Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 768/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 768/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 597/57/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 768/2013
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. M.-vicepreședinte
Judecător A. N.
Judecător C. M. C.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea D. E. K. împotriva deciziei civile nr. 263/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._/306/2009*.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită și faptul că s-au trimis pe e-mail înscrisuri din partea contestatoarei la 23.09.2013, 28.10.2013, 29.10.2013 și 04.11.2013 în cuprinsul cărora se menționează faptul că a fost respinsă cererea de strămutare înregistrată pe rolul ÎCCJ sub dosar nr._ și se solicită judecarea în lipsă.
Cererea de abținere formulată de către doamnele judecător A. N. și C. M. C. a fost respinsă prin Încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din 07.11.2013.
Instanța, având în vedere actele dosarului și solicitarea de judecare în lipsă constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță sub dosar nr._, contestatoarea D. E. a solicitat anularea deciziei civile nr. 263/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I a civilă în dosar nr._/306/2009* și, în rejudecare, admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 492/2011.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a adus hotărârii următoarele critici:
1) Cu prilejul repartizării spre soluționare a dosarului completului de recurs, a fost încălcat principiul repartizării aleatorii a cauzelor, nefiind posibil ca să fie învestit același complet, care s-a mai pronunțat în litigiile privitoare la moștenirea în cauză.
2) Instanța de recurs a comis o greșeală materială gravă în sensul art. 318 alin 1 C. proc. civ., omițând să interpreteze acțiunea dedusă judecății ca fiind o acțiune în justiție prin care s-a urmărit executarea sentinței civile nr. 8116/1997 a Judecătoriei Sibiu.
Cum Judecătoria Sibiu, respectiv Tribunalu Sibiu a omisă să trimită din oficiu Biroului de Carte Funciară notările pronunțate în dosarele nr. 6540/1991 și 781/1999, conform art. 56 alin 2 din Legea nr. 7/1996, urmează că toate omisiunile care au condus la luarea deciziei nr. 263/2013 a Curții de Apel A. I. constituie, de fapt, un refuz de a executa sentința civilă nr. 8116/1997 a Judecătoriei Sibiu. Or, refuzul de executare a unei hotărâri judecătorești constituie o încălcare a dispozițiilor Constituției Europene a Drepturilor Omului.
Judecătoria Sibiu și Tribunalul Sibiu nu au procedat conform dispozițiilor art. 56 alin 2 (actual art. 54) din Legea nr. 7/1996, omițând în anul 2001 să transmită, din oficiu, în termen de 3 zile de la rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 8116/1997, pronunțată în dosar nr. 6540/1991, hotărârea către Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Sibiu, pentru întabulare. Neexecutarea sentinței civile nr. 8116/1997 face ca Statul român să fie pasibil de condamnări la CEDO, obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești trebuind să fie aduse la îndeplinire fără excepție.
3. Pentru a da eficiență sentinței civile nr. 8116/1997 a Judecătoriei Sibiu, reclamanta a formulat și acțiunea înregistrată sub dosar civil_/306/2009*, solicitând a se constata inopozabilitatea sentinței civile nr. 4747/1996 a Judecătoriei Sibiu, invocând fapte și circumstanțe de care nu s-a ținut cont juridic în pronunțarea și motivarea deciziei civile nr. 263/2013.
În completarea motivelor inițiale, contestatoarea a învederat, pentru termenul de judecată din data de 13.09.2013 (filele 68 – 82), în esență, următoarele:
În cuprinsul motivării deciziei civile nr. 263/2013, Curtea de Apel a omis să procedeze conform art. 261 C. proc. civ., încălcând și dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin aceea că nu a indicat probele substanțiale și nu a analizat argumentele reclamantei, motivarea fiind una lapidară și, prin urmare, deficitară.
Din formulările utilizate, rezultă că judecătorii au săvârșit grave și esențiale omisiuni și greșeli materiale de judecată.
Astfel, Curtea trebuia să analizeze și să caracterizeze acțiunea reclamantei ca una în constatare, conform art. 111 C. proc. civ., prin care s-a urmărit a se valorifica inopozabilitatea sentinței civile nr. 4747/1996 a Judecătoriei Sibiu față de reclamanta D. E., care, deși moștenitoare, nu a fost citată în proces.
Totodată, s-a urmărit a se constata inexistența dreptului de proprietate al numiților D. I. și D. I., care rezultă și din inopozabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare din 18.04.1991, ce nu a fost semnat de către Sonnleitner Johann.
În sensul doctrinei și jurisprudenței CEDO, sentința civilă nr. 4747/1996 a Judecătoriei Sibiu este afectată de un „defect fundamental”, constând în omisiunea de a se efectua legala citare a numitei D. E., motiv pentru care nu beneficiază de autoritate de lucru judecat.
Curtea, în mod nelegal și fără motivare, a respins cererea de suspendare a judecării recursului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/306/2011 a Tribunalului Sibiu, precum și cererea de conexare a dosarelor menționate.
Aceste omisiuni și motivări deficitare îndeplinesc condițiile unor greșeli materiale de judecată grave și esențiale.
Curtea a omis să arate în cuprinsul hotărârii despre cererea de strămutare introdusă în aprilie 2013 și a omis să o judece.
