Partaj judiciar. Decizia nr. 116/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 8931/306/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 116/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N.- președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta I. P. și de pârâtul S. I. împotriva deciziei civile nr. 229/2012 pronunțată de Tribunalul S. în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se prezintă recurentul pârât S. I. asistat de avocat V. S. M., curator special S. D. M. pentru intimata pârâtă S. C., lipsă fiind restul părților și mandatara recurentei reclamante, avocat A. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursurile sunt netimbrate, că recursul reclamantei nu a fost comunicat cu toate părțile față de nr. insuficient de exemplare fiind citată reclamanta cu mențiunea comunicării directe, și nu s-a depus întâmpinare.
Mandatarul recurentului pârât depune la dosar împuternicirea avocațială, taxă judiciară de timbru de 1193,5 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a se prezenta în instanță și mandatara recurentei reclamante.
La reluarea cauzei și apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă I. P. asistată de avocat A. D., recurentul pârât S. I. asistat de avocat V. S. M., curator special S. D. M. pentru intimata pârâtă S. C., lipsă fiind intimații pârâți S. C. și P. S. prin Biroul Autoritate Tutelară.
Mandatara recurentei reclamante depune la dosar taxă judiciară de timbru de 1471,5 lei, timbru judiciar de 5 lei, dovada comunicării directe a recursului cu toate părțile și observații formulate de recurenta reclamantă.
Se mai depune la dosar adeverință de venituri privind pe S. I. provenind de la Direcția Silvică S. și centralizator venituri pentru S. C..
Instanța, având în vedere criticile aduse prin cele două recursuri promovate în cauză, din oficiu pune în discuție excepția nulității recursului declarat de reclamanta I. P. având în vedere motivele invocate de netemeinicie și de apreciere a probelor, iar cu privire la recursul pârâtului Săubchea invocă excepția lipsei de interes cu privire la criticile vizând stabilirea contribuției intimatei S. C.. Acordă cuvântul părților pe aceste excepții.
Mandatara recurentei reclamante avocat A. D. solicită respingerea excepției nulității recursului declarat, apreciind că motivele invocate sunt de nelegalitate și pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. Starea de fapt a fost apreciată pornind de la încălcarea legii – veniturile părților au fost avute în vedere începând cu anul 2003, ori așa cum s-a arătat investițiile au fost făcute în anul 2005 – din această perspectivă, a încălcării legii, motivele de recurs se încadrează în prev. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Având cuvântul asupra excepției nulității recursului declarat de reclamantă, avocat V. S. M. mandatarul recurentului pârât, arată că prin prisma celor invocate motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., dar că lasă la aprecierea instanței această excepție.
Față de excepția lipsei de interes, arată că instanța nu a luat în considerare contribuția unei persoane lipsite de capacitate și că nu au fost respectate drepturile unei persoane puse sub interdicție – invocă art. 45 alin 1 Cod pr. civ. ce vizează situațiile în care Ministerul Public poate porni acțiune pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane puse sub interdicție.
Întrebat fiind de instanță dacă au invocat aceste aspecte în fața instanței de apel, mandatarul recurentului pârât arată că nu le-au invocat dar că instanța din oficiu trebuia să se sesizeze – invocă rolul activ al judecătorului.
Având cuvântul asupra excepție lipsei de interes, mandatara recurentei reclamante solicită admiterea excepției puse în discuție din oficiu în ceea ce privește persoana pusă sub interdicție.
Instanța unește cu fondul aceste excepții, și acordă cuvântul pe nelegalitate.
Mandatara recurentei reclamante avocat A. D., solicită admiterea recursului declarat, judecarea pe fond a cauzei pornind de la interpretarea greșită a stării de fapt de către instanța de apel, cu stabilirea unei cote egale de contribuții la investițiile făcute de părți în perioada concubinajului. Cotele trebuie determinate în raport de fiecare parte litigantă.
Fără cheltuieli de judecată în propria cale de atac, doar cele ce vizează taxa de timbru.
Mandatarul recurentului pârât avocat V. S. M. pune concluzii de admitere a recursului pârâtului. Arată că pârâtul nu a contestat contribuția reclamantei la casa veche, că la instanța de fond au oferit reclamantei suma de 20.000 euro pentru încheierea unei tranzacții dar aceasta a refuzat, și lasă instanța să aprecieze dacă reclamanta avea posibilitatea să participe la investițiile făcute cu venitul pe care îl realiza.
Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță.
Având cuvântul asupra recursului declarat de pârât, mandatara recurentei reclamante solicită respingerea acestuia. În ce privește motivul de casare cu trimitere arată că este inadmisibil întrucât ambele părți și-au însușit expertizele întocmite în cauză, și nu le-au contestat. Sub aspectul reținerii cauzei spre rejudecare, apreciază susținerile neîntemeiate și nefondate deoarece părțile au participat la aceste investiții.
Mandatarul recurentului pârât avocat V. S. M. precizează că prin recursul solicită modificarea hotărârii atacate, nu casarea.
Solicită respingerea recursului reclamantei față de aspectele sesizate de instanță.
Se procedează la verificarea identității curatorului prezent în instanță, doamna S. D. M. pentru intimata pârâtă S. C..
Având cuvântul, curatorul intimatei pârâte solicită admiterea recursului declarat de pârâtul S. I. și respingerea recursului promovat de reclamanta I. P..
Mandatara recurentei reclamante depune chitanță onorar de avocat.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin sentința civilă nr. 469/2012 a Judecătoriei S. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta I. P. în contradictoriu cu pârâții Sauchea I. și Sauchea C. asistata de curator special S. D. M., s-a constatat că reclamanta și pârâtul au edificat pe imobilul situat în S., .. 34 și înscris în CF 3745 S. nr. top 2864/7 o mansardă formată din scara de acces, 3 camere, baie, balcon identificată prin Rapoartele de expertiză efectuate în cauză de către experții O. și Mesu Veronie și prin Suplimentul la raport depus la dosar la filele 540 și 541 dosar, cu cota de contribuție de 20% pentru reclamanta-pârâtă reconvențională și 80% pentru pârâtul-reclamant reconvențional.
S-a dispus notarea mansardei în CF în cota de 1/5 pe numele reclamantei și în cota de 4/5 pe numele pârâtului, apoi s-a constatat că reclamanta și pârâtul au efectuat la imobilul situat în S. .. 34 investiții identificate prin Rapoartele de expertiza întocmite în cauză de expert O. și Grunca A., O. V. și S. T. cu cota de contribuite de 20% pentru reclamantă și 80% pentru pârât.
S-a dispus sistarea parțială a stării de coproprietate asupra imobilului teren cu construcții înscris in CF 3745 S. nr. top 2864/7, imobil aflat in prezent în coproprietatea părților în cote de ½ pentru reclamanta pârâtă reconvențională Ispasoiu P., ¼ pentru pârâtul-reclamant reconvențional Sauchea I. si ¼ pentru pârâta Sauchea C., prin atribuirea cotei ½ aparținând reclamantei către parat și întabularea dreptului de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul cu nr. top 2864/7 pe numele pârâtului. A fost obligat pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 99.500 lei cu titlu de sultă reprezentând contravaloarea cotei de ½ din imobil, stabilită la valoarea actuală a imobilului fără îmbunătățiri.
S-a dispus sistarea stării de coproprietate asupra mansardei edificată pe imobilul înscris în CF 3745 S. nr. top 2864/7, cu nr. top nou 2864/7/1, prin atribuirea cotei de 1/5 aparținând reclamantei către pârât, cu obligarea acestuia la sulta de 44.400 lei și întabularea dreptului de proprietate asupra cotei de 1/5 din imobilul cu nr. top 2864/7/1 pe numele pârâtului.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta pârâtă reconvenționala împotriva pârâtei P. S. –Biroul Autoritate Tutelară ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecata și obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 2985 lei.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
În virtutea relațiilor de prietenie dintre reclamantă și pârât, aceștia au achiziționat la data de 01.09.2003 prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1051 de BNP N. C. imobilul situat în S. .. 34 compus din 2 camere, dependințe și teren aferent de 270 mp, în cota ½ pentru fiecare, cu un preț de 1._ lei rol, echivalent în Euro a cca. 27.000 Euro (curs de 3,7020 lei/euro valabil la data de 03.09.2003 și menționat în contractul de la fila 42). Ulterior, pârâtul a vândut fostei sale soții cota de ¼ din imobil, prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1277/04.03.2003 pentru un preț de 7500 Euro. Sumele de bani necesare achiziționării imobilului au fost obținute de reclamantă din vânzarea unei garsoniere pe . anterior în baza Legii 112/1995, prin antecontract de vânzare încheiat la data de 27.08.2003, la un preț declarat de 140.000 lei rol iar de reclamant prin vânzarea apartamentului coproprietate cu fosta soție la data de 03.09.2003, cu un preț de 15.000 Euro.
