Obligaţie de a face. Decizia nr. 334/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 334/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 9398/306/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 334/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții C. I. și C. M., împotriva deciziei civile nr. 297/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect obligație de a face.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de recurenții pârâți C. și de către intimata reclamantă K. A..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 25 aprilie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 508/ 23 ianuarie 2012 a Judecătoriei Sibiu a fost admisă acțiunea civilă formulată și completată de reclamanta T. A., decedată în timpul procesului și continuată de către K. A. în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. M. și în consecință:
Au fost obligați pârâții să permită accesul pe proprietatea lor în vederea efectuării de către reclamantă a lucrărilor de hidroizolație a peretelui netencuit în zona C 1 și C 2 identificată în schița întocmită de către expertul B. V. sub sancțiunea daunelor cominatorii în sumă de 10 lei pe zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la efectiva punere în executare a acesteia.
Au fost obligați pârâții să demoleze construcția anexă coteț pentru găini existentă în grădina imobilului situat în Sibiu, . și aflată la 0,70 m față de imobilul reclamantei și să plătească reclamantei suma de 2138,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
T. A. este proprietara imobilului situat în Sibiu, . și înscris in C.F_ Sibiu nr. top. 4142/28/2 – loc de casă cu casă de locuit în suprafață de 450 mp. Pârâții dețin imobilul situat în Sibiu, ..
Imobilul reclamanților și imobilul pârâților sunt limitrofe, iar peretele imobilul reclamanților servește ca zid de despărțire între proprietăți (peretele calcan al casei P+M și al anexei casa P).
Pe porțiunea alăturată a celor două case, partea vizibilă a etajului casei nr. 53 este netecuită ( Foto 1) în continuare urmează un perete tencuit, alăturat un șopron deschis acopert cu copertină al casei nr. 55.
Cu ocazia cercetării locale efectuate de către instanța de fond, precum și ocazia efectuării expertizei în construcții de către expertul S. T. și expertul consultant B. V. M. la corpul din spate al clădirii, Judecătoria a constatat următoarele: pe tencuiala interioară a peretelui spre casa nr. 55 se constată o zonă de cca 0.70 m amplasată la cca 0.50 m de la pardoseala afectată de umiditate și care corespunde cu fața netencuită a calcanului spre gradina casei nr. 55.
Ambii experți au relevat că sunt necesare lucrări de izolație hidrofuge și termice. Hidroizolația este necesară datorită faptului că pardoseala finită a anexei casei nr. 53 este la o cotă ami joasă decât cota terenului grădinii casei nr. 55. Lucrările pot fi executate manual și care pot lucra numai din grădina casei de la nr. 55. Pârâții nu permit accesul pe terenul lor pentru efectuarea unor lucrări de izolare termică, motiv pentru care au fost nevoiți să formuleze prezenta acțiune. Lucrările de izolare nu se pot efectua decât prin accesul prin curtea imobilului situat în Sibiu, .. Nu există altă cale de acces la peretele casei reclamanților. Această lucrare nu se poate realiza în altă modalitate, fiind necesar a se intra prin curtea pârâților. Potrivit legislației noastre, drepturile persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale, materiale și culturale, în acord cu interesul comunitar, potrivit legii și regulilor de conviețuire socială. Abuzul de drept constituie o depășire a limitelor îngăduite de scopul legii și de echitate și, ca atare, se situează în sfera faptelor ilicite.
Judecătoria reține că practica judiciară a statuat că atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate în mod abuziv, astfel încât să prejudicieze pe alți proprietari în exercitarea drepturilor lor. Refuzul pârâților de a-și exprima acordul pentru ca reclamanții să procedeze la izolarea zidului constituie un abuz de drept ce se impune a fi sancționat.
Instanța de fond reține că în conformitate cu art. 44 al.7 din Constituția României dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. În acest context, văzând prevederile art. 3 D. 31/1954, art. 998, 1073 Cod civil, art. 44 al. 7 Constituția României instanța de fond admite acțiunea.
Apărarea pârâților că niciodată nu s-au opus ca reclamanta să realizeze lucrările de izolare, însă dat fiind faptul că au fost prejudiciați în urma efectuării altor lucrări, solicită anumite garanții care să le certifice că nu vor suferi nici o pagubă, nu poate fi primită. Aceștia aveau posibilitatea formulării unei acțiuni reconvenționale prin care să fie despăgubiți pentru eventualul prejudiciu sau inconvenientele cauzate.
