Contestaţie la executare. Decizia nr. 143/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 5028/306/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 143/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de intimata T. M., împotriva deciziei civile nr. 160/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. C. cu delegație la dosar pentru recurentă și avocat F. B. cu delegație la dosar, în substituirea avocatului titular B. V. cu delegație la dosar pentru intimatul contestator S. G., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată.
Mandatarul ales al intimatei recurente depune la dosar note scrise și hotărâri judecătorești, extras de CF al imobilului în litigiu și acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, sub nr._, având ca obiect contestație la executare, prin care suspendarea și anularea actelor de executare, pentru comparare de titluri, în prezent suspendată până la soluționarea prezentei cauze și doctrină în materie.
Apărătorul intimatului contestator menționează că aceste înscrisuri se află depuse la dosarul cauzei și nu solicită termen pentru studiu.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul ales al recurentei, avocat C. C. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea deciziei atacate, în sensul menținerii ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de instanța de fond, pentru motivele de recurs expuse pe larg în declararea acestuia.
Arată că instanța de apel a considerat în mod nelegal că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală deoarece nu a fost sesizată cu compararea de titluri. Apelul de față a fost soluționat în temeiul art. 504 ind. 1 C. proc. civ, și art. 411 C. proc. civ, în condițiile în care art. 504 ind. 1 C. proc. civ, nu există. Prin întâmpinarea formulată în fața instanței, a invocat faptul că este vorba de o eroare materială, care nu a fost soluționată. Art. 411 C. proc. civ, arată că evaluarea imobilului se face cu acordul părților, și nu a unui terț. Instanța de fond s-a pronunțat în cauză cu privire la acest aspect, reținând că nu se mai poate face contestație la executare, astfel că aceasta este inadmisibilă.
Pe cale de excepție, invocă tardivitatea contestației la executare, fiind înregistrată la data de 07.04.2011 iar termenul legal pentru depunerea acesteia a expirat la data de 26.03.2011. Temeiul legal al contestației este art. 401 alin. 2 C. proc. civ, iar dobândirea imobilului a devenit publică prin notarea în CF a dreptului de proprietate a recurentei la data de 07.01.2010. De la această dată, procesul era pe rolul instanței și avea posibilitatea să formuleze prezenta acțiune.
Referitor la calitatea procesuală activă a contestatorulului arată că nu se poate dovedi identitatea între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului asupra imobilului, motiv pentru care prezenta acțiune este inadmisibilă, întrucât nu este întemeiată pe dispozițiile art. 399 C. proc. civ.
Avocat F. B., cu delegație la dosar pentru intimatul contestator, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate. Menționează că nu a contestat compararea titlurilor în prezenta acțiune, aceasta făcând obiectul unui alt dosar. S-a făcut referire în motivarea contestației la necesitatea comparării de titluri, însă urmare a soluționării dosarului care în prezent este suspendat.
Cu privire la calitatea procesuală, intimatul consideră că are această calitate potrivit art. 504 ind. 1 C. proc. civ. și art. 411 C. proc. civ., în condițiile în care temeiul legal al cererii este art. 401 alin. 2 C. proc. civ.
În ceea ce privește tardivitatea cererii, în temeiul art. 401 alin. 2 C. proc. civ, prezenta contestație a fost introdusă în termenul legal prevăzut de lege. Menționează că nu s-a procedat la predarea silită a imobilului, și din punctul său de vedere de la data primirii somației curge termenul pentru introducerea prezentei acțiuni. Referitor la mențiunile din CF invocate oral în susținerea mandatarului recurentului, consideră că reprezintă motiv nou de recurs, invocat în recurs, ceea ce excede prevederilor art. 316 C. proc. civ. coroborat cu art. 299 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, menționează că executarea silită s-a realizat cu încălcarea unor norme imperative prevăzute de lege, iar procesul verbal de situație nu corespunde situației reale din teren. În ce privește acordul părților referitor la efectuarea unei expertize pentru a se stabili valoarea imobilului, acest acord nu există. Consideră că au fost încălcate prevederile art. 500 C. proc. civ, raportat la art. 411 C. proc. civ, și art. 403 C. proc. civ. referitor la procedura de afișare, ceea ce duce la anularea formelor de executare, respingerea recursului declarat de intimată, cu cheltuieli de judecată.