În consecință instanța a reținut că, așa cum rezultă și din extrasul de CF depus la dosar reclamanta are în prezent cota de ½ din imobil, pârâtul cota de ¼ și pârâta Sauchea C. cealaltă cota de ¼ și că, chiar dacă probabil reclamanta și pârâtul nu au avut contribuție egală la cumpărarea imobilului (chiar daca martorii audiați la solicitarea reclamantei au declarat ca aceasta a vândut garsoniera la un preț de 12 -13.000 Euro instanța nu poate lua în considerare susținerile acestora din moment ce prețul real de vânzare al apartamentului de 3 camere din Turnișor menționat pe contract – preț real deoarece prețul s-a achitat prin credit bancar - este de 15.000 Euro și nu este posibil ca pentru o garsonieră într-un imobil vechi din Orașul de jos să se achite un preț de 13.000 Euro), acestea sunt în prezent cotele de proprietate ale părților asupra imobilului vechi intabulat în CF.
Instanța a reținut totodată că după achiziționarea imobilului acesta a fost renovat, fiind efectuate mai multe lucrări pentru îmbunătățirea confortului, lucrări indicate de către pârât în anexa la cererea sa reconvențională, constatate de instanță ca fiind efectuate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, necontestate de către reclamantă și identificate și evaluate și în expertizele specialitatea construcții efectuate în cauză.
Instanța a reținut de asemenea că în 2005, după obținerea autorizației de construire nr. 486/10.06.2005, autorizație care se emite întotdeauna pe numele proprietarului de CF, în speță pe numele tuturor celor 3 coproprietari, s-a început edificarea unei mansarde în podul imobilului, mansardă executată și amenajată de firma de construcții . în baza a două contracte de antrepriză din 03.06.2005 și din 24.07.2005 încheiate de pârât (f. 250 și f. 252). Așa cum rezultă din Raportul de expertiză efectuat în cauză și cum s-a constatat și cu ocazia efectuării cercetării la fața locului mansarda nou construită are o scară de acces și este compusă din 3 camere, balcon și baie, schița, descrierea, dimensiunile mansardei și numerele noi topografice propuse a se atribui acestei noi construcții în vederea întabulării în CF fiind indicate la fila 541 și 542 dosar de expert O. și de expert Mesu Veronie.
Cu privire la contribuția efectivă a părților la realizarea acestor investiții instanța, analizând ansamblul probator administrat în cauză s-a constatat că reclamanta a arătat ca a avut o contribuție egală cu a pârâtului și că pârâtul a solicitat să se constate că a efectuat singur toate investițiile, din veniturile sale exclusive, reclamanta neavând resurse financiare .
În consecință, raportat strict la veniturile bănești așa cum rezultă acestea din înscrisurile depuse la dosar instanța a reținut că doar pârâtul a avut veniturile bănești necesare care să îi permită realizarea investițiilor la imobil și la mansardă, resursele financiare modeste ale reclamantei trebuind a fi folosite pentru întreținerea sa și a celor doi copii la școală și apoi la facultatea cu plată.
Mai mult, toate facturile depuse la dosar de cumpărare în această perioadă a materialelor de construcții pentru amenajarea imobilului au fost întocmite pe numele pârâtului, ori dacă reclamanta ar fi avut resursele financiare necesare pentru aceste cumpărături ar fi cumpărat și ea o parte din materiale pe numele său, nici măcar factura emisă pentru cumpărarea de material textil folosit probabil la draperii nefiind emisă pe numele reclamantei.
În consecință, față de cele arătate mai sus instanța a reținut că pârâtul a avut o contribuție financiară exclusivă pentru efectuarea lucrărilor de amenajare ale imobilului, reclamanta nefăcând dovada ca realiza efectiv venituri suplimentare din activitatea de croitorie.