Judecătoria reține în ceea ce privește construcția anexă coteț pentru găini existentă în grădina imobilului situat în Sibiu, ., din raportul de expertiză, că acesta este amplasată la 0,7o m față de imobilul reclamantei, fiind executată din plasă de sârmă și zidărie din cărămidă și acoperită cu învelitoare improvizată( filele 136-139).
Expertul S. T. a relevat că la data constatărilor scurgerea apelor meteorice de pe învelitoare se realizează prin jgheabul montat la partea inferioară a învelitorii și prelungit cu tub PVC, iar evacuarea apei se realizează în grădina pârâților. S-a apreciat că această construcție nu afectează imobilul reclamantei și nu constituie deci cauza degradărilor constatate aici. Expertul a menționat că umiditatea de la corpul din spate al imobilului reclamantei se datorează și lipsei de însorire și vegetației din zonă. Expertul consultant a apreciat însă că acțiunea apelor infiltrate din scurgerile pluviale care cad la exterior de pe copertina cotețului de găini a produs degradarea tencuielilor interioare, iar soluția pentru remedierea acestora este demolarea construcției sau cel puțin refacerea completă a copertinei. Judecătoria își însușește opinia expertului consultant cu atât mai mult cât potrivit art. 610 cod civil cel ce face un puț sau o privată lângă un zid fie comun sau nu, cel ce vrea să clădească un cămin sau vatră, o fierărie, un cuptor sau o sobă, să-i alăture un ocol de vite, sau cel ce vrea să puie lângă zid un magazinde sare, sau grămezi de materii corozive e îndatorat să lase depărtarea prescrisă de regulamenteși obiceiuri particulare asupra unor asemenea obiecte, sau să facă lucrările prescrise de aceleași legi și regulamentespre a nu aduce vătămare vecinului.
Prin HCL 210/2001 se interzice amplasarea construcțiilor pentru creșterea animalelor mici și a păsărilor la o distanță de minimum 10 m față de locuințe. Pârâții nu au respectat această cerință, astfel că instanța de fond îi obligă pe pârâți să demoleze construcția anexă coteț pentru găini existentă în gradina imobilului situat în Sibiu, . și aflată la 0,7o m față de imobilul reclamantei.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, instanța de fond îi obligă pe pârâți să plătească reclamantei suma de 2138,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu de avocat.
Prin decizia civilă nr. 297/29.10.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă a fost respins apelul declarat de pârâții C. I. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 508/2012 a Judecătoriei Sibiu, care a fost păstrată. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a succesoarei reclamantei inițiale, decedate în timpul procesului în fața instanței de fond, Tribunalul a observat că, raportul de drept procesual este de regulă, forma conflictuală a raportului material, cel dintâi structurându-se în termeni specifici pe cel dintâi, prevalat odată cu deschiderea procesului civil și confirmat pe parcursul acestuia. Prin urmare pentru a deveni parte într-un proces și pentru a avea calitate procesuală activă în cauză, reclamanta intimată trebuie să justifice un drept al său asupra imobilului în litigiu.
Defuncta mamă a reclamantei a decedat la data de 4 octombrie 2010 (fila 16), când în vigoare erau dispozițiile Noului Cod civil. Potrivit dispozițiilor art. 954 din Codul civil, moștenirea unei persoane se deschide prin moarte, iar în condițiile art. 963 alin. (2) din același act normativ, descendenții au vocație la moștenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul.
Reclamanta intimată are vocația la moștenirea mamei sale, iar emiterea certificatului de moștenitor are efect declarativ de drepturi, consolidând drepturi preexistente încă de la momentul deschiderii succesiunii. A raționa astfel ar însemna că de la momentul morții unei persoane și până la emiterea certificatului de moștenitor, bunurile aflate în patrimoniul său la data morții sunt bunuri fără stăpân, ceea ce reprezintă o interpretare contrară legii și principiilor de drept.
Prin moartea mamei reclamantei și în prezența inițiativei acesteia de a continua procesul s-a produs o transmisiune a calității procesuale active în favoarea sa, astfel încât excepția lipsei calității procesuale active invocate prin apel apare ca lipsită de substanță și va fi respinsă.
În ce privește susținerea pârâților că au dorit soluționarea cauzei pe cale amiabilă, dorind doar garanții pentru un eventual prejudiciu, Tribunalul observă că aceste garanții nu au fost evidențiate de apelații pârâți pe calea unei cereri reconvenționale, astfel că în fața instanței de fond aceștia s-au mărginit să se opună admiterii acțiunii principale. De asemenea, se observă că deși a existat opoziție din partea pârâților apelanți în fața instanței de fond, o eventuală cerere reconvențională putea fi formulată față de răspunsul la notificarea adresată lor de către T. A. (fila 6 din dosarul instanței de fond).
