Succesiune. Decizia nr. 528/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 528/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 1415/176/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 528/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător C. M. C.
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta E. M. și intervenientul M. O. V., împotriva deciziei civile nr. 262/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect succesiune.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise formulate de recurenta E. M. și de către intimata reclamantă P. A. M., la care se atașează chitanță reprezentând onorariu de avocat al intimatei.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 13 iunie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin sentința civilă nr. 2866/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
S-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta P. A. M. în contradictoriu cu pârâții C. R. T. și E. M., s-a admis cererea de intervenție în interesul reclamantei P. A. M. formulată de intervenienții N. T. și N. M., și în consecință:
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta C. Hortensia, decedată la data de 29 decembrie 1996 se compune din cota de ½ parte din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr._/1541 din 23 octombrie 2003, iar moștenitoarea defunctei este reclamanta P. A. M., în calitate de fiică, căreia urmează să-i fie predată moștenirea.
S-a constatat că pârâtul C. R. T. este moștenitor renunțător.
S-a constatat că masa succesorală după defuncta T. E. A., decedată la data de 3 ianuarie 2003 se compune din cota de ½ parte din imobilele înscrise în Titlul de Proprietate nr._/1541 din 23 octombrie 2003, iar moștenitoare legală a acestei defuncte este pârâta E. M. (născută T.), în calitate de fiică, căreia urmează să-i fie predată moștenirea.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor înscrise în TP nr._/1541, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert T. S., fiind formate loturi în natură care au fost atribuite reclamantei P. A. M. și reclamantei reconvenționale E. M..
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională E. M. în contradictoriu cu pârâții P. A. M., C. R. T. și C. L. Ighiu de Fond Funciar precum și cererea de intervenție în interesul pârâtei reclamante E. M. formulată de intervenientul M. O. V. și s-a dispus OCPI A. întabularea dreptului de proprietate al părților conform celor de mai sus.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene de Fond Funciar A., instanța a admis-o raportat la obiectul prezentei cauze, respectiv succesiune și partaj asupra unor imobile, înscrise în trei titluri de proprietate, respectiv T.P. nr._/1408, T.P._/1430 și T.P. nr._/1541.
Aceste titluri de proprietate au fost eliberate în urma unei acțiuni civile promovate în anul 1995 de părțile din prezenta cauză, prin care instanța de judecată a constatat dreptul părților (cu excepția intervenientului) de a le fi reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri, stabilindu-se și calitatea acestora de succesori ai foștilor proprietari.
Ulterior, aceste titluri de proprietate au făcut obiectul unei acțiuni civile prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a acestora, acțiune ce a fost respinsă irevocabil.
Instanța a constatat că imobilele înscrise în TP nr._/1408 și TP nr._/1430 nu au un caracter litigios, pârâții și intervenientul neavând nicio pretenție asupra acestora, astfel că instanța a respins primele patru capete de cerere ca lipsite de interes. Reclamanta se poate prezenta la notar pentru dezbaterea succesiunii în ceea ce privește cele două titluri de proprietate, urmând a se întabula singură în cartea funciară (pârâtul C. R. T. a arătat că nu are nicio pretenție asupra imobilelor respective).
Cu totul diferită este situația imobilelor înscris în TP_/1541, întrucât pârâta E. M. pretinde că aceste imobile i se cuvin în întregime, ca unică succesoare în drepturi a defunctului D. V..
Instanța a constatat că TP_/1541 a fost eliberat în favoarea defunctelor C. Hortensia, T. A. E., respectiv a pârâtei T. (E.) M..
Analizând sentința civilă nr. 1597/1995, pronunțată în dosar nr._, în urma căruia a fost emis TP_/1541, s-a constatat că s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctei C. Hortensia, în calitate de moștenitoare a defunctului D. V., respectiv T. A. E. și T. (E.) M., în calitate de moștenitoare a defunctei R. L., la rândul său moștenitoare a defunctului D. V..
Prin urmare, C. Hortensia ar fi avut dreptul la ½ din imobilele menționate în TP_/1541, iar T. A. E. și T. (E.) M. la restul de ½.
Așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta P. A. M. este unica moștenitoare a defunctei C. Hortensia și va culege cota de ½ din TP_/1541. În privința celeilalte părți de ½, aceasta a fost culeasă de pârâta T. (E.) M., aceasta fiind singura moștenitoare a numitei T. A. E. și R. L..
Întrucât hotărârea judecătorească menționată mai sus este irevocabilă și beneficiază de autoritate de lucru judecat, instanța a arătat că nu poate stabili calitatea de unic moștenitor a pârâtei E. M. și nu poate administra vreo probă care să contravină hotărârii judecătorești pronunțate în anul 2005.
Aprecierile expertului că imobilul cu nr. top 468 a fost înscris din eroare în titlul de proprietate menționat mai sus (întrucât nu ar fi făcut obiectul legilor fondului funciar, ci a fost dobândit prin moștenire) nu au fost primite de instanță, întrucât contravin hotărârii judecătorești menționate mai sus.
