Grăniţuire. Decizia nr. 235/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 157/257/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 235/2013
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N.-președinte secție
Judecător M. M. C.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul H. Hans împotriva deciziei civile nr. 375/2012 și încheierii din 14.01.2013 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._ 2008*.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul pârât H. Hans asistat de avocat Krech Gertrud, avocat B. A. pentru intimata reclamantă . în substituirea avocatului titular B. D., lipsă fiind acesta și intimatele pârâte R. G., G. S., F. K., W. J..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura completă, faptul că recursul este timbrat la declarare cu taxă judiciară de timbru de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, și s-a depus întâmpinare din partea intimatei reclamante . prin avocat.
Cererea de strigare a cauzei pentru orele 1000 formulată de mandatarul intimatei reclamante este fără obiect, față de prezența avocatului în instanță.
Mandatara recurentului pârât depune împuternicire avocațială și chitanță onorar de avocat de 437 lei.
Mandatarul intimatei reclamante depune împuternicirea avocațială a avocatului titular și cea de substituire, precum și onorar de avocat de 1700 lei.
Mandatarul intimatei reclamante, avocat B. A., învederează instanței un aspect prealabil legat de citarea intimatei G. S. care nu este reprezentată de mandatar, pentru care nu a fost restituită dovada citării din Germania, doar la ușa instanței.
Mandatara recurentului pârât, avocat Gertrud Krech, susține că în dosarul de fond se află depusă procura de reprezentare și pentru această intimată.
Instanța constată îndeplinită procedura de citare cu toate părțile.
Părțile arată că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurentului pârât, avocat Gertrud Krech, solicită admiterea recursului declarat, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului reclamantei, menținerea ca legală a hotărârii de fond pronunțate de Judecătoria Mediaș.
Cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorar de avocat.
Apreciază că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. În considerentele deciziei instanța de apel reține, la stabilirea liniei de graniță dintre imobilele părților, argumentele reclamantului și ale expertului ca fiind pertinente având în vedere că se asigură pentru imobilul reclamantei suprafața înscrisă în CF, iar pentru imobilul pârâților se asigură o suprafață mai mare decât cea din CF. Ori acestea nu pot constitui argument pentru stabilirea liniei de graniță dintre cele două proprietăți. Hotărârea nu este motivată în drept, iar instanța de apel s-a pronunțat fără a examina probele existente la dosar, cu referire la depozițiile martorilor, cuprinsul hărții de carte funciară și al hărții cadastrale.
Mai susține că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 584 Cod civi. ce constituie temei legal al acțiunii reclamantei, stabilind o altă linie de hotar decât cea inițială. Învederează practica judiciară cu privire la acțiunile întemeiate pe art. 584 Cod civ.
Mandatarul intimatei reclamante, avocat B. A., solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Apreciază că prin motivele de recurs invocate recurentul dorește să schimbe linia de graniță stabilită de instanță între imobilele părților. Ori această finalitate ține de netemeinicia hotărârii, nu de nelegalitatea ei, împrejurări ce nu pot fi discutate în recurs.