De aceea, trebuie reținută, astfel cum a observat și Judecătoria opoziția apelanților pârâți la admiterea acțiunii.
Instanța de fond reține că sunt necesare lucrări de izolație hidrofuge și termice la imobilul proprietatea intimatei reclamante K. A.. Hidroizolația este necesară datorită faptului ca pardoseala finită a anexei casei nr. 53 este la o cotă mai joasă decât cota terenului grădinii casei nr.55 Lucrările pot fi executate manual și care pot lucra numai din grădina casei de la nr. 55. Aceste împrejurări rezultă din expertiza efectuată în cauză de expertul numit de către instanță, concluziile sale aflându-se la filele 94 și 95 din dosarul instanței de fond.
Construcția celor două case fiind realizată înainte de data de 1 octombrie 2010, astfel încât aplicabile raportului juridic dedus judecății sunt dispozițiile Codicelui civil.
Dispozițiile art. 610 din Codicile civil invocate de instanța de fond în soluționarea capătului de cerere privind demolarea construcției anexe coteț pentru găini sunt aplicabile în cauză. Construcția anexă nu respectă dispoziția prevăzută prin dispozițiile art.8 din HCL 210/2001 .
În mod corect a reținut instanța de fond că prin HCL 210/2001 se interzice amplasarea construcțiilor pentru creșterea animalelor mici și a păsărilor la o distanță de minimum 10 m față de locuințe . Acest act normativ deși a apărut după ce cotețul fusese edificat, ea produce efecte pentru toate situațiile și pentru viitor.
De asemenea, deși prin art. 8 alin 2 din HCL mai sus menționată se stabilesc străzile pe care există interdicție totală de creștere a animalelor și păsărilor, distanța de 10 metri față de construcția învecinată a locului în care acestea pot fi crescute se referă la toate situațiile, inclusiv cu privire la imobilul proprietatea apelanților pârâți.
Cotețul de găini în litigiu a fost edificat în scopul creșterii acestor păsări, iar distanța de 10 metri menționată în cuprinsul hotărârii mai sus arătate se referă la locul în care acestea sunt crescute, pentru asigurarea igienei și curățeniei la nivelul municipiului Sibiu.
Aceste argumente au fost considerate suficiente în opinia instanței de apel pentru a susține soluția adoptată de instanța de fond cu privire la modul în care a soluționat capătul de cerere referitor la demolarea cotețului de găini și ca urmare a fost respins apelul, în temeiul art. 296 C. proc. civ, și menținută sentința instanței de fond. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, solicitând modificarea în tot a deciziei atacate și respingerea acțiunii cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În motivarea recursului, un prim motiv invocat se referă la calitatea procesuală a numitei K. A., care a depus acte de stare civilă, cu care face dovada eventualei vocații la succesiune după antecesoarea sa, defuncta T. A.. Aceeași vocație la succesiune se susține că o are și fratele numitei K., T. I. care nu și-a manifestat vreun punct de vedere în cauză. Recurenții consideră că trebuia dovedită de către parte calitatea de moștenitor și nu aceea de prezumtiv moștenitor, susținere care se întemeiază pe art. 243 C. proc. civ. și care face referire la mențiunea de moștenitor. Potrivit art. 88 alin. 1 Teza a II-a din Legea nr. 36/1995, se prevede expres că dovada calității de moștenitor se face exclusiv prin intermediul certificatului de moștenitor și eventual al certificatului de calitate de moștenitor, conform art. 84 din Legea nr. 36/1995. Sarcina justificării calității procesuale aparține persoanei care sesizează instanța cu o pretenție sau cea care are un litigiu deja început își arogă calitatea de reclamant. Transmisiunea legală a calității procesuale active poate avea loc în cazul succesiunii. Vocația succesorală constă exclusiv în faptul de a fi chemat sau a fi îndreptățit la moștenirea unei persoane. Din punct de vedere probator, dovada calității de moștenitor se poate face doar prin certificatul de moștenitor eliberat de notarul public. Intimata K. nu a solicitat acordarea vreunui termen de judecată pentru introducerea în cauză a moștenitorilor iar judecata pricinii nu a fost suspendată de drept în temeiul art. 243 C. proc. civ, astfel că și-a asumat riscul de a i se contesta calitatea procesuală activă în speță, nefiind în măsură să prezinte dovada de necontestat a calității sale de moștenitor.