Față de faptul ca din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanta a realizat în perioada 2003-2007 venituri mari care să îi permită să își și întrețină familia și să și contribuie la achiziționarea de materiale de construcții și la plata muncitorilor și fata de faptul că nu se poate desconsidera cu totul munca fizică în gospodărie a reclamantei, gătit, spălat și îngrijirea de către aceasta a celeilalte pârâte, fosta soție a pârâtului, bolnavă, îngrijire necontestată și care l-a scutit pe pârât de plata unei alte persoane care să se ocupe de îngrijirea acesteia și nici faptul că reclamanta, fiind permanent acasă, a putut supraveghea efectuarea lucrărilor și bunul mers al acestora instanța a apreciat că pârâtul a avut o cotă de contribuție de 80% la edificarea mansardei și la efectuarea celorlalte investiții la imobil (și nu de 100% cum a solicitat), iar reclamanta o contribuție efectivă de 20% (și nu de 50% cum a solicitat).
Având în vedere ca această cotă de 20% a reclamantei reprezintă o cotă de 1/5 de proprietate din întreaga mansardă și având în vedere că certificatul de atestare a acestei construcții a preluat automat cotele coproprietarilor din CF pentru restul construcției, fără ca aceste cote să reflecte însă realitatea, așa cum s-a arătat anterior, fata de dispozițiile art. 20 din Legea 7/1996 se va dispune notarea mansardei în CF în cota de 1/5 pe numele reclamantei-pârâtă reconvențională și în cotă de 4/5 pe numele pârâtului-reclamant reconvențional, conform propunerilor de notare făcute prin Suplimentul la raportul de expertiză de experții Meșu Veronie și O., cu titlu de construire, pe nr. top 2864/7/1 (f 541 ).
Față de dispozițiile art. 728 C. civ. potrivit cărora „nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”, împărțeala putând fi cerută oricând, față de solicitarea părților de a se atribui întregul imobil către pârât cu obligarea acestuia la plata de sultă către reclamantă conformei cotei sale, fata de faptul că și cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că imobilului, așa cum este construit, nu se poate partaja comod în natură și nu se pot forma două unități locative distincte și ușor de folosit, și față de relațiile deosebit de tensionate dintre părți, instanța a dispus sistarea parțială a stării de coproprietate asupra imobilului teren cu construcții înscris în CF 3745 S. nr. top 2864/7, imobil aflat în prezent în coproprietatea părților în cote de ½ pentru reclamanta pârâtă reconvențională Ispasoiu P., ¼ pentru pârâtul-reclamant reconvențional Sauchea I. și ¼ pentru pârâta Sauchea C., prin atribuirea cotei ½ aparținând reclamantei pârâta reconvențională către paratul reclamant reconvențional și întabularea dreptului de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul cu nr. top 2864/7 pe numele pârâtului-reclamant reconvențional, cu obligarea pârâtului la plata către reclamantă a unei sulte de 99.500 lei cu titlu de sultă reprezentând contravaloarea cotei de ½ din imobil, stabilită la valoarea actuală a imobilului fără îmbunătățiri.
De asemenea, față de faptul că urmează a fi notată în CF mansarda cu nr. top nou doar pe numele reclamantei în cota de 1/5 și pe numele pârâtului în cota de 4/5 s-a dispus sistarea stării de coproprietate și asupra acesteia prin atribuirea cotei de 1/5 aparținând reclamantei către parat, cu obligarea acestuia la sultă și întabularea dreptului de proprietate asupra cotei de 1/5 din imobilul cu nr. top 2864/7/1 pe numele pârâtului-reclamant reconvențional.
Totodată, având în vedere că reclamanta a avut o contribuție efectivă de 20% din valoarea tuturor investițiilor efectuate la imobil și că valoarea actuală a acestor investiții împreună cu valoarea actuală a mansardei este de 222.000 lei, se va dispune obligarea pârâtului-reclamant reconvențional la plata către reclamanta pârâtă reconvențională a sumei de 44.400 lei cu titlu de sultă pentru mansardă și cota de 20% de contribuție la efectuarea investițiilor, în total deci 143.900 lei.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanta–pârâtă reconvențională Ispasoiu P. și pârâtul Sauchea I..
Reclamanta a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul de a se reține că are o contribuție de 50% la edificarea mansardei și la efectuarea investițiilor la imobil.
