Legea 10/2001. Decizia nr. 482/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 482/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 355/107/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 482/2013
Ședința publică de la 07 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător D. M.
JudecătorMihaela F. C.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții D. D. și D. H. împotriva sentinței civile nr. 895/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic O. I. pentru intimata pârâtă P. Orașului Câmpeni, lipsă fiind recurenții reclamanți D. D. și D. H..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare și s-au depus note scrise din partea recurenților reclamanți prin care se solicită judecarea în lipsă și acordarea unui nou termen de judecată.
Reprezentantul intimatului pârât P. Orașului Câmpeni depune în fața instanței delegație de reprezentare și precizarea de acțiune formulată de recurenți în dosarul_ * al Tribunalului A. reținută cu autoritate de lucru judecat de prima instanță. Arată că nu are cereri de formulat.
Instanța respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată de reclamanții recurenți, constatând că nu sunt motive care să justifice amânarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic O. I. pentru intimatul pârât solicită respingerea recursului declarat de reclamanți, menținerea hotărârii de fond ca legală și temeinică. Depune concluzii scrise.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul A. sub dosar nr._, reclamanții D. D. și D. H. au chemat în judecată pârâta P. orașului Câmpeni prin primar solicitând obligarea acesteia la restituirea în natură a terenurilor înscrise în CF 706 și 2559 Câmpeni în suprafață de 1472 și respectiv 340 mp și plata despăgubirilor actualizate la standardele internaționale pentru construcțiile și anexele care au existat pe aceste terenuri, în prezent demolate.
În drept invocă prevederile art. 11 al. 2 din Legea 10/2001.
În expunerea de motive arată că prin sentința civilă nr. 933/2002 pronunțată de Tribunalul A. în dosar 1179/2002 s-a constatat că imobilele sus menționate au fost preluate abuziv de Statul Român în baza Decretului de expropriere nr. 235/1988, care, nefiind publicat în Monitorul Oficial la data preluării, nu și-a produs efectele, astfel că titlul reclamanților nu a fost desființat, impunându-se admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâta a depus întâmpinare în cauză, invocând în principal excepția puterii de lucru judecat iar pe fond solicitând respingerea acțiunii ( f.15-17 dosar fond).
Prin sentința civilă nr. 892/2013 Tribunalul A. a admis excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâta P. orașului Câmpeni și a respins acțiunea formulată de reclamanți.
În considerentele deciziei s-a reținut că solicitarea reclamanților vizând restituirea în natură a celor două imobile a mai fost supusă analizei instanței prin cauzele înregistrate sub dosarele nr._ * și respectiv_ * în care s-au pronunțat sentințele civile nr. 77/2012 și 663/2012 rămase irevocabile prin deciziile civile 423/2012 și 424/2012 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia ( filele 45-48).
Chiar dacă obiectul celor două cauze a fost relativ diferit, în sensul că în dosar nr._ * reclamanții au formulat un capăt de cerere principal în obligarea pârâtului la soluționarea notificării nr. 27/N/2001 iar în dosar nr._ * au solicitat obligarea pârâtului la emiterea deciziei de retrocedare în natură a terenului înscris în CF 2559 Câmpeni, nr. top. 416/1/2/1 în suprafață de 340 mp, în esență, toate solicitările reclamanților vizează același lucru.
Pentru ca să existe identitate de obiect între două sau mai multe acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în același mod, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același.
Prin urmare, chiar dacă în primul litigiu s-a discutat doar pe cale incidentă un drept invocat de o parte, soluția dată de instanță are putere de lucru judecat într-o acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept.
Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă printr-o altă hotărâre posterioară dată în alt proces.
În speță, așa cum s-a reținut, asupra chestiunilor invocate de reclamanți în cererea de față, instanța s-a mai pronunțat în cele două cauze la care s-a făcut referire mai sus, așa încât, aducerea în discuție a acelorași aspecte printr-o nouă cerere, nu este cu putință.
Ca urmare, s-a apreciat ca fiind întemeiată excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții arătând că Tribunalul A. a încălcat cu bună știință dispozițiile art. 1201 C. pr. civ. Susțin că prima instanță a modificat obiectul cauzei deoarece cauza_ * avea ca obiect sancționarea de neexecutare a hotărârii prin decizia 423/2012 a Curții de Apel A. I. iar în opinia tribunalului obiectul acesteia este de obligare a pârâtului la restituirea a 1472 mp teren, ceea ce este eronat, reclamanții nesolicitând această suprafață. Arată că în cauza_ * se invocă restituirea celor 220 mp teren preluat fără titlu valabil și folosit de P. Câmpeni ca spațiu verde, că instanța recunoaște că obiectul celor două cauze este diferit și nu face nicio referire la cele două componente din tripleta de identitate a art. 1201 C. civ., și că nu există o sentință definitivă care să stabilească definitiv deferendul dintre părți.