Pe fondul cauzei, recurenții susțin că în mod greșit instanța de apel a reținut abuzul de drept și că era necesar ca în virtutea exercitării dreptului de proprietate, să se facă dovada că s-au creat prejudicii directe și corelative titularului unui alt drept real asupra terenului învecinat, or intimata nu justifică asupra imobilului vecin nici un drept real. Poziția procesuală a pârâților se bazează pe proporționalitatea care trebuie să existe între realitatea și gravitatea prejudiciului eventual produs, respectiv a infiltrației și respectiv încălcarea dreptului de proprietate a recurenților, garantat de art. 44 din Constituția României. Încălcarea dreptului de proprietate este excepția și trebuie să se bazeze pe o justificare reală.
Susținerile recurenților se coroborează cu întregul ansamblu probator, astfel din concluziile raportului de expertiză efectuată de expert S. T., rezultă în ceea ce privește hidroizolația, că nu s-a putut stabili cu exactitate care ar fi cauza apariției micropetei și că ar exista o . posibilități, însă nu se datorează vreunei culpe din partea pârâților. Reclamanta avea posibilitatea efectuării lucrărilor de tencuire la construcția nouă concomitent cu efectuarea lucrărilor de zidărie, fără a fi necesar accesul pe proprietatea pârâților la momentul respectiv.
Consideră că poziția procesuală a pârâților nu este un abuz de drept câtă vreme reclamanta prin modul defectuos în care a efectuat construcția a determinat în mod exclusiv apariția deteriorărilor exterioare și prin încălcarea acestor condiții și încălcarea în aceste condiții a dreptului de proprietate al pârâților, reprezintă abuz de drept.
În ceea ce privește obligarea pârâților la demolarea construcției anexă existentă în grădina curții, solicită a se avea în vedere în primul rând că nu sunt incidente dispozițiile art. 610 C. civ, atâta vreme cât construcția pârâților exista în momentul în care reclamanta și-a edificat propria construcție. Acest aspect rezultă din chiar planul de situație depus în apel, de aceea consideră inechitabil să fie obligați să demoleze construcția preexistentă construcției reclamantei. Expertul desemnat în cauză a constatat că la data efectuării lucrării, scurgerea apelor meteorice de pe învelitoarea construcției pârâților se realizează prin jgheabul montat la partea interioară a învelitorii și prelungit cu tub PVC iar evacuarea apei se realizează în grădina pârâților.
Consideră că a fost interpretată eronat dispoziția art. 8 lit. a din HCL 201/2001 modificat prin HCL 216/2004. Această hotărâre de Consiliu local prevede că se interzice creșterea animalelor și a păsărilor de orice fel, în alte locuri decât cele amenajate în acest sens, igienizate și dezinfestate, amplasate la minimum 10 m distanță de locuințe și cu respectarea normelor sanitar – veterinare, de prevenire și transmitere a bolilor la om și animale. Această hotărâre nu vizează amplasarea construcțiilor și interzice doar eventuala creștere a animalelor. Obiectul litigiului, așa cum a fost precizat, vizează demolarea construcției și nu obligarea pârâților de a înceta activitatea de creștere a animalelor. Acest lucru rezultă chiar și din precizarea de acțiune.
Instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile unei hotărâri de consiliu local, intrate în vigoare cu mult după edificarea construcției, de către pârâți, astfel încât a da eficiență acestei hotărâri are drept consecință retroactivarea dispozițiilor hotărârii, contrar dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția României. Hotărârea de Consiliu Local nu poate produce efecte asupra unei construcții edificate în anul 1993, dată la care nu exista nicio interdicție la nivel local.
În drept se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 alin. 3 C. proc. civ. și art. 274 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă, intimata reclamantă K. A., a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Susține că acțiunea civilă a fost pornită de reclamanta T. A. care a decedat pe parcursul procesului iar calitatea procesuală activă a fost preluată de fiica sa K. A.. Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că reclamanta este fiica defunctei T. A. și că înțelege să continue procesul pornit de mama sa. De aceea, în mod corect instanța de fond și de apel au respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât.