Este de reținut că recurentul de azi este unul dintre coproprietari, că ceilalți patru nu au declarat recurs, astfel că hotărârea din apel este irevocabilă față de ei. Dar, și pe fondul cauzei soluția tribunalului este corectă. Nu se poate reține afirmația cu privire la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină – instanța de fond alege fără argumente varianta cerută de pârâți, iar în apel instanța schimbă varianta și explică de ce este singura opțiune tehnică. Linia de graniță stabilită de instanța de apel corespunde opțiunii tehnice a expertului și cerințelor ce trebuie avute în vedere pentru stabilirea liniei de graniță: harta de CF, semnele de hotar acolo unde există și nu sunt contestate și suprafețele imobilelor înscrise în CF.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față
Prin sentința civilă nr. 1539/2012 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea reclamantei . Mediaș formulată împotriva pârâților H. Hans, R. G., W. J., F. K. și Gottschiling S., și în consecință, s-a stabilit granița dintre imobilul proprietatea reclamantei înscris în CF_ Brateiu nr. top. 310, 311, teren și casă în suprafață de 1828 mp și proprietatea antecesorilor pârâților aflată în deținerea pârâtului H. Hans, imobil înscris în CF_ Brateiu nr. top. 312, 313, casă și teren în suprafață de 1390 mp pe aliniamentul ABC evidențiat în culoarea albastră pe schița din anexa 2 - varianta I. S-a stabilit decontul final pentru expertiza efectuată de către expertul I. I. la suma de 1.700 lei și s-a dispus eliberarea acestei sume expertului. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului H. Hans suma de 850 lei cheltuieli de judecată parțiale. Au fost respinse celelalte cereri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în alegerea uneia sau alteia dintre cele două variante de graniță propuse de expert instanța a dat eficiență celei care corespunde liniei vechi de hotar dintre cele două fonduri învecinate, întrucât aceasta este finalitatea acțiunii în grănițuire. Prin exercitarea unei astfel de acțiuni nu se tinde la crearea unui nou hotar, ci la reconstituirea și marcarea adevăratului hotar, având astfel un caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi, iar ceea ce garantează cartea funciară este numai dreptul de proprietate, nu însă, și întinderea lui, așa încât elementul întinderii suprafeței este unul relativ, fiind determinat de limitele parcelei din schița CF ce a stat la baza constituirii numărului topografic asupra căruia s-a înscris dreptul de proprietate.
În varianta părții reclamante, împărtășită și de cei doi experți, granița ar trebui să treacă prin mijlocul fântânii, având o lungime totală de 110,22 m.
Sub acest aspect, instanța constată că potrivit hărții de carte funciară, cele două parcele erau delimitate de linia construcției aparținând nr. top. 310-311, al părții reclamante, exact coliniar și nu pe lângă sau la o distanță anume de zidul lateral al casei. F. se află situată la o distanță de această linie, așa încât este evident că trasând granița printr-un punct situat în interiorul celeilalte parcele se încalcă nejustificat dreptul de proprietate al celui care deține nr. top. 312,313, adică al pârâților, fiindu-le luată practic din proprietate o fâșie pe întreaga lungime de 110,22 mp și pe o lățime de 1,41 m, fapt inacceptabil. Mai mult, tot în varianta propusă de reclamantă și împărtășită de cei doi experți, linia de graniță se prelungește în mod nejustificat pe porțiunea CJ, în condițiile în care se constată că această porțiune face parte dintr-un alt topografic cu nr.307 care nu este inclusă în proprietatea părților din proces, deci prin încălcarea proprietății altcuiva.
Prin urmare, instanța a considerat că această variantă, atât prin traseul pe care îl urmează linia propusă, cât și prin elementele ei de determinare este inacceptabilă, pe de o parte, pentru că nu se respectă profilul parcelelor astfel cum au fost identificate în schița funciară; se încalcă dreptul de proprietate al altor proprietari și este nerațională, trecând printr-un punct arbitrar din mijlocul unei fântâni.
În varianta propusă de partea pârâtă, se constată că ea corespunde limitelor parcelelor din schița cărții funciare, se identifică pe același aliniament cu existența semnelor vechi de hotar. Mai mult, se constată că diferența în plus regăsită în suprafața măsurată a părții pârâte are o justificare mai mult decât clară, în sensul că ea provine în mod natural din același nr. topografic și nu dintr-un alt număr din moment ce în schița CF expertul evidențiază că la front ED are 13 m, iar în fapt ea a fost măsurată ca având 15,82 mp, cu toate că această dimensiune marca distanța dintre cele două imobile - casele de locuit, și care în mod evident nu se putea ca de-a lungul timpului acestea să fi fost în vreun fel mutate. Diferențele acestea provin de fapt din natura mijloacelor de măsurare folosite.
Față de toate aceste considerente, instanța a stabilit în baza art. 584 C. civ., că linia de demarcație dintre cele două proprietăți pe latura pe care se învecinează este cea evidențiată în schița mai sus-menționată, individualizată sub indicativul ABC și marcată cu culoare albastră, pe traseu liniar cu zidul casei.