Prin urmare, instanța a partajat imobilul înscris în TP_/1541 între reclamanta P. A. M. și pârâta E. M., conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert T. S., în răspunsul la obiectivul 2.2.
Față de cele de mai sus, instanța a respins cererea reconvențională, reținând că solicitările reclamantei reconvenționale E. M. încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 887/1995 și nr. 459/2006 a Judecătoriei Alba Iulia.
Pe cale de consecință, a fost respinsă și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul M. O. V. în favoarea pârâtei E. M., fiind admisă cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de intervenienții N. T. și N. M..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta reconvențională E. M. și intervenientul în interesul reclamantei reconvenționale M. O. V., calea de atac fiind recalificată ca fiind apel, prin care au solicitat modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii acțiunii reconvenționale, a respingerii cererii de intervenție în interesul reclamantei P. A. M. formulată de intervenienții N. T. și N. M. și obligarea intimaților P. A. M., N. T. și M. la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
Prin decizia civilă nr. 262/A/2012 Tribunalul A. a respins apelul declarat de reclamanta reconvențională și de intervenientul accesoriu, reținând în considerente următoarele:
În temeiul Legii 18/1991 C. Comunală Ighiu a eliberat adeverințele de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 4499/14.10.1991 pe numele C. Hortensia și R. L. pentru suprafața de 3,89 ha teren anexa 3 poziția 1940 și pe numele C. Hortensia, P. A. M., C. R. pentru 2,04 ha teren anexa 3 poziția 1941.
C. Hortensia, C. R. și P. A. M. au formulat plângere înregistrată sub dosar nr._/1992 la Judecătoria A. I. solicitând o suprafață de teren mai mare în calitate de moștenitori ai defuncților D. V. și D. M.. Plângerea a fost soluționată prin sentința civilă nr. 5487/1993 a Judecătoriei Alba Iulia, casată prin decizia civilă nr. 81/1994 a Tribunalului A., cauza trimisă spre rejudecare pentru introducerea în cauză a titularei R. L..
În rejudecare s-a format dosar nr. 1597/1994, fiind indicat moștenitorul defunctei R. L. cu domiciliul în Teiuș, . iar T. A. a fost citată de la această adresă cu mențiunea să precizeze dacă R. L. mai are și alți moștenitori. La termenul din 2.12.1994 C. Județeană A. a solicitat introducerea în cauză a intervenientei T. M. care la data de 14.12.1994 prin înscrisul olograf a arătat că o împuternicește pe mama sa T. A. să o reprezinte în toate procesele de succesiune și renunță în favoarea acesteia la procesul de succesiune.
Prin precizarea de acțiune și concluziile scrise C. Hortensia și T. A. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,71 ha teren în calitate de moștenitori ai succesiunii lui D. V. precizând și calitatea de soră pentru C. Hortensia și de moștenitor al soției defunctului D. V. pentru T. A. ca urmare a moștenirii testamentare după R. L..
Separat de aceasta, reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după alți autori. În această cauză s-a pronunțat sentința civilă nr. 887/1995 rămasă irevocabilă. Această sentință s-a pronunțat în contradictoriu și cu T. M., în calitate de moștenitoare a defunctei R. L., intervenientă care a mandatat-o pe mama sa T. A. să o reprezinte în acest proces, astfel că îi este opozabilă.
Calitatea de moștenitor la succesiunea lui D. V. a surorii sale C. Hortensia nu a fost contestată de R. Leotina, moștenitoarea testamentară a soției supraviețuitoare D. M., în condițiile Legii 18/1991 nici la primirea adeverinței de reconstituire a dreptului de proprietate pe numele ambelor solicitante, în această calitate, pentru suprafața de 3,89 ha etern anexa 3 poziția 1940 și nici sub aspectul întinderii dreptului de proprietate.
Ulterior, moștenitorii defunctei R. L., respectiv T. A. mama recurentei și T. M., apelanta, au intervenit în proces alături de C. Hortensia și T. A., mandatată de recurentă, au solicitat o suprafață mai mare de teren după D. V., fără a-și contesta calitățile de persoane îndreptățite.
Prin sentința civilă nr. 887/1995 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei C. Hortensia și a intervenientelor T. A. E. și T. M. pentru suprafața de 4,02 ha teren alături de suprafața de 3,89 ha teren cuprinsă în adeverința eliberată, în calitate de moștenitoare a defunctului D. V.. Practic, prin această sentință s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare cu 4 ha decât cea inițială, care nici nu a fost contestată de R. L..
În temeiul sentinței civile nr. 887/1995 s-a eliberat titlu de proprietate nr._/1541/2003 pentru suprafața totală de 6 ha 8825 mp teren în Șard . V. cu aplicarea cotei de reducere pe . C. Hortensia - sora defunctului, T. A. E. și T. M. - moștenitoare ale soției supraviețuitoare D. M. care a transmis averea prin testament pentru R. L. O. care la rândul său a testat în favoarea celor două titulare din titlu de proprietate.