Pe fondul cauzei susține că a înțeles să efectueze pe cheltuială proprie lucrările de hidroizolație la peretele exterior al casei, lucrări care nu se pot efectua decât intrând prin curtea pârâților recurenți. În mod corect instanța de fond a admis acțiunea, având în vedere concluziile experților și a obligat pârâții să –i permită accesul pentru efectuarea lucrării. Chiar dacă concluziile experților nu au fost în sensul că ar exista o culpă exclusivă din partea pârâților pentru infiltrațiile existente, s-a reținut o singură situație de remediere, respectiv efectuarea lucrărilor de hidroizolație. Expertul S. T. a indicat că pe parcursul procesului pârâții și-au montat jgheaburi de scurgere, însă această construcție de creștere a animalelor trebuie demolată, nefiind amplasată potrivit prevederilor legale.
Potrivit HCL 210/2001 este interzisă creșterea animalelor mici și a păsărilor de orice fel în alte locuri decât cele amenajate în acest scop, amplasate la minim 10 m distanță de locuință. Ca urmare, reclamanta susține că locurile amenajate pentru creșterea animalelor trebuie să fie la minim 10 m față de locuința amenajată.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 C. proc. civ, Curtea constată următoarele:
Acțiunea de față a fost pornită de reclamantă T. A., care a decedat pe parcursul procesului desfășurat la Judecătoria Sibiu, acțiunea fiind continuată de fiica sa K. A.. Aceasta și-a dovedit calitatea de succesoare în drepturi a reclamantei în calitate de fiică, cu acte de stare civilă.
Potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., judecarea pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia dintre părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor. Rațiunea acestui text de lege este ca judecata să se facă în contradictoriu cu succesorii părții decedate, și acesta este motivul pentru care este exceptată suspendarea de drept, când se solicită termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor. Câtă vreme succesoarea defunctei reclamante a avut cunoștință de proces și a înțeles să continue procesul pornit de mama sa, nu se justifica suspendarea judecării pricinii. Pe de altă parte, sintagma „moștenitori” din acest text de lege nu se referă la conținutul strict al acestui termen din legea nr. 36/1995 ci la noțiunea mai largă de succesori ai părții decedate. În acest context, fiica reclamantei a preluat calitatea procesual activă a mamei sale, mai ales că acțiunea pendinte implică acte de administrare a imobilului și nu acte de dispoziție. De aceea, poate fi continuată cu atât mai mult, de orice persoană cu vocație la moștenire.
Dintr-o altă perspectivă, pârâții nu au interes să invoce lipsa calității procesual active și a lipsei calității de moștenitor. O atare excepție poate fi invocată doar de un alt moștenitor, cu interes în realizarea drepturilor proprii. Chiar și în motivarea recursului, pârâții menționează că intimata K. A. și-a asumat riscul de a-i fi contestată calitatea procesuală activă în speță, considerând că nu poate face dovada de necontestat a calității sale de moștenitor. Or, așa cum am arătat, în calitate de fiică, numita K. A. are calitate procesuală activă.
Pe fondul cauzei, pârâții au fost obligați în primul rând să permită accesul reclamantei la imobilul proprietatea sa, pentru efectuarea unor lucrări de hidroizolare. Opoziția pârâților recurenți se bazează pe posibila creare a unui prejudiciu însă, în condițiile în care acest prejudiciu s-ar crea, au posibilitatea de a obține despăgubiri. Pe de altă parte, în condițiile în care nu s-au invocat nici un alt inconvenient major, opoziția pârâților la efectuarea lucrărilor menționate se înscrie în limita abuzului de drept. În ceea ce privește necesitatea efectuării acestor lucrări, nici chiar prin acțiunea introductivă, reclamanta nu a acuzat pârâții că prin fapta lor ar fi cauzat prejudicii peretelui lateral al casei reclamantei. S-a menționat că este deteriorat peretele din cauza apelor pluviale și că se impune să se efectueze reparații la peretele dinspre casa pârâților.
În ceea ce privește obligația de demolare, tot din acțiunea principală rezultă că s-a solicitat demolarea pentru că această construcție edificată de pârâți se sprijină pe zidul casei reclamantei și nu are autorizație legală. D. prin precizarea de acțiune depusă de reclamantă, s-a invocat ca și motiv al acestei cereri, faptul că este amplasată la 0,70 m distanță de zidul casei reclamantei și că amplasarea ei încalcă dispozițiile HCL 210/2001 modificată prin HCL 216/2004, în ceea ce privește interdicția de a crește animale la mai puțin de 10 m distanță față de locuință. S-a mai arătat că expertul consultant a constatat că peretele casei reclamantei este legat de scurgerea necorespunzătoare a apei de pe această anexă.