Invocă și decizia civilă nr. 568/1955 pct. 219 și 816/1955 pct. 220 a Tribunalului Suprem în care s-a stabilit că dacă noua acțiune se bazează pe alt temei juridic decât prima, nu există lucru judecat.
Mai arată că art. 11 alin. 2 din Legea 10/2001 nu se regăsește în cele două sentințe iar în dosar nr._ * parte este Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpeni.
Solicită casarea hotărârii ca nelegală, în temeiul art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. pr. civ., judecarea cauzei potrivit art. 129 pct. 6 C. pr. civ.
Nu s-a formulat întâmpinare în cauză.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin cererea cu care reclamanții au investit prima instanță, aceștia au solicitat în contradictoriu cu P. orașului Câmpeni, restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF nr. 706 Câmpeni, nr. top. 416/1/2/2 și în CF nr. 2559 Câmpeni, nr. top. 416/1/2/1 și acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate.
Acțiunea este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
În motivare invocă sentința civilă nr. 933/2002 a Tribunalului A. care constată că imobilele au fost preluate abuziv.
Curtea constată că același obiect (restituirea în natură a terenului identificat anterior și acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate de pe acesta), în contradictoriu cu aceeași pârâtă (P. Câmpeni) și în baza aceluiași act normativ (Legea 10/2001), l-a avut și notificarea nr. 27/N/2001 din 18.06.2001 și notificarea dos. execuțional 228/2001 al Judecătoriei Câmpeni, formulate de reclamanți.
Aceste notificări au fost soluționate prin dispoziția nr. 727/04.06.2004 a Primarului Câmpeni, în sensul că s-a respins cererea de restituire în natură și s-au acordat despăgubiri conform prevederilor Legii nr. 10/2001 pentru imobilele înscrise în CF nr. 706 Câmpeni, nr. top. 416/1/2/2 și în CF nr. 2559 Câmpeni, nr. top. 416/1/2/1.
Această dispoziție a fost contestată de cei doi reclamanți iar instanțele de judecată au menținut soluția de acordare de despăgubiri pentru imobilele reclamanților, modificând doar cuantumul acestora, și implicit au confirmat soluția Primarului Orașului Câmpeni de respingere a cererii de restituire în natură (sentința nr. 850/2004 a Tribunalului A., decizia civilă nr. 565/A/2005 a Curții de Apel A. I. și decizia nr. 2141/2006 a ICCJ – Secția civilă).
Urmare a pronunțării acestor hotărâri judecătorești, s-a emis dispoziția nr. 17/2006 de către Primarul Orașului Câmpeni, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului solicitat de cei doi reclamanți și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul și construcțiile ce au făcut obiectul notificării nr. 27 N/18.06.2001 și al notificării dos. exec. 228/10.04.2001 formulate de reclamanți, potrivit prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Ulterior, prin decizia nr. 4160/2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a emis titlu de despăgubire în cuantum de 109.944,40 RON în favoarea celor doi reclamanți în baza hotărârilor judecătorești menționate mai sus.
Contestația formulată împotriva acestei din urmă decizii a fost respinsă prin sentința nr. 131/CA/2009 a Curții de Apel A. I. și prin decizia nr. 544/2010 a ICCJ – Secția contencios administrativ.
Reclamanții au formulat o acțiune având ca obiect sancțiune pentru neexecutare hotărâre prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Primarul Orașului Câmpeni la soluționarea notificării nr. 27/N/2001 și restituirea în natură a suprafeței de 220 mp, teren înscris în CF 2559 Câmpeni, nr. top. 416/1/2/1, radierea dreptului de proprietate al Statului Român și reînscrierea celui al reclamanților, motivat de faptul că pârâtul a refuzat în mod repetat să soluționeze această notificare. Această acțiune a fost respinsă prin sentința civilă nr. 663/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ * și confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 424/2012.
Printr-o acțiune distinctă, înregistrată la Tribunalul A. sub dosar nr._ * cei doi reclamanți au solicitat obligarea Primăriei orașului Câmpeni să emită decizie de retrocedare în natură a imobilului teren înscris în CF 2559 Câmpeni, nr. top. 416/1/2/1 motivat de faptul că prin Dispoziția nr. 17/2006 a Primarului Orașului Câmpeni le-a fost respinsă cererea de retrocedare a acestui imobil și de faptul că soluționarea în acest mod a notificării este nelegală deoarece nu s-au avut în vedere considerentele sentinței civile nr. 933/2002 a Tribunalului A. potrivit cărora titlul reclamanților asupra acestui imobil nu a fost desființat.
Această acțiune a fost respinsă prin sentința civilă nr. 77/2012 a Tribunalului A. iar recursul promovat împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 423/2012 a Curții de Apel A. I..