În motivarea apelului arată că instanța a interpretat subiectiv probatoriul din cauză și a ajuns la o stare de fapt greșită, că a avut o contribuție egală cu pârâtul la edificarea mansardei și efectuarea investiților, contribuția sa rezultând din salariul avut, veniturile obținute din activitatea de croitorie, din munca ei în gospodărie, din veniturile copiilor dar și din faptul că a îngrijit-o permanent pe fosta soție a pârâtului. Arată că dacă s-ar totaliza veniturile salariale ale pârâtului nu s-ar putea justifica o contribuție de 80% a acestuia la dobândirea bunurilor respective, că instanța nu a luat în calcul aportul copiilor ei și nici faptul că soția pârâtului deși avea pensie avea nevoie de îngrijire permanentă. Mai arată că este irelevant faptul că doar pârâtul apare în contractele de antrepriză încheiate deoarece în perioada respectivă se gospodărea împreună cu pârâtul, a avut deplină încredere în el, iar banii folosiți au fost bani comuni.
Mai arată că greșit a fost obligată la cheltuieli de judecată față de pârât deoarece nu s-a ținut cont de faptul că o parte din cheltuielile acestuia au fost generate de faptul că a pretins o cotă de 100% din mansardă și investiții, cotă ce nu i-a fost acordată.
Pârâtul S. I. a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul de a se constata contribuția sa de 100% la edificarea mansardei și la investițiile efectuate la imobil.
În motivarea apelului arată că singura greșeală a instanței constă în faptul că a reținut pentru reclamantă o cotă de contribuție de 20% la edificarea mansardei și la investițiile la imobil, că reclamanta nu a avut venituri pentru a justifica o asemenea cotă și că deși este adevărat că reclamanta a îngrijit-o pe fosta soție a pârâtului, nu se poate lua în calcul acest aspect la stabilirea contribuției deoarece a făcut acest lucru pe baza unei înțelegeri potrivit căreia ea a beneficiat de pensia pârâtei Sauchea C. și de alimente pentru ea și copiii ei.
Prin decizia civilă nr. 229/2012 Tribunalul S. a respins apelurile declarate de reclamanta I. P. și pârâtul S. I. împotriva sentinței civile nr. 469/2012 a Judecătoriei S., care a fost menținută.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Prima instanță a făcut o analiză complexă și completă a probelor de la dosar și a reținut o corectă contribuție a părților la edificarea mansardei și efectuarea investițiilor la imobil. Deși aparent unele aspecte reținute de instanță nu pot avea semnificație pentru contribuția unuia sau altuia dintre cei doi coproprietari, prima instanță nu a privit aceste aspecte în mod izolat, ci le-a coroborat cu ansamblul probelor din dosar și a dat semnificație elementelor relevante sub acest aspect și anume veniturilor investite de părți în imobil. Într-adevăr, uneori, faptul că un contract de antrepriză sau anumite plăți sunt făcute numai de către unul dintre coproprietari nu poate duce la concluzia contribuției cu lucrările respective doar a acestuia, esențială fiind proveniența sumelor de bani cu care s-a făcut plata. Instanța a avut în vedere tocmai acest aspect, iar faptul că au fost analizate și aspecte complementare care justifică efectiva contribuție a părților, nu duce la concluzia că această contribuție a fost reținută pe baza unor elemente nerelevante. Trebuie ținut cont și de faptul că apelanții nu au fost căsătoriți și nu se poate aplica nici un fel de prezumție referitoare la cotele de dobândire a bunurilor supuse partajului. De aceea esențial a fost pentru instanță să se stabilească participarea efectivă la dobândirea acestor bunuri. Un astfel de demers este destul de dificil în situația în care, ca în speță, coproprietarii au trăit și s-au gospodărit împreună. Nu s-a dovedit pretinsa convenție potrivit căreia apelanta reclamantă ar fi avut economiile separat de apelantul pârât și ar fi îngrijit-o pe soția pârâtului doar pentru a beneficia de pensia acesteia și de alimente pentru ea și copii. Dimpotrivă, a rezultat că părțile se gospodăreau în comun și aveau veniturile în comun.