Prin Hotărârea nr. 216/2004 de modificare și completare a HCL 210/2001, s-a interzis creșterea animalelor mici și a păsărilor de orice fel, în alte locuri decât cele amenajate în acest scop, igienice și dezinfectate, amplasate la minim 10 m distanță față de locuințe și cu respectarea normelor sanitar veterinare de prevenire și transmitere a bolilor la om și animale. Așadar, interdicția vizează creșterea animalelor în alte locuri decât cele special amenajate, iar aceste locuri amenajate trebuie să fie la minim 10 m distanță față de locuință.
Reclamanta intimată a invocat doar amplasarea anexei la mai puțin de 10 m de locuința sa, însă nu a susținut că pârâții ar fi crescut animale. Or, această interdicție așa cum s-a arătat anterior vizează doar creșterea animalelor la o distanță mică față de locuințele învecinate.
Instanța a interpretat greșit prevederile legale invocate de reclamantă, respectiv HCL 210/2001 modificat prin HCL 216/2004 și a obligat pârâții să demoleze construcția anexă coteț pentru găini. Distanța de 0,70 m la care este amplasată construcția anexă a pârâților nu a fost reținută ca fiind motiv pentru demolarea construcției.
În ceea ce privește scurgerea apelor meteorice, instanța a reținut corect că există jgheaburi montate în partea interioară a învelitorii, iar apa pluvială se scurge pe terenul pârâților.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că este fondat recursul pârâților în parte, în ceea ce privește obligația de demolare a construcției anexă – coteț pentru găini, și în temeiul art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ, urmează a se admite recursul pârâților și a se modifica decizia atacată în ce privește admiterea apelului și respingerea capătului de cerere privind demolarea acestei construcții. Se va menține în rest hotărârea.
(continuarea deciziei civile nr. 334/30.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
În temeiul art. 274 C. proc. civ. va fi obligată reclamanta intimată să plătească recurenților cheltuieli de judecată de 1250 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții C. I. și C. M. împotriva deciziei civile nr. 297/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I civilă, și în consecință:
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 508/2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o schimbă în sensul că respinge capătul de cerere care vizează demolarea construcției anexă coteț pentru găini existentă în grădina imobilului situat în Sibiu, ., și aflată la 0,70 m de imobilul reclamantei.
Menține în rest sentința atacată.
Obligă intimata reclamantă să plătească recurenților cheltuieli de judecată în recurs de 1250 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. A.N.
Tehn. N.P.
2 ex/03.07.2013
Jud. fond – M. P.
Jud. apel – C.E.G./D.R.L.
Curtea de Apel Alba Iulia
Secția I Civilă
Dosar nr._
Copia minutei din decizia civilă nr. 334/2013:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții C. I. și C. M. împotriva deciziei civile nr. 297/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I civilă, și în consecință:
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 508/2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o schimbă în sensul că respinge capătul de cerere care vizează demolarea construcției anexă coteț pentru găini existentă în grădina imobilului situat în Sibiu, ., și aflată la 0,70 m de imobilul reclamantei.
Menține în rest sentința atacată.
Obligă intimata reclamantă să plătească recurenților cheltuieli de judecată în recurs de 1250 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2013.
Președinte, Judecător,Judecător,
ss indescifrabilss indescifrabilss indescifrabil
pentru conformitate,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții C. I. și C. M. împotriva deciziei civile nr. 297/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I civilă, și în consecință:
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 508/2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o schimbă în sensul că respinge capătul de cerere care vizează demolarea construcției anexă coteț pentru găini existentă în grădina imobilului situat în Sibiu, ., și aflată la 0,70 m de imobilul reclamantei.
Menține în rest sentința atacată.
Obligă intimata reclamantă să plătească recurenților cheltuieli de judecată în recurs de 1250 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
E.A. 09 Mai 2013
Curtea de Apel Alba Iulia
Secția I Civilă
Dosar nr._
Copia minutei din decizia civilă nr. 334/2013:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții C. I. și C. M. împotriva deciziei civile nr. 297/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I civilă, și în consecință:
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 508/2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o schimbă în sensul că respinge capătul de cerere care vizează demolarea construcției anexă coteț pentru găini existentă în grădina imobilului situat în Sibiu, ., și aflată la 0,70 m de imobilul reclamantei.
Menține în rest sentința atacată.
Obligă intimata reclamantă să plătească recurenților cheltuieli de judecată în recurs de 1250 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2013.
Președinte, Judecător,Judecător,
ss indescifrabilss indescifrabilss indescifrabil
pentru conformitate,
| ← Pretenţii. Decizia nr. 236/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 204/2013. Curtea de... → |
|---|