Analizând cuprinsul tuturor acestor dispoziții ale Primarului Orașului Câmpeni și hotărâri judecătorești, Curtea reține că solicitarea reclamanților de acordare de măsuri reparatorii prin restituire în natură și acordare de despăgubiri în temeiul Legii 10/2001 pentru imobilele înscrise în CF nr. 706 Câmpeni, nr. top. 4161/1/2/2 și în CF nr. 2559 Câmpeni, nr. top. 416/1/2/1 a fost tranșată în mod irevocabil, sub toate aspectele, soluția finală fiind aceea că reclamanților li s-a respins solicitarea de restituire în natură și li s-au acordat despăgubiri, emițându-se titlu de despăgubire în cuantum de 109.944,40 RON.
Prin hotărârile menționate a fost analizată solicitarea reclamanților inclusiv prin raportare la sentința civilă nr. 933/2002 a Tribunalului A. de care reclamanții se prevalează și în motivarea acțiunii de față.
Curtea constată că, în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1201 C. civ. Astfel este evident că pretenția concretă, respectiv obiectul acțiunilor reclamanților este același în cauza de față și în cele soluționate prin sentința nr. 850/2004 și nr. 77/2012, ambele ale Tribunalului A., și anume, aceea de a obține măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv.
Așa cum corect a reținut și prima instanță și cum s-a statuat în practica juridică (Tribunalul Suprem prin decizia civilă nr. 162/1987), nu este necesar ca obiectul să fie formulat în același mod în cele două acțiuni, din punctul de vedere al puterii lucrului judecat interesând ca scopul final urmărit de parte să fie același. Ori în speță, așa cum s-a arătat mai sus, scopul final urmărit de reclamanți este acela de a obține restituirea în natură a terenului, aspect care rezultă cu claritate și din petitul acțiunii soluționate de Tribunalul A. prin sentința nr. 77/2012, unde se solicită obligarea Primăriei Orașului Câmpeni de a emite dispoziție de retrocedare în natură a terenului din CF 2559 Câmpeni în suprafață de 340 mp, așa cum dealtfel judicios a reținut și prima instanță. În consecință, nu poate fi reținută critica recurenților în sensul că Tribunalul ar fi reținut un obiect greșit al cauzei_ *. Tribunalul face referire la suprafața de 1427 mp teren doar atunci când arată care sunt solicitările reclamanților iar nu atunci când expune considerentele pe care le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, astfel că nu se poate reține ca relevantă critica formulată sub acest aspect de recurenți.
Curtea constată și existența identității de părți, în toate litigiile menționate anterior figurând ca părți atât reclamanții cât și pârâtul Primarul orașului Câmpeni (inclusiv în dosar nr._ * la care fac referire recurenții) dar și identitatea de cauză juridică, solicitările reclamanților fiind fundamentate pe dispozițiile Legii 10/2001.
Recurenții invocă faptul că dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 nu se regăsesc în cele două sentințe civile. Curtea constată că dispoziția nr. 727/2004 a Primarului orașului Câmpeni este fundamentată inclusiv pe dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, reținându-se că lucrările pentru care a fost dispusă exproprierea au fost executate. Prin contestația pe care au formulat-o împotriva acestei dispoziții, soluționată de Tribunalul A. prin sentința civilă nr. 840/2004 reclamanții nu au criticat dispoziția sub acest aspect, fiind nemulțumiți doar de cuantumul despăgubirilor. Astfel, cu privire la îndeplinirea cerințelor art. 11 din Legea nr. 10/2001, dispoziția nr. 727/2004 a rămas definitivă.
Rezultă din toate cele ce preced că în speță sunt întrunite cerințele de admisibilitate a excepției puterii lucrului judecat prin raportare însă nu numai la hotărârile avute în vedere de prima instanță ci și la sentința civilă nr. 850/2004, motivarea primei instanțe urmând să fie completată în măsura și pentru considerentele expuse anterior.
Raportul juridic litigios din prezenta cauză care se reduce, în esență, la stabilirea în baza Legii nr. 10/2001 a măsurilor reparatorii pentru imobilele
(continuarea deciziei civile nr. 482/07.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
preluate abuziv a fost deja rezolvat prin hotărârile judecătorești enumerate mai sus iar soluția dată în acele dosare leagă părțile din proces datorită efectelor principiului puterii de lucru judecat. Aceste hotărâri judecătorești exprimă rezultatul unei situații consacrată juridicește iar verificarea jurisdicțională înfăptuită este imposibil de repus în discuție față de prevederile art. 1201 C. civ.
Față de cele expuse, constatând că sunt neîntemeiate criticile aduse de reclamanți soluției pronunțate de prima instanță, Curtea, în baza art. 312 C. pr. civ, va respinge ca nefondat recursul de față. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DE CI D E
Respinge recursul declarat de reclamanții D. D. și D. H. împotriva sentinței civile nr. 895/2013 pronunțată de Tribunalul A. – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.06.2013.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. M. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, M. R. |
Redc. D.M./05.07.2013
Tehn. N.P./2 ex/16.07.2013
Jud. fond – L. V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 41/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 649/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