În atare situație, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului de a preda reclamantei suprafața revendicată de 260 mp.
În baza art. 202 alin.2 C. pr. civ. s-a stabilit decontul final al onorariului cuvenit expertului I. I., la suma de 1.700 lei și s-a dispus eliberarea sumei expertului.
În baza art. 276 C. pr. civilă, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 850 lei, reprezentând parte din taxa de expertiză. Nu se impune acordarea altor cheltuieli sau despăgubiri, grănițuirea fiind considerată de practica judiciară că profită ambelor părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a solicitat schimbarea acesteia în sensul stabilirii liniei de graniță conform variantei a) din raportul de expertiză, cu motivarea că modul în care instanța de fond a stabilit obiectivele la expertiză, în sensul de a face o variantă conform dorinței reclamantului, una conform dorinței pârâtului și una „obiectivă” este în întregime nelegal; opțiunea de a alege varianta conform dorinței pârâților fără nici o justificare și contrar opiniei expertului este nelegală. Este de notorietate, afirmă apelanta, că stabilirea liniei de graniță se face raportat la harta de carte funciară coroborată și actualizată cu documentația cadastrală dacă este cazul, la semnele materiale din teren și la suprafețele imobilelor înscrise în cărțile funciare.
Prin decizia civilă nr. 375/2012, Tribunalul Sibiu a admis apelul reclamantei și a modificat în parte sentința atacată în sensul că a stabilit linia de graniță între imobilul proprietatea reclamantei și cel aflat în proprietatea pârâților, pe aliniamentul A-J’, conform variantei a din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert I. I., obligând intimații la plata sumei de 1210 lei cheltuieli de judecată în apel. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că expertiza efectuată în cauză a formulat două propuneri de stabilire a liniei de graniță, una conform propunerilor reclamantei și una conform propunerilor pârâților, expertul opinând că linia de graniță corectă este cea propusă de reclamantă. Tribunalul a apreciat că argumentele acestei opinii sunt pertinente având în vedere că asigură pentru imobilul proprietatea reclamantei suprafața înscrisă în cartea funciară, iar pentru imobilul proprietatea pârâților, asigură o suprafață mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară cu 147 mp. S-a considerat relevant faptul că diferența constatată în minus la imobilul reclamantei provine, așa cum arată expertul, din diferența de 359 mp cu care este mai mare suprafața imobilului deținut de pârâți. Expertul a mai constatat că nu există semne vechi vizibile între cele două imobile, gardul de sârmă ghimpată fiind montat de pârâtul H. Hans, atunci când s-au ivit neînțelegeri între părți, așa cum declară la cercetarea locală, fără a fi recunoscut de reclamantă.
Instanța a reținut că nu rezultă din probele administrate în caută existența unor semne exterioare de hotar, ci dimpotrivă, că între imobilele în litigiu nu a fost stabilită linia de graniță vizibil, pârâtul H. Hans trasând-o singur după ce au apărut neînțelegeri cu reclamanta. Chiar dacă sistemul de carte funciară nu garantează suprafața terenului, câtă vreme nu au existat semne de hotar, cum din expertiză a rezultat că reclamantei îi lipsește o suprafață, iar pârâții au o suprafață mai mare, este firesc ca la stabilirea liniei de graniță să se aibă în vedere acest lucru. S-a reținut că prima instanță a apreciat greșit că dacă harta de carte funciară și cea cadastrală au desenată limita dintre cele două imobile pe limita zidului casei reclamantei, aceasta este linia de graniță, pentru că cele două hărți nu au identificate detalii ale liniei de graniță.
Prin încheierea in 14.01.2013, instanța de apel a dispus îndreptarea erorii materiale strecurare în minuta și dispozitivul deciziei nr., 375/2012, în sensul că a stabilit linia de graniță pe aliniamentul A’-J’, cum este corect, în loc de A-J’, cum s-a trecut din eroare.
Împotriva acestei decizii precum și a încheierii din 14.01.2013 a declarat recurs pârâtul H. Hanz, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii hotărârii primei instanțe.