Analiza comparativă a veniturilor părților în perioada edificării construcției și a realizării investițiilor, respectiv 2003-2007, relevă faptul că apelantul pârât a avut venituri mult mai mari decât apelanta reclamantă. Astfel, rezulta ca reclamanta a avut un venit lunar declarat 250-300 lei noi. În aceeași perioada 2003-2007 (f 641) pârâtul a realizat în calitate de angajat la Ocolul Silvic Săliște venituri lunare mult mai mari, de 955 lei în 2003, 1045 lei în 2004, de 1301 lei/lună în 2005, de 1569 lei/lună în 2006 și de 1908 lei/lună în 2007. În plus a contractat în 13.07.2005 un credit bancar în valoare de 4750 Euro la a cărei restituire chiar dacă ar fi contribuit și reclamanta, contribuția sa se apreciază tot în funcție de veniturile sale. Chiar dacă se apreciază că veniturile reclamantei din activitatea de croitorie au fost mai mari decât cele declarate, acestea nu se puteau ridica la nivelul veniturilor pârâtului, ținând cont de faptul că aceasta pe lângă munca în gospodărie pentru sine și pentru proprii copii s-a ocupat și de îngrijirea fostei soții a pârâtului. Ținând cont că părțile nu au avut calitatea de soți, aparent această din urmă activitate nu ar trebuit luată în calcul la dobândirea bunurilor, dar instanța a dat eficiență și acestei activități în spiritul unei soluții echitabile. Optica instanței este corectă întrucât activitatea respectivă a permis pârâtului realizarea de economii ce au fost investite în imobil, ceea ce înseamnă că ele pot fi reținute ca o contribuție efectivă a reclamantei. Pe de altă parte apelanta a avut și cheltuieli legate de întreținerea sa și a copiilor ei astfel încât chiar dacă ar fi realizat venituri mai mari decât cele declarate pentru activitatea de croitorie, ceea ce s-a investit în imobil nu se poate ridica la nivelul contribuției apelantului.
Susținerea apelantei reclamante în sensul că în imobil au fost folosite și sume de bani câștigate de copiii ei, nu a putut fi acceptată atât datorită regimului juridic al acestor bunuri cât și datorită faptului că nu s-a dovedit că respectivii copii ar fi obținut venituri de asemenea natură încât să le permită efectuarea de economii care să fie acordate apelantei pentru a fi investite în imobil. Dimpotrivă, veniturile obținute de aceștia în perioada de referință pare că nu au fost suficiente nici pentru întreținerea acestora dacă sunt raportate la întreaga perioada menționată.
Corect s-a reținut și faptul că apelantul a pus la dispoziție toată cheresteaua folosită la amenajarea imobilului, cherestea care fusese cumpărată anterior relațiilor cu apelanta.
În raport de aceste elemente s-a apreciat că prima instanță a apreciat în mod corect, pe baza probelor existente, cota parte ce revine fiecăruia dintre apelanți din bunurile supuse partajului.
În ceea ce privește motivul din apelul reclamantei referitor la cheltuielile de judecată prin care se susține doar faptul că nu s-a ținut cont de împrejurarea că o parte din cheltuielile pârâtului au fost generate de faptul că a pretins o cotă de 100% din mansardă și investiții, cotă ce nu i-a fost acordată, s-a apreciat că nici acesta nu este întemeiat. Acest aspect a fost avut în vedere de instanță pentru că o parte chiar mai mare din taxa de timbru a reclamantei a fost generată de faptul că și ea a pretins o cotă de contribuție mult mai mare decât cea acordată. În timp ce pârâtului nu i s-a acordat 20% din valoarea solicitată, reclamantei nu i s-a acordat 30% din ceea ce a solicitat, iar aceste solicitări s-au reflectat în taxa de timbru pe care partea trebuie să o suporte singură datorită pretențiilor nejustificate.
Împotriva aceste ultime hotărâri a declarat recurs atât reclamanta, I. P., cât și pârâtul S. I..
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă arată în esență că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii întrucât, așa cum s-au reținut corect că nu sunt incidente dispozițiile art. 30 din Codul Familiei și s-a aplecat asupra argumentelor reclamantei, instanța de apel a interpretat greșit că imobilul nou și investițiile au fost efectuate, nu începând cu anul 2003, ci în anul 2005, ulterior obținerii autorizației de construire. Dacă construcția a început în vara anului 2005, analiza veniturilor și a ansamblului probator trebuia raportată de la data începerii construcției până la finalizarea ei în 2007 și nu anterior acestei date.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., pârâtul arată în esență următoarele:
- instanțele de fond nu au luat în considerare contribuția intimatei S. în sensul că între părți a existat o convenție ca pensia acesteia de 1.000 lei să fie folosită de recurenta I., fapt necontestat de părți, și astfel, contribuția reclamantei trebuia inclusă.
- greșit a reținut instanța de apel contribuția reclamantei la plata creditului bancar.