R. L. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la 18.03.1991 pentru terenul cooperativizat de D. V., în calitate de moștenitoare legală, atașând copia certificatelor de deces a lui D. V. și D. M., dar nu și testamentul autentificat sub nr. 445/1953 și certificatul de moștenitor S 1092/1973 documente din care rezultă calitatea de unică moștenitoare testamentară a antecesoarei solicitantei, D. M. după D. V..
În cursul litigiului înregistrat sub dosar nr. 1597/1994, T. A. E., mandatată și de apelantă, în calitate de moștenitoare a defunctei R. L. O. semnatară a cererii în temeiul Legii 18/1991, a recunoscut calitatea de moștenitoare a intimatei C. Hortensia după D. V. în calitate de soră, fără a se prevala de testamentul autentificat sub nr. 445/1953 și certificatul de moștenitor S 1092/1973. Astfel s-a stabilit prin sentința civilă nr. 887/1995 că au calitate de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de la C.A.P. de la D. V. moștenitorii săi legali, sora C. Hortensia, iar după soția supraviețuitoare D. M., moștenitoarele testamentare ale solicitantei R. L., respectiv T. A. E. și T. M.. Această sentință nu a fost atacată cu recurs, nefiind contestată calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire a surorii defunctei C. Hortensia. S-a emis titlu de proprietate nr. 19._ .
Ulterior, Primarul comunei Ighiu a atacat în instanță acest titlu contestând titularii, respectiv T. A. E. și T. M. deoarece semnatara cererii de reconstituire a fost antecesoarea acestora R. L. O., iar titlu de proprietate trebuia eliberat pe numele C. Hortensia și R. L.. Cauza a fost înregistrată sub dosar nr. 2211/2005 al Judecătoriei Alba Iulia și respinsă prin sentința civilă nr. 459/2006, irevocabilă pin decizia nr. 498/2006 a Tribunalului A..
S-a reținut în considerentele acestei sentințe că prin sentința civilă nr. 887/1994 instanța a reținut „calitatea de moștenitor a fiecăruia după antecesorul comun decedat”. Apelanta E. (T.) M., legal citată nu a formulat întâmpinare și nu a invocat în susținerea acțiunii în anularea titlului de proprietate existența certificatului de moștenitor S1092/1973.
În concluzie, R. L. și ulterior T. A. E. și T. M. nu au contestat în termenul prev. de Legea 18/1991 sau în temeiul art. III din legea 169/1997 calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire a surorii def. D. V., C. Hortensia, deși aveau posibilitatea legală de a se prevala de testament și certificatul de moștenitor după parcurgerea fiecărei etape din legea fondului funciar: eliberarea adeverinței, cauzele aflate pe rol, actele de punere în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
Potrivit art. 8 din Legea 18/1991 incidentă la data formulării cererilor și eliberării adeverinței pe numele R. L. și C. Hortensia – 04.10.1991, reconstituirea dreptului de proprietate se face și pentru moștenitorii titularului în condițiile legii civile. Calitatea de moștenitor se stabilește prin certificatul de moștenitor, hotărâre judecătorească sau orice mijloace de probă din care rezultă acceptarea succesiunii, fiind repuși în termenul de acceptare moștenitorii care au formulat cererea de reconstituire, conform art. 12 din lege. Prin modificările aduse Legii 18/1991 s-a menținut dispoziția art. 8, iar dispoziția art. 12 a fost menținută în noua reglementare a art. 13 din lege.
În concluzie, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe numele moștenitorilor titularului dreptului, stabiliți potrivit legii civile, în stabilirea calității de moștenitor urmând a se avea în vedere certificat de moștenitor, hotărâre judecătorească, alte mijloace de probă din care rezultă acceptarea succesiunii, cererea de reconstituire operând ca o repunere în termenul de acceptare. După cum se poate observa, legea nu face nicio referire la persoanele care au vocație succesorală, ci la persoanele care își dovedesc calitatea de moștenitori.
Potrivit art. 11 din Legea 18/1991 împotriva hotărârilor comisiei de aplicare a legii, cel nemulțumit poate face plângere la judecătorie în termen de 30 de zile.
Titlul de proprietate nu se eliberează pe numele persoanelor ce au vocație succesorală, ci pe numele moștenitorilor stabiliți conform legislației civile.
Nici R. L. O. și după decesul acesteia nici T. A. E. și E. (T.) M. nu au contestat calitatea de moștenitoare a nepoatei de soră a defunctului D. V. raportat la lucrările efectuate de cele două comisii: adeverința din 1991, punerea în posesie și Titlu de Proprietate, dimpotrivă R. L. a invocat în martie 1991 succesiunea legală, iar T. A. mandatată și de fiica sa, au precizat acțiunea în dosar numărul 1597/1994 în comun cu moștenitorul legal.
În cazul moștenirii soțului supraviețuitor testamentar, în concurs cu frații defunctului, moștenitori colaterali neprivilegiați, prima condiție de a deveni unic moștenitor este aceea de a te prevala de testament și certificatul de moștenitor eliberat ca urmare a testamentului. Deși aceste documente existau în anii 1953 și 1973, partea interesată nu a înțeles să le folosească, astfel că prin sentința civilă numărul 887/1995 s-a stabilit calitatea părților de moștenitori legali la succesiunea defunctului D. V., în condițiile art. 8 și 12 din Legea 18/1991. Titlul de Proprietate s-a eliberat pe numele moștenitorilor titularului dreptului.
Sub acest aspect operează puterea lucrului judecat față de prezenta cauză.
Instanța de fond nu a analizat incidența dispozițiile art. 1201 cod civil pentru că nu era cazul, puterea lucrului judecat operând în ceea ce privește stabilirea calității de moștenitori, deoarece numai moștenitorilor li se putea elibera Titlul de Proprietate. Instanța de fond a reținut că nu se mai poate pronunța asupra stabilirii calității de moștenitor deoarece acestea au fost stabilite la reconstituirea dreptului de proprietate prin sentința civilă nr. 887/1995.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 Cod civil și art. 166 Cod procedură civilă) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art.1202 alin.(2) Cod civil.
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 Cod civil (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art.1202 alin. (2) Cod civil, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilitatea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordie socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingerea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
În concluzie, instanța de fond nu a reținut incidența dispozițiilor art. 1201 Cod civil privind cauza dedusă judecății raportat la celelalte cauze, ci autoritatea de lucru judecat în ce privește stabilirea calității de moștenitor, reținere corectă având în vedere cele anterior expuse.
A fost respins ca nefondat și al doilea motiv de apel formulat de apelantă. Instanța de fond a arătat că nu mai poate analiza testamentul nr. 445/1953 și certificatul de moștenitor S1092/1973 față de cele stabilite prin sentința civilă nr. 887/1995. Toate susținerile apelantei privind efectele juridice ale testamentului și certificatului de moștenitor, acte valabile, necontestate, neanulate, trebuiau invocate și analizate în soluționarea plângerii formulate conform Legii 18/199, dosar nr. 1957/1994, pentru că în această cauză s-a stabilit persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moștenitor al titularului dreptului. Conform art. 8 și 12 din Legea 18/1991, Titlu de Proprietate nu se putea elibera decât moștenitorilor stabiliți conform legii civile, iar această calitate s-a stabilit conform solicitării acestora.
Potrivit art. 12 alin. 3 (art. 13 alin. 3) Legea 18/1991 „Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun”.
Rezultă că Titlul de Proprietate se eliberează pe numele moștenitorilor așa cum aceștia au fost stabiliți în condițiile prevăzute de art. 8 și art. 13 alin. 1 (art. 12 alin. 1) din Lege, calitatea de moștenitor nemaiputând fi contestată cu ocazia sistării stării de indiviziune și într-un termen de peste 5 ani de la data emiterii Titlului de Proprietate.
În cazul de față s-a stabilit cu putere de lucru judecat calitatea de moștenitoare legală a nepoatei de soră a defunctului și a soției supraviețuitoare, sistarea stării de indiviziune făcându-se potrivit dreptului comun. Actele invocate de apelantă existau la data când a fost stabilită calitatea de moștenitor și dacă partea interesată le-ar fi utilizat acestea ar fi produs efecte juridice. Neutilizarea acestora de către R. L. O. și de către moștenitorii acesteia nu-i este imputabilă nici instanței și nici părții adverse.
Din sentința civilă nr. 3226/1968 rezultă că moștenitorul legal C. Hortensia a cunoscut existența testamentului autentificat sub nr. 445/1953 în favoarea soției supraviețuitoare D. M. și nu l-a contestat, dar la . Legii 18/1991 interesul de a da eficiență juridică acestor înscrisuri era al moștenitorilor testamentari, care însă nu au înțeles să facă acest lucru.
Așa cum s-a arătat în expunerea probelor din dosarul nr. 1597/1994 apelanta E. (T.) M. a cunoscut de existența acestui proces, iar sentința civilă nr. 887/1995 a fost pronunțată în contradictoriu cu aceasta. De altfel, nici ulterior când s-a eliberat Titlu de Proprietate sau în cursul soluționării cererii de anulare a acestui titlu formulată de Primarul comunei Ighiu, deși legal citată, apelanta nu a înțeles să invoce certificatul de moștenitor S1092/1973 sau să promoveze o cale de atac extraordinară împotriva sentinței civile nr. 887/1995, pentru că nu ar fi fost legal citată sau pentru a da eficiență juridică acestui certificat de moștenitor.
A fost respins ca nefondat și motivul nr. 3 din apelul reclamantei reconvenționale. E. M. și T. A. E. sunt moștenitoare testamentare ale defunctei R. L. O. (testament autentificat 2692/26.11.1992).
Titlu de Proprietate_/1541/2003 a fost eliberat pe numele C. Hortensia, T. A. E., T. M., moștenitoare ale lui D. V..
Prin sentința civilă nr. 459/2006 pronunțată de Judecătoria A. I. rămasă irevocabilă a fost respinsă acțiunea formulată de Primarul comunei Ighiu pentru anularea Titlului de proprietate nr._/1541/2003. S-a solicitat la pct. 1 din acțiune nulitatea acestui titlu de proprietate și eliberarea unui nou titlu de proprietate pe numele C. Hortensia și R. L. O., cea care a și formulat cererea de reconstituire în temeiul Legii 18/1991. Acest capăt de cerere s-a respins pe considerentul că prin sentința civilă nr. 887/1995 a prevăzut cum trebuie „făcută reconstituirea pentru ce suprafață și în favoarea cui, stabilind cu exactitate și calitatea de moștenitor a fiecăruia după antecesorul comun decedat”.
Potrivit art. 1 lit. c din Legea 319/1944 aplicabil conform art. 13 alin. 3 din Legea 18/1991, în cazul succesiunii legale cotele de moștenire sunt de ½ părți pentru soțul supraviețuitor atunci când vine în concurs cu fratele defunctului. În cazul de față, nefiind invocat nici un testament sentința civilă nr. 887/1995 a stabilit moștenirea legală care revine în cotă de ½ părți nepoatei de soră a defunctului iar cota de ½ părți soției supraviețuitoare D. M. care a transmis succesiunea în favoarea numitei R. L. O., care la rândul său a testat în favoarea persoanelor înscrise în titlu de proprietate T. A. E. și T. ( E.) M.. Instanța de fond a reținut cotele de moștenire de ½ părți pentru C. Hortensia și ½ părți pentru T. A. E. și T. (E.) M. conform prevederilor legale invocate.
S-a apreciat că nici apelul declarat de intervenientul M. O. V. nu este fondat și a fost respins pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a contestat interesul intervenientului de a promova prezenta cerere de intervenție, așa cum arată apelantul, cererea de intervenție în interesul reclamantei reconvenționale fiind admisă în principiu. Cererea de intervenție a fost respinsă pe fond, ca urmare a respingerii cererii reconvenționale. Motivele, pe fondul cauzei, invocate de apelant sunt aceleași ca și ale reclamantei reconvenționale, asupra cărora instanța s-a pronunțat. În sistarea stării de indiviziune instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor imobilelor din titlu de proprietate, formând loturi care au fost atribuite părților.
Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză au fost identificate și terenurile înscrise inițial în CF 2771 Șard, s-au format loturi, din care un lot a fost atribuit reclamantei reconvenționale, astfel că intervenientul nu este împiedicat să-și valorifice antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat cu R. L. O. cu privire la cota de ½ părți din acest imobil.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta reconvențională E. M. și intervenientul accesoriu M. O. V. care au solicitat modificarea deciziei, admiterea apelului și în consecință admiterea cererii reconvenționale și a cererii de intervenție accesorie formulată de intervenientul M. O. V. și respingerea cererii principale și a cererii de intervenție formulată de intervenienții N. T. și N. M..
În expunerea de motive recurenții au arătat că instanța de apel a încălcat prevederile art. 1200 pct. 4, art. 1201 și 1202 cod civil, referitoare la autoritatea lucrului judecat, nefiind îndeplinite tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel, s-a arătat că în dosarul nr. 1597/1994 obiectul litigiului a fost plângerea împotriva Deciziei 5473/1991 a Comisiei Județene de fond funciar A., pe când obiectul litigiului de față îl reprezintă stabilirea masei succesorale rămasă după D. V., D. M., R. L., T. A. și a succesorilor respectivi. În privința cauzei, s-a arătat că în dosarul nr. 1597/1994 temeiul juridic al dreptului pe baza căruia s-a stabilit calitatea de moștenitori ai lui D. V. este succesiunea legală, pe când cauza primului petit în dosarul de față o constituie prev. art. 650 și urm. și art. 888 cod civil, respectiv prevederile privind succesiunea testamentară, coroborat cu art. 13 alin. 3 din Legea 18/1991.
Recurenții au arătat că în speță nu există autoritate de lucru judecat nici în ceea ce privește dosarul nr. 2211/2005 al Judecătoriei Alba Iulia, obiectul acelui litigiu fiind reprezentat de cererea primarului comunei Ighiu de a constata nulitatea absolută a TP_/2003, iar cauza fiind întemeiată pe art. III din Legea 169/1997, ceea ce diferă de obiectul și cauzei cererii reconvenționale ce formează obiectul prezentului dosar.
Recurenții au arătat că instanța de apel a încălcat și prevederile art. 650 și urm. și art. 888 din codul civil, precum și art. 88 din Legea 36/1995, prin înlăturarea efectelor testamentului autentificat sub nr. 445/1953 de notariatul de Stat raional A. I. și ale Certificatului de moștenitor nr. S 1092/1973.
Prin certificatul de moștenitor nr. S 1092/1973 s-a stabilit că unica moștenitoare a def. D. V. este soția supraviețuitoare D. M. ns. R., natura succesiunii fiind testamentară, conform testamentului autentificat sub nr. 445/1953. În Titlu de Proprietate nr._/1541/2003 eliberat în baza sentinței civile nr. 887/1995 sunt trecuți drept moștenitori ai defunctului D. V., numitele C. Hortensia, T. A. E. și recurenta ca moștenitori ai def. D. V., însă obiectul cauzei în care s-a pronunțat această sentință nu a fost stabilirea calității de moștenitor, ci o plângere împotriva hotărârii comisiei județene.
În prezenta cauză, atât prin acțiunea principală cât și prin cea reconvențională părțile au investit instanța cu stabilirea calității de moștenitor, urmând a se da eficiență juridică testamentului din 1953 și a certificatului de moștenitor eliberat în anul 1973 urmare acestui testament, așa cum s-a solicitat în acțiunea reconvențională. Recurenții au arătat că nu pot fi înlăturate efectele juridice ale testamentului și ale certificatului de moștenitor, acestea sunt valabile, nu s-a solicitat sau dispus anularea lor prin hotărâre judecătorească, astfel că acestea produc efecte depline în temeiul art. 88 din Legea 36/1995.
Potrivit art. 13 alin. 3 din Legea 18/1991 când titlul de proprietate a fost emis în favoarea mai multor moștenitori, împărțirea terenului se face potrivit dreptului comun. Devin incidente disp. art. 650 și urm. și 888 Cod civil, astfel că întreaga masă succesorală revine legatarului universal, soția supraviețuitoare. Existența acestui testament o înlătură de la succesiune pe nepoata de soră a defunctului C. Hortensia, care nu este moștenitoare rezervatară.
Prin decizia nr. 136/1969 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. 21/1969 s-a recunoscut calitatea de unică moștenitoare a soției supraviețuitoare D. M. la succesiunea def. D. V., acțiunea de partaj fiind promovată chiar de C. Hortensia, care a recunoscut această calitate a soției supraviețuitoare, astfel că instanța de apel nu putea să atribuie în favoarea succesoarei acesteia drepturi pe care nu le avea antecesoarea sa.
Instanțele de fond au încălcat prevederile legale privind succesiunea testamentară, prin neluarea în considerare a testamentului autentificat sub nr. 2692/1992 și a TP nr. 19._ .
Prin acest testament, moștenitoare ale defunctei R. L. O. sunt T. A. E. și recurenta.
Titlu de Proprietate a fost eliberat pe numele C. Hortensia, T. A. E. și E. M., moștenitoare ale def. D. V..
În mod eronat instanța de apel a înlăturat-o pe recurentă de la succesiunea def. D. V. și a împărțit succesiunea acestuia între C. Hortensia și T. A. E., deși recurenta are calitatea de moștenitoare a defunctei R. L. și este înscrisă în Titlu de Proprietate.
În motivarea recursului intervenientul M. O. V. și-a justificat interesul promovării acestuia și a cererii de intervenție, arătând că a încheiat un antecontract de vânzare – cumpărare la 19.06.1990 cu def. R. L. pentru cota de ½ parte din imobilul înscris în CF 2771 Șard, nr. top. 468, 469 și 470 casă, curte, teren, anexe gospodărești. S-a arătat că prețul a fost achitat integral, intervenientul este în posesia imobilului, vânzarea a fost recunoscută, dar acțiunea în prestație tabulară ce face obiectul dosarului nr. 8034/2000 al judecătoriei A. I. este suspendată până la soluționarea prezentei cauze.
Interesul intervenientului constă în soluționarea prezentei cauze prin admiterea acțiunii reclamantei reconvenționale ceea ce îi dă posibilitatea de a-și valorifica înscrisul încheiat cu antecesoarea recurentei. S-a arătat că celelalte motive ale recursului sunt motivele arătate de reclamanta reconvențională prin recursul său.
Recursurile au fost întemeiate în drept pe art. 304 pct. 9 cod pr. civilă.
Intimații intervenienți N. T. și N. M. și intimata reclamantă P. A. M. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică.
CURTEA, analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, constată următoarele:
Recurenta E. M. critica decizia instanței de apel precum și sentința instanței de fond arătând că instanțele de fond în mod greșit au reținut autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește dosarul 1597/1994 al Judecătoriei Alba Iulia, întrucât atât obiectul cât și cauza acelui dosar sunt diferite de cauza și obiectul prezentului dosar.
Criticile recurentei nu sunt întemeiate întrucât instanțele nu au reținut autoritatea de lucru judecat ca excepție de fond, peremptorie și absolută, reglementată în art. 166 Cod pr. civilă, ci s-a reținut puterea de lucru judecat, adică aspectele tranșate de instanțele anterioare prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Astfel, s-a reținut că prin sentința 887/1995 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr. 1597/1994 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctei C. Hortensia, în calitate de moștenitoare a defunctului D. V., respectiv T. A. și E. M. în calitate de moștenitoare ale defunctei R. L., la rândul său moștenitoare a defunctului D. V.. Prin urmare, s-a recunoscut dreptul la reconstituirea unei cote de ½ părți din TP_/1541 în favoarea defunctei C. Hortensia a cărei unică moștenitoare este reclamanta P. A. M.. Având în vedere caracterul irevocabil al acestei sentințe, instanțele au arătat nu se poate stabili calitatea de unic moștenitor a pârâtei E. M. și nici nu se poate administra vreo probă care să contravină celor stabilite prin sentința pronunțată în anul 1995.
De asemenea, instanțele au reținut puterea de lucru judecat a sentinței 459/2006 pronunțată în dosar 2211/2005 al Judecătoriei Alba Iulia prin care acțiunea formulată de primarul comunei Ighiu a fost respinsă tocmai având în vedere puterea de lucru judecat rezultată din conținutul sentinței 887/1995, cu referire la moștenitorii defunctului D. V. și la suprafața ce trebuie restituită în favoarea acestora.
Aceste constatări se impun cu putere de lucru judecat, fiind inadmisibilă cererea recurentei E. M. ca instanța să constate că unica moștenitoare a defunctului D. V. este soția acestuia D. M., adică să constate că defunctul ar avea alți moștenitori decât cei pe care instanțele anterioare i-au stabilit. Odată ce o instanță anterioară a stabilit cu putere de lucru judecat că moștenitorii defunctului D. V. sunt C. Hortensia și T. A. și E. M., nicio altă instanță nu ar mai putea constata că același defunct ar avea alți moștenitori.
Dacă am ignora puterea lucrului judecat a acestor hotărâri judecătorești, înseamnă că am anula efectul unei judecăți, or dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, presupune inclusiv executarea hotărârilor judecătorești definitive. Unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice care presupune, printre altele, ca soluția definitivă pronunțată de o instanță să nu mai constituie obiect de controversă pentru alte instanțe.
Securitatea raporturilor juridice înseamnă că, atâta timp cât un drept a fost recunoscut unei persoane, sau dimpotrivă dacă un drept a fost negat unei alte persoane, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă același drept să nu mai poată fi repus în discuție în nicio altă circumstanță și de nicio altă instanță.
Deci, odată ce printr-o hotărâre anterioară irevocabilă s-a recunoscut calitatea de moștenitoare a defunctului D. V., în favoarea surorii sale C. Hortensia, calitate care nu a fost contestată în cadrul acelui dosar de moștenitoarea testamentară a soției defunctului, R. L., acest aspect nu mai poate fi pus în discuție în prezentul dosar, căci a interpreta altfel puterea lucrului judecat, înseamnă a garanta drepturi teoretice și iluzorii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reținând chiar, în cauza A. /României că instanțele trebuie sa țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotărâri definitive, și să nu le mai repună în discuție într-o nouă procedură, ba mai mult, în funcție de particularitățile cauzei, trebuie să analizeze și posibilitatea ca în anumite situații, constatările din hotărârile judecătorești să poată fi opuse și terților (§ 31-38).
Este adevărat că în dosarul 1597/1994 calitatea de moștenitori ai defunctului D. V. a fost stabilită având în vedere succesiunea legală, iar în prezentul dosar se invocă succesiunea testamentară, însă nimic nu a împiedicat părțile să invoce în cadrul acelui dosar testamentul nr. 445/1953 și certificatul de moștenitor nr. S 1092/1973. În dosarul 1597/1994 recurenta E. M. a avut calitatea de parte, astfel că putea să invoce la acea dată testamentul și certificatul de moștenitor pe care acum le invocă și putea să conteste calitatea de moștenitoare a numitei C. Hortensia, însă nu a înțeles să exercite aceste drepturi procesuale.
Prin urmare, corect s-a reținut că instanțele anterioare au recunoscut calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire a surorii defunctului D. V., atâta timp cât această calitate nu a fost contestată de părțile interesate care aveau această posibilitate legală, prin invocarea succesiunii testamentare și depunerea certificatului de moștenitor 1092/1973, inclusiv prin promovarea unei căi extraordinare de atac dacă se prevalau de existența unor înscrisuri noi, necunoscute de instanță la momentul judecății.
În speță au fost respectate prevederile art. 8 și 12 din Legea 18/1991, în sensul că titlul de proprietate se eliberează pe numele moștenitorilor stabiliți potrivit legii civile, or la acel moment prevederile legii civile a însemnat aplicarea regulilor moștenirii legale, atâta timp cât nimeni nu a invocat moștenirea testamentară, deși testamentul a existat din anul 1953.
Acestea sunt considerentele pentru care instanțele de fond au apreciat că în speță operează puterea lucrului judecat, iar în prezenta procedură nu se mai poate analiza calitatea de moștenitori ai defunctului D. V., și nu excepția autorității lucrului judecat, așa cum eronat susține recurenta. Într-adevăr, între dosare nu există nici identitate de cauză și nici de obiect, disp. art. 166 cod pr. civilă neputând fi aplicate, dar în același timp trebuie dată eficiență puterii lucrului judecat, adică chestiunii litigioase tranșată irevocabil prin litigii anterioare și care nu ar mai putea fi supusă dezbaterii contradictorii a altor instanțe decât cu încălcarea principiului securității raporturilor juridice, ca parte a unui proces echitabil. Sub acest aspect nu mai este posibilă administrarea altor probe, astfel că acesta este motivul pentru care instanțele au arătat că nu se poate da eficiență testamentului din anul 1953 și certificatului de moștenitor din anul 1973, chiar dacă este vorba de acte valabile, necontestate și neanulate.
Recurenta susține că în cadrul litigiului ce a format obiectul dosarului 231/1969, numita C. Hortensia a cunoscut existența testamentului emis în anul 1973 în favoarea soției lui D. V. și nu a contestat calitatea acesteia de unică moștenitoare, însă aceste critici sunt nefondate, deoarece testamentul trebuia în primul rând invocat de moștenitoarea testamentară D. V., fiind absurd a se cere moștenitorului legal să conteste testamentul mai înainte ca acesta să fie invocat de către moștenitorul testamentar, aceasta deoarece moștenirea legală este regula, iar moștenirea testamentară este excepția, iar cine se manifestă în excepție trebuie să o facă într-o manieră clară și neechivocă.
Prin urmare, atunci când s-au stabilit moștenitorii legali ai defunctului D. V., respectiv în cadrul dosarului 1597/1994, beneficiarul testamentului trebuia să-l prezinte și să-i dea eficiență juridică, invocând regulile succesiunii testamentare. Atâta timp cât nu s-a invocat existența vreunui testament, în mod corect s-au aplicat regulile succesiunii legale și au fost stabiliți moștenitorii legali ai defunctului, or acest lucru a intrat în puterea lucrului judecat și nu mai poate fi contestat pe nicio cale.
Nefondat este și ultimul motiv de recurs prin care recurenta invocă faptul că instanța ar fi exclus-o din calitatea de moștenitoare a defunctului D. V.. Susținerea este inexactă devreme ce instanța de fond a stabilit în pagina 9 a motivării că numita C. Hortensia are dreptul la o cotă de ½ părți din imobilele înscrise în TP_/1541, cealaltă cotă de ½ revine recurentei reclamantă reconvențională E. M., unica moștenitoare a numitei T. A. și R. L., așa cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă 1597/1995. Instanța de apel a confirmat cele reținute de instanța de fond, invocând și textele de lege corect aplicate în această situație, respectiv art. 1 lit. c din Legea 319/1944 care recunoaște soțului supraviețuitor o cotă de ½ părți din moștenire când vine la succesiune în concurs cu fratele defunctului.
Or, sora defunctului este C. Hortensia căreia îi revine cota de ½ părți din moștenire, cealaltă cotă de ½ revenind soției supraviețuitoare D. M., care a testat în favoarea numitei R. L., aceasta din urmă fiind moștenită de recurenta E. M. și de mama sa.
În ceea ce privește recursul declarat de intervenientul M. O. V., se constată că nici acesta nu este fondat, interesul acestuia de a interveni în litigiul de față fiind recunoscut de instanță prin admiterea în principiu a cererii de intervenție. Încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare la data de 19.06.1990 cu defuncta R. L. a justificat
(continuarea deciziei civile nr. 528/20.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
admiterea în principiu a cererii de intervenție, Judecătoria respingând în fond cererea intervenientului.
Or, intervenientul accesoriu M. O. V. a susținut poziția și argumentele părții în favoarea căreia a intervenit, adică a reclamantei reconvenționale E. M., astfel că motivele pentru care cererea acesteia a fost respinsă sunt valabile și pentru a justifica respingerea în fond a cererii de intervenție, iar motivele respingerii apelului și recursului reclamantei reconvenționale sunt valabile și pentru respingerea apelului și recursului intervenientului.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea constată că decizia atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, fiind amplu argumentată și la adăpost de toate criticile formulate, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. civilă vor fi obligați recurenții E. M. și M. O. V. să plătească intimaților N. T. și N. M., suma de 600 lei și intimatei P. A. M. suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâta E. M. precum și de intervenientul M. O. V. împotriva deciziei civile nr. 262/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. – Secția I Civilă, în dosar nr._ .
Obligă recurenții E. M. și M. O. V. să plătească intimaților N. T. și N. M., suma de 600 lei și intimatei P. A. M. suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 Iunie 2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. M. C. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Red./Tehn. CMC
2 ex./ 02.09.2013
Jud. fond – D. F. M.
Jud. apel – L. P., D. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 143/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 779/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