În expunerea motivelor, recurentul susține că în considerentele deciziei instanța de apel a reluat doar motivele acțiunii și propunerea de stabilire a liniei de graniță făcută de expert la solicitarea reclamantei, fără a arăta motivele de drept pe care se întemeiază soluția. În opinia recurentului, argumentul reținut de instanța de apel cu privire la suprafața imobilelor nu poate fi avut în vedere cu privire la stabilirea liniei de graniță.
Recurentul susține că hotărârea este nemotivată și pentru că instanța s-a pronunțat fără a examina mijloacele de probă existente la dosarul de fond, respectiv procesul verbal întocmit cu ocazia deplasării la fața locului de către instanța de fond, cuprinsul hărții de CF și al hărții cadastrale, depozițiile martorilor S. și Vălcean și înscrisurile reprezentând act de proprietate nr. 1607/1957.
Recurentul critică hotărârea instanței de apel, susținând că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 584 C. civ., întrucât acțiunea fondată pe această normă legală nu permite judecătorului să treacă peste probele ce atestă voința inițială a părților sau situația primordială a liniei de demarcare și să stabilească o situație juridică nouă, stabilind o altă linie de graniță decât cea avută în vedere de părți la momentul transmiterii proprietății.
În drept se invocă art. 304 pct. 7 și 9 C. pr. civ.
Recursul este legal timbrat (fila 8).
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 19-20).
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin decizia instanței de apel a fost modificat traseul liniei de graniță pe aliniamentul propus în varianta a, Tribunalul expunând în mod detaliat considerentele ce au format convingerea instanței în adoptarea acestei soluții. Împrejurarea că în decizia atacată nu se mai reiau prevederile legale ce statuează asupra grănițuirii, respectiv art. 584 C. civ. menționate în hotărârea instanței de fond, nu este de natură a încălca dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ. ce reglementează cuprinsul hotărârii judecătorești sub aspectul motivelor de drept care au format convingerea instanței. Aceasta în condițiile în care instanța de apel nu a cenzurat hotărârea primei instanțe sub aspectul motivelor de drept ci a celor de fapt, respectiv cu privire la semnele exterioare și criteriile de determinare a liniei despărțitoare între cele două imobile.
Față de cele ce preced, Curtea constată că criticile vizând nemotivarea hotărârii și lipsa motivelor de drept nu sunt fondate.
În ce privește critica referitoare la modul de interpretare a probelor, Curtea reține că potrivit art. 3021 alin. 1 lit. c din C. pr. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, motive care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. pr. civ. Modul în care instanțele de fond au interpretat probele administrate și au stabilit pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai poate constitui motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. pr. civ., deoarece pct. 11 al art. 304, singurul care permitea cenzurarea în recurs a modului de apreciere a probelor în faza procesuală anterioară, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000. Așa fiind, criticile care vizează situația de fapt sau aprecierea probelor nu vor fi supuse analizei acestei instanțe.
Recurentul formulează critici și în ce privește încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 584 C. civ., însă face referire tot la probe, susținând că Tribunalul a trecut peste probele ce atestă voința inițială a părților sau situația primordială a liniei de demarcare. Aceste motive de recurs vizează în realitate tot interpretarea probelor, iar nu a textului legal menționat,
(continuarea deciziei civile nr. 235/2013 pronunțată în dosar nr._ )
astfel că pentru considerentele expuse anterior, ele nu pot face obiectul controlului instanței de recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că criticile recurentului nu se circumscriu niciunui motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. pr. civ., astfel că în temeiul art. 312 C. pr. civ., va respinge ca nefondat recursul de față.
În temeiul art. 274 C. pr. civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatei reclamantă suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs conform chitanței depuse la fila 27.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul H. H. împotriva deciziei civile nr. 375/20.12.2012 și încheierii din 14.01.2013 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimatei . suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.04.2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, M. M. C. |
Grefier, M. R. |
Red. MFC
Tehn. MFC/25.04.2013
2 ex/ MR
Jud. apel – D.T. L., Ghe. C.
Jud. fond – D. O.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 364/2013. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 236/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