- evaluarea imobilului nu este corectă, întrucât trebuia raportată valoarea la cea din prezent.
- drepturile intimatei S. trebuiau apărate și de un procuror, dată fiind punerea acesteia sub interdicție.
- sunt încălcate dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. întrucât prin hotărârile instanțelor de fond nu se menționează nimic despre folosirea pensiei lunare a intimatei S. și nu se face referire la contribuția acesteia.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Intimații nu au formulat întâmpinări față de recursul părții adverse.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere excepțiile invocate din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 C. proc. civ., Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 304 alin 1 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Deși în recursul formulat recurenta reclamantă invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în realitate, aceasta nu indică norma de drept material care și-ar fi găsit o greșită aplicare în speță și nici nu dezvoltă argumente încadrabile în drept și susceptibile de un control de legalitate pe calea recursului.
Prin modalitatea de formulare a criticilor, recurenta reclamantă tinde de fapt la o devoluare a fondului, aducând judecății în recurs aspecte legate de mijloacele de probă, de felul în care acestea au fost evaluate de către instanțele fondului și starea de fapt reținută, ignorând astfel, că în cadrul recursului nu se poate realiza decât un control de legalitate și nu unul al elementelor de fapt.
În acest sens, se face trimitere la aprecierea și calcularea veniturilor la data cumpărării, data edificării construcțiilor, analiza veniturilor și ansamblului probator.
În concluzie, văzând că dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea în vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nefiind identificabil nici vreun motiv de ordine publică, în condițiile art. 306 alin 1 C. proc. civ., Curtea va constata nulitatea recursului reclamantei conform art. 306 alin 3 C. proc. civ..
Cu referire la recursul pârâtului, se reține că, deși în declarația de recurs se indică motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 – 9 C. proc. civ., nu se arată distinct criticile care fundamentează fiecare motiv de recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În speță, acest motiv de nelegalitate nu este incident întrucât decizia atacată respectă dispozițiile art. 261 C. proc. civ. coroborate cu art. 295 C. proc. civ. în sensul că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină, nu cuprinde motive contradictorii și nici străine de natura pricinii.
Împrejurarea că decizia atacată nu face referire la contribuția intimatei S. nu atrage incidența acestui text legal.
Mai mult, considerentele hotărârii atacate fac trimitere la pensia soției pârâtului, respectiv pretinsa contribuție, și, oricum, criticile referitoare la contribuția intimatei S., în condițiile în care nu s-a atacat hotărârea de avocatul acestei părți, sunt formulate de o parte care nu justifică vreun interes.
Al optulea motiv de recurs urmărește desființarea hotărârii judecătorești atunci când s-a nesocotit principiul înscris în art. 969 cod civil potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, deci vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus în justiție.
Recurentul invocă în mod formal aceste motiv de nelegalitate întrucât nu aduce argumente care să permită încadrarea în acest text legal, deci excedeunui control al instanței de recurs.
Critica privind greșita reținere a instanței de apel a contribuției reclamantei la creditul bancar nu poate fi primită întrucât recurentul nu indică textul legal care a fost încălcat de către instanța de apel pentru a se putea exercita controlul de legalitate. Aceleași considerente se rețin și cu referire la evaluarea imobilului.
(continuarea deciziei civile nr. 116/2013 pronunțată în dosar nr._ )
Nici critica privitoare la modul de apărare a intimate S. nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, instanțele de fond au aplicat corect dispozițiile legale privind apărarea persoanei fizice prin curator, respectiv art. 152 C. fam., iar pe de altă parte, dispozițiile art. 45 din C. proc. civ. nu instituie obligația reprezentării persoanelor sub interdicție de către procuror.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin 3 C. proc. civ., va constata nulitatea recursului formulat de reclamantă și va respinge recursul pârâtului în temeiul art. 312 C. proc. civ..
Față de soluția dată ambelor recursuri și având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ., în cauză nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de către reclamanta I. P. împotriva deciziei civile 229/2012 pronunțată de Tribunalul S. în dosar civil_ .
Respinge recursul declarat de către pârâtul S. I. împotriva aceleiași decizii.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, M. R. |
Redc.CGN/22.02.2013
Tehnoredc.EH/18.03.2013
2 ex/MR
Jud. apel: D.T. L./Ghe. C.
Jud. fond: L. S.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Anulare act. Decizia nr. 147/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
