din Dispoziția nr. 636/1.03.2007 emisă de P. Orașului S..

Dispune parcelarea imobilului înscris în CF_ S. (provenit din CF vechi 1064/X Biscaria) nr. top 102/2/4 în suprafață de 25.166 mp, proprietar Statul Român în două numere topo noi, după cum urmează:

- nr. top nou 102/2/4/2 în suprafață tabulară de 2147 mp.

Dispune parcelarea imobilului înscris în CF_ S. (provenit din CF vechi 1064/X Biscaria) nr. top 105/2 în suprafață de 20.145 mp, proprietar Statul Român în două numere topo noi, după cum urmează:

- nr. top nou 105/2/2, în suprafață tabulară de 12.297 mp.

(continuare a dispozitivului deciziei civile nr. 804/2.12.2013 pronunțată în dosar civil nr._ )

Obligă pârâta Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, I. de C. și Amenajări Silvice (ICAS) București să emită dispoziție motivată prin care să dispună restituirea în natură a imobilelor ce au constituit obiectul Notificării nr. 514/30.10.2001, astfel cum au fost identificate și parcelate prin raportul de expertiză efectuat de expertul S. V., raport care face parte integrantă din prezenta decizie:

- imobilul cu nr. top nou 102/2/4/1 înscris în CF_ S. (provenit din CF vechi 1064/X Biscaria), în suprafață de 19.774 mp, hașurat cu culoare albastră pe planul de situație nr. 1,

- imobilul cu nr. top nou 105/2/1 înscris în CF_ S. (provenit din CF vechi 1064/X Biscaria), în suprafață de 7844 mp, hașurată cu culoare roz pe planul de situație nr. 1.

Imobilele nou create cu numere top 102/2/4/2 în suprafață tabulară de 2147 mp și respectiv 105/2/2 în suprafață tabulară de 12.297 mp rămân proprietatea Statului Român.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2013.

Președinte,

M. A. M.

Judecător,

A. N.

Judecător,

C. M. C.

Grefier,

E. M. H.

Redc.MAM

Tehnoredc. EH/2 ex/13.05.2014

Jud. fond: I. E. I.

← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 58/2013. Curtea de...		Succesiune. Decizia nr. 338/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA →

Legea 10/2001. Decizia nr. 804/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 804/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA