Legea 10/2001. Decizia nr. 704/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 704/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 1315/107/2006
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 704/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte C. G. N.-vicepreședinte
Judecător D. M.
Judecător M. F. C.
Grefier C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamantul P. A. împotriva sentinței civile nr.331/2013 pronunțate de Tribunalul A. în dosar nr._ , având ca obiect legea 10/2001 .
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierile de amânare a pronunțării din 20 septembrie 2013 și 27 septembrie 2013, care fac parte integrală din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față ;
Prin contestația înregistrată în dosar civil nr.4198/2006 al Tribunalului A. contestatorul P. A. a solicitat ca în contradictoriu cu intimații P. M. S., P. A., B. G., Ș. A., C. I., C. M., M. M., B. L., A. P., B. I., R. T. H., I. R., B. C., V. A. C., B. M.., M. Z., M. A., P. C., F. G., Z. S., T. A., P. I. și P. M. să se dispună:
- anularea Dispoziției nr. 1219/03.04.2006 și 1376/21.04.2006.
- să se dispună restituirea în natură a imobilelor situate administrativ în P. înscrise în CF 1219,top.794; CF 2028, top.768/1, 780/1,779, 782/1, 781/1,769/1,778/1.
În motivare se susține că în calitate de moștenitor legal al bunicului său P. A. este îndreptățit a solicita retrocedarea imobilelor respective în baza dispozițiilor art. 6 lit.b și c- Legii 10/2001, sens în care a formulat Notificările nr.372,373,374,375,376,377,378, 379 din 10.10.2001.
Se susține că, Comisia locală nu face nici o referire nici în sensul admiterii și nici al respingerii notificărilor și a reținut în mod greșit că sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea 10/2006 iar aceasta trebuie să facă referire la întreaga suprafață solicitată și nu să stabilească cote succesorale.
De asemenea se susține că la data formulării notificărilor reclamantul nu a avut cunoștință despre eventualele înstrăinări.
Cu privire la Dispoziția 1376/21.04.2006 se susține că aceasta reprezintă o completare a dispoziției 1219/03.04.2006 și cuprinde doar o parte din clădirile aferente imobilului revendicat.
Prin sentința nr.331/2013, Tribunalul A. a respins contestația formulată de contestatorul P. A. împotriva Dispoziției 1219/03.04.2006 emisă de P. M. S. în contradictoriu cu intimații P. Mun.S., P. S., B. M., P. A., B. G., Ș. A., C. I., Z. S., T. A., C. M., M. M., M. Z., B. L., M. A., P. C., F. G., A. P., Bâsca I., R. T. H., I. R., P. I., P. M., B. C., V. A. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Petentul a formulat Notificarea nr. 372 și 373 – fila 21,22 celelalte notificări, respectiv 374, 375,376,377,378,379, reprezentând o reluare a solicitării formulate prin Notificarea nr. 373 și care viza imobilul Țiglărie și 6 numere topo din foaia cadastrală 854, CF 2028- P., top.768/1 în valoare estimativă de 2.500.000 lei.
Prin notificările formulate, petentul a solicitat restituirea în natură a imobilelor solicitate.
Prin Dispoziția 1219/03.04.2006 emisă de P. Mun.S. s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a petentului, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalentul pentru cota de 2/5 din imobilul clădire și anexe ,,Țiglărie” (demolat) înscris în CF 1219 P., nr. top. 794, în suprafață de 6475 mp și pentru cota de 180/1120 părți din imobilul notificat respectiv clădirea și anexele ,,Țiglăriei,” (demolate) înscrise în CF 2028 ,, P.,, top. 768/1- țiglărie în suprafață de 9575 mp.
Prin Dispoziția 1376/21.04.2006 s-a completat art. 1 al Dispoziției 1219/03.04.2006 în sensul că, s-a stabilit faptul că imobilul prevăzut în aliniatul 1, reprezintă un imobil de 10,20 m lungime, 5,20 m lățime și 3,60 m înălțime, construit din cărămidă arsă, fiind alcătuit dintr-o cameră mare și una mică, imobilul având pivniță cu boltă și imobil locuit pentru muncitori, construit din cărămidă arsă de 28,30 m lungime, 4 m lățime și 2 m înălțime, compusă din 8 camere.
Raportat la probatoriul administrat, instanța de fond a apreciat că dispozițiile atacate sunt temeinice și legale fiind emise în concordanță cu prevederile dispozițiilor art. 1 alin.2, art. 26 alin.1,2 – din Legea 10/2001 modificată prin Legea 244/2005.
Imobilele fiind în prezent demolate, în mod corect s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, măsuri stabilite în raport de cotele de proprietate pe care antecesorul contestatorului le deținea în cartea funciară, cum dealtfel au fost menționate în notificările formulate.
De asemenea în mod corect s-a reținut faptul că pentru imobilele terenuri situate în extravilanul localității sunt incidente dispozițiile art. 8 – Legea 10/2001, situația juridică a acestora fiind reglementată de dispozițiile Legii 18/1991.
De altfel petentul a solicitat în contextul acestei legi anularea titlurilor de proprietate emise pe terenurile în speță, acțiunea fiind respinsă irevocabil în contextul constatării legalității emiterii acestor titluri persoanelor îndreptățite.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a procedat la respingerea ca nefondată a contestației formulate împotriva celor două dispoziții emise de intimatul P. Mun.S..
Față de persoanele fizice chemate în judecată, contestația a fost respinsă reținându-se lipsa calității procesuale pasivă a acestora în cadrul contestației formulate în baza Legii 10/2001, unde calitatea procesuală pasivă o are P. care a emis dispozițiile atacate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea criticilor recurentul arată în esență următoarele:
- deși s-au formulat opt notificări care se referă toate la imobilele intitulate generic „Țiglărie” – în care sunt incluse cele două numere de carte funciară cu topograficele indicate, dispozițiile atacate fac referire doar la două notificări, respectiv notificarea nr.373/2001 și notificarea nr.372/2001. Astfel, sentința este netemeinică având în vedere că nu a luat în considerare celelalte notificări formulate. Cu referire la dispoziția nr.1376/2006, recurentul susține că este incompletă întrucât se recunoaște calitatea de persoană îndreptățită numai în ce privește clădirile și au fost omise celelalte bunuri, cuptoarele de ars, șoproanele, instalația necesară producerii cărămizilor, linia de transport.
- încadrarea de instanța de fond a notificărilor formulate în categoria imobilelor reglementate de disp.art.18/1991, motivat de incidența art.8 din Legea 10/2001, este nelegală întrucât imobilul în litigiu se încadrează în prevederile art.6 lit.b și c din Legea 10/2001. Atât terenul cât și clădirile revendicate – ce au aparținut celor două fabrici de țiglă și cărămidă sunt situate intravilan, or dispozițiile art.8 din Legea 10/2001 fac referire la terenurile situate în extravilanul localităților.
- au fost omise bunuri ce au același regim juridic conform art.6 din Legea 10/2001, respectiv mașina de sortat pământ, clădirea masonă, șopron de uscat țigla, 2 șoproane, 2 cuptoare de ars cărămida, un șopru de amestecat pământ și oala de fiert pentru măcinat, cuptoarele pentru ars, etc, toate evidențiate în procesul verbal nr. din 1.12.1947.
Prin întâmpinare, P. municipiului S. a solicitat respingerea recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele:
Reclamantul a investit instanța de judecată cu o plângere întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001, împotriva dispozițiilor nr.1219/2006, 1376/2006 emise de P. M. S., solicitând anularea acestora și restituirea în natură a imobilelor proprietatea antecesorului său, ce au fost solicitate prin notificările nr.372, 373, 374, 375, 376, 377, 378, 379/2001 toate vizând imobilele înscrise în CF 1219 și 2028 ale localității P..
În mod corect, contestația astfel formulată d fost respinsă de către instanța de fond, menținându-se dispozițiile atacate.
Prin notificarea nr.373/2001 (f.21 dosar fond) s-a solicitat restituirea imobilului „Țiglărie” înscris în CF 2028 P. nr.top 761/1; prin notificarea 372, imobilul înscris în CF 1219 P. cu nr.top. 794; prin notificarea 374 imobilul înscris în CF 2028 cu nr.top. 780/1; prin notificarea 377/2001, imobilul înscris în CF 2028 cu nr.top 781/1; prin notificarea nr.379/2001, imobilul înscris în CF 2028 cu nr.top.778/1; prin notificarea nr.378/2001, imobilul înscris în CF 2028 cu nr.top.769/1; prin notificarea nr.376/2001, imobilul înscris în CF 2028 cu nr.top. 782/1 ; prin notificarea nr.375/2001 imobilul înscris în CF 2028 nr.top. 779.
Practic prin aceste notificări formulate separat pentru fiecare număr topografic s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor înscrise în două cărți funciare nr.2028 P. și 1219 P., reprezentând țiglăria și terenurile, arător și pășune.
Prin dispoziția 1219/2006 emisă de P. municipiului S., s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru cota de 2/5 din imobilul notificat, actualmente demolat înscris în CF 1219 P. sub nr.top.794 – țiglărie în suprafață de 6475 mp și pentru cota de 180/1120 părți din imobilul notificat – clădirea și anexele „Țiglăriei” – actualmente demolate, înscrise în CF 2018 P. nr.top 768/1 țiglărie în suprafață de 9575 mp, imobile pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Prin dispoziția atacată, s-a reținut că pentru suprafețele de teren notificate, exceptând construcțiile, petentul a formulat cerere în baza Legii 169/1997 și Legii 1/2000, sens în care comisia locală de fond funciar a propus acordarea de despăgubiri bănești în favoarea petentului pentru suprafața de 7,54 ha teren, acestea figurând în anexa 39, poziția nr.92.
Astfel, se reține că terenul solicitat în baza Legii 10/2001 a făcut obiectul unei alte legi reparatorii, respectiv Legea nr.1/2000 iar potrivit art.8 din Legea 10/2001, solicitările petentului privind terenul nu intră sub incidența acestei legi.
Instanța de fond a reținut concluziile din această dispoziție motivând că pentru ambele terenuri situate în intravilanul localității sunt incidente disp.art.8 din Legea 10/2001, situația juridică fiind reglementată de dispozițiile Legii 18/1991.
Mai mult, s-a reținut că petentul a solicitat în contextul acestei legi (L.18/1991) anularea titlurilor de proprietate emise pentru terenurile în speță, acțiunea fiind respinsă irevocabil.
Astfel, cu evidență, prima critică formulată nu poate fi primită, întrucât prin dispozițiile atacate s-au soluționat toate solicitările, chiar dacă în dispozitivul acesteia se face referire expresă doar la imobilele construcții, atâta timp cât arată în mod expres că imobilele terenuri fac obiectul legii speciale de reparație, L.18/1991.
Nici critica referitoare la incidența art.8 din Legea 10/2001 nu poate fi primită.
Potrivit disp.art.8 din Legea 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile aflate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele ale căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr._ republicată cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legilor fondului funciar nr.10/1991 și ale L.159/1007.
Or, este evident că în speță, la data notificărilor terenurile erau situate în extravilanul localității, aspect ce rezultă și din extrasele de carte funciară care precizează că numerele topografice sunt arabile și pășune.
Mai mult, regimul juridic al acestor terenuri este reglementat de Legea 18/1991, aspect de necontestat, atâta timp cât s-au eliberat titluri de proprietate pentru aceste terenuri unor persoane fizice, iar recurentul a și exercitat acțiune în anulare a acestor titluri, acțiune respinsă irevocabil.
În concluzie, este evident că imobilele terenuri solicitate de recurent a fi avute în vedere prin cele opt notificări formulate, nu fac obiectul Legii 10/2001 ci regimul lor juridic este reglementat de Legea 18/1991.
Se mai impune a se preciza că prin decizia civilă nr.622/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ s-a reținut cu putere de lucru judecat că reclamantul a urmat concomitent două proceduri, atât cea prevăzută de Legea 10/2001 cât și cea prev.de Legea 18/1991, că reclamantul a dovedit cu cărți funciare dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 8 ha și 5188 mp care a aparținut antecesorului său, iar în calculul acestei suprafețe s-au socotit și terenurile înscrise în CF 1219 P. și 2028 P., ce fac obiectul notificărilor la Legea 10/2001. Prin această decizie s-a dispus irevocabil, reconstituirea în natură a unei suprafețe de 5 ha și 106 mp, iar pentru suprafața de 3 ha și 5082 mp care nu a putut fi restituită în natură, s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile legii.
În acest context, a solicita pe calea acestei acțiuni formulată la Legea 10/2001 restituirea unor suprafețe de teren ce au făcut obiectul Legii 18/1991, și, mai mult, cenzurii instanței de judecată, este evident de neprimit.
Este știut că este inadmisibil a primi despăgubiri sau restituiri în natură pentru același imobil în temeiul a două legi de reparație. Atâta timp cât pentru imobilele teren s-au pronunțat instituțiile competente în baza Legii 18/1991, recurentul nu este îndreptățit la a formula solicitări în temeiul Legii 10/2001.
Criticile referitoare la cotele stabilite prin dispoziția atacată nu pot fi primite.
Prin dispozițiile atacate s-a stabilit cota de 2/5 din imobilul înscris în CF 1219 P. și cota de 180/1120 părți din imobilul înscris în CF 2028 P.. Or, potrivit extrasului de carte funciară, acestea sunt cotele antecesorului reclamantului, P. M. (înscris în CF 2028 sub B23 și B24 – cota de 20/1120, de 140/1120 parte, respectiv de 20/1120 – imob.în CF 1219 sub B 5 și B 14.
Astfel în speță nu pot fi incidente disp.art.4 alin.4 din Legea 10/2001 întrucât reclamantul nu a solicitat stabilirea calității de persoană îndreptățită și după ceilalți proprietari tabulari și nici nu a invocat și dovedit calitatea sa de moștenitor după aceștia. Or este știut că în sistem de carte funciară proprietatea se dovedește cu extrasul de carte funciară.
Nici critica referitoare la utilajele, instalațiile preluate de stat odată cu fabrica de cărămidă și pentru care nu au fost stabilite despăgubiri prin decizia atacată nu pot fi primite.
(continuarea deciziei civile nr.704/2013 pronunțate în dosar nr._ )
Este de necontestat că imobilele construcții în prezent sunt demolate, terenurile fiind restituite, parte recurentului în temeiul Legii 18/1991 și parte unor persoane fizic, eliberându-se titluri de proprietate.
Nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că aceste instalații și cuptoare fac obiectul Legii 10/2001, în temeiul art.6 din lege.
Potrivit disp.art.6 alin.2 din Legea 10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Prin urmare, pentru a fi incident acest text legal, utilajele și instalațiile preluate de stat trebuie să existe, să nu fi fost înlocuite, casate sau distruse.
Or, cu evidență în speță nu pot fi acordate despăgubiri pentru toate utilajele și instalațiile ce au fost preluate de stat odată cu imobilul Țiglărie atâta timp cât nu s-a făcut dovada existenței lor, sau faptul că nu au fost înlocuite, casate sau distruse. Atâta timp cât imobilul construcție este demolat, aceste instalații și utilaje se prezumă că nici nu mai există fizic.
Prin urmare, pentru acordarea dispozițiilor pentru toate bunurile instalații și utilaje ale fabricii, contrar susținerilor recurentului, nu este suficientă dovada preluării acestora cu procesul-verbal de preluare, ci dovada că în prezent aceste bunuri există, nu au fost înlocuite, casate sau distruse.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza disp.art.312 C.pr.civ. va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamantul P. A. împotriva sentinței civile nr.331/2013 pronunțate de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Octombrie 2013.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. M. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, C. C. |
red.C.N.
tehnored.C.C.2ex/4.10.2013
jud.fond I. S.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 789/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Evacuare. Decizia nr. 11/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