În cuprinsul deciziei s-a trecut peste substanțialele argumente invocate în corespondența transmisă de către recurentă cu privire la inopozabilitatea sentinței civile nr. 4747/1996, problema puterii de lucru judecat și greșelile fundamentale efectuate cu prilejul judecării dosarului nr. 2195/1996 al Judecătoriei Sibiu.
Curtea a omis să se pronunțe asupra excepției inopozabilității sentinței civile nr. 4747/1996 și a inopozabilității antecontractului din 18.04.1991, fiind astfel îndeplinite condițiile art. 318 C. proc. civ.
Curtea de Apel Alba Iulia și instanțele de fond au pornit de la un număr de 3 presupuneri juridice eronate, respectiv că pârâții D. I. și D. I. nu au fost părți în dosarul nr. 6540/1991 al Judecătoriei Sibiu, hotărârea nefiindu-le opozabilă și că D. E. a fost parte în dosarul nr. 2195/1996 al Judecătoriei Sibiu și în dosarul nr. 4282/1996 al Tribunalului Sibiu.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea contestației în anulare și:
- să se constate inopozabilitatea sentinței civile nr. 4747/1996 și a deciziei civile nr. 1808/1998 ale Judecătoriei Sibiu și Tribunalului Sibiu, față de contestatoare;
- să se constate inopozabilitatea sentinței civile nr. 8116/1997 a Judecătoriei Sibiu față de pârâții D. I. și D. I.;
- să se rejudece dosarul nr. 2195/1996 al Judecătoriei Sibiu și dosarul nr. 4282/1996 al Tribunalului Sibiu și să se constate nulitatea absolută a hotărârilor pronunțate;
- să se constate în mod judicios nulitatea absolută a încheierii de CF nr._/1996 și a faptului că întabularea efectuată a fost greșită;
- să se dispună în mod judicios întabularea sentinței civile nr. 8116/1997 a Judecătoriei Sibiu precum și a hotărârii pe care Curtea o va pronunța.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 263/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._/306/2009* a fost respins recursul declarat de către petenta E. D. împotriva deciziei civile nr. 492/2011, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr. nr._/306/2009*.
Petenta a formulat contestația în anulare dedusă prezentei judecăți în considerarea dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., aducând în fapt critici de fond, nu doar deciziei atacate, ci și altor hotărâri pronunțate cu privire la situația litigioasă dintre părți, urmărind astfel să provoace o reexaminare a fondului și o reapreciere a probelor.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă pentru situația în care s-a produs o greșeală materială sau instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, greșita apreciere a probelor sau greșita aplicare a legii nefiind motive care să întemeieze o soluție de admitere a contestației în anulare.
Prima ipoteză din art. 318 C. proc. civ. are în vedere greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea greșită ca tardiv a unui recurs sau anularea greșită ca netimbrat, situații pentru care nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Aspectele invocate de contestatoare referitoare la posibila încălcare a principiului repartizării aleatorii, greșita calificare a acțiunii ca fiind una în constatare, inopozabilitatea sentinței civile nr. 4747/1996 și executarea sentinței civile nr. 8116/1997, greșita respingere a unei cereri de suspendare a judecării recursului și de conexare, nesoluționarea unei cereri de strămutare a propriei judecăți, nu se circumscriu noțiunii de greșeală materială ca temei al unei contestații în anulare, în sensul art. 318 C. proc. civ., legea având în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, care au condus la pronunțarea unei soluții eronate.
În ipoteza a doua a art. 318 alin 1 C. proc. civ., pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă, trebuie ca instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare și această omisiune să se fi produs din greșeală.
Din examinarea deciziei atacate, rezultă că instanța de recurs a răspuns criticilor formulate de recurentă, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument, ci fiecare motiv de casare invocat, obligație pe care instanța de recurs și-a îndeplinit-o.
Dezacordul contestatoarei față de considerentele deciziei și modul în care instanța de recurs a apreciat probele, a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente, nu poate deschide calea contestației în anulare care nu are natura juridică a unui recurs la recurs.
Or, contestatoarea, reiterând argumentele privitoare la inopozabilitatea unor hotărâri judecătorești și a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 18.04.1991, nu face decât să supună unei noi analize chestiuni asupra cărora deja s-a statuat. Mai mult, se observă că au fost reiterate argumente ce au format obiect al unei alte judecăți, finalizate prin decizia civilă nr. 262/2003 a Curții de Apel A. I. – Secția I a Civilă.
(continuarea deciziei civile nr. 768/7.11.2013 pronunțată în dosar nr._ )
Pentru considerentele ce preced, constatând că criticile aduse deciziei civile nr. 263/2013 a Curții de Apel A. I. nu se circumscriu dispozițiilor art. 318 alin 1 C. proc. civ., ce reglementează contestația în anulare specială, Curtea urmează a respinge contestația în anulare dedusă prezentei judecăți.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea D. E. K. împotriva deciziei civile 263/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar_/306/2009*.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2013.
Președinte, M. A. M. | Judecător, A. N. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, M. R. |
Red.MAM
Tehn. EH/2 ex/11.03.2014
Jud. recurs – A. N., C. N., M. C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 55/2013. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 116/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