În replică, mandatarul ales al intimatei recurente arată că expertiza a fost depusă la dosar de către intimată, valoarea imobilului fiind stabilită la 87.000 lei iar formele de executare au un cuantum de 162.000 lei. În aceste condiții este de observat cine este vătămat în drepturile sale. Depune la dosar note scrise.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.564/2012 a Judecătoriei Sibiu, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul S. G. în contradictoriu cu intimații T. M., B. C. N., B. T. F. și . Sibiu, cu obligarea contestatorului la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată intimatei T. M..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3374/20.05.2005 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la 20.05.2008 s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare nr. 1205/03.05.2007 BNP Visea V. încheiat între B. C. și . și a fost obligată . la plata către B. C. a sumei de 19.000 euro, în echivalent lei la data plății și la suma de 2581,16 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pe baza sentinței civile menționate intimata B. C. a pornit executarea silită împotriva intimatei . formându-se dosarul execuțional nr. 107/2009, executare silită ce s-a finalizat prin emiterea actului de adjudecare nr. 107/2009 din data de 24.11.2009.
Prin actul de adjudecare nr. 107/2009 din data de 24.11.2009 imobilul proprietatea intimatei . înscris în CF_ Șelimbăr, nr. top. 1105/114/E/M/I, situat în Sibiu, ., ., . adjudecat de către intimata T. M. pentru suma de 92.000 lei.
Actul de adjudecare a fost înscris în cartea funciară prin încheierea nr._/07.01.2010, ocazie cu care intimata T. M. figura de la acea dată ca și proprietară tabulară a imobilului înscris în CF_ Șelimbăr, nr. top. 1105/1/4/E/M/I, CF nou nr._-C1-U1, nr. cadastral 9752/E/M/I.
Paralel contestatorul a obținut în mod irevocabil la data de 31.01.2011 sentința nr. 1209/C/24.06.2010 a Tribunalului Sibiu prin care a fost respinsă acțiunea intimatei . și a fost admisă cererea reconvențională a contestatorului în sensul obligării intimatei . la încheierea contractului autentic de vânzare cumpărare a apartamentului situat în Sibiu, ., ., . totodată întabularea în CF a dreptului de proprietate în favoarea contestatorului.
Examinând motivele invocate de către contestator în cadrul acțiunii, instanța a considerat primordial este a se analiza cele două titluri de proprietate pe care le dețin pe de o parte contestatorul și pe de altă parte intimata T., deoarece suntem în prezența unei contestații la executare formulate de către un terț ce pretinde un drept real asupra bunului ce a făcut obiectul executării silite.
Intimata T. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._-C1-U1 Șelimbăr, nr. cadastral 9752/E/M/I (provenită din conversia de pe hârtie a CF_ Șelimbăr, nr. top. 1105/1/4/E/M/I) în urma vânzării imobilului la licitație, ocazie cu care s-a emis actul de adjudecare din data de 24.11.2009.
Conform art. 518 alin. 3 C. proc. civ. de la data întabulării actului de adjudecare imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, pentru ca la alineatul 4 să se prevadă că vor fi radiate din oficiu printre altele și promisiunea de a încheia un contract viitor, dacă până la întocmirea actului de adjudecare beneficiarul promisiunii nu și-a înscris în cartea funciară dreptul dobândit în temeiul contractului care a făcut obiectul acesteia.
Din lecturarea dispozițiilor legale enunțate s-a reținut intenția legiuitorului de a extinde efectul purgic asupra imobilului adjudecat de la data întabulării asupra oricăror înscrieri în cartea funciară tocmai pentru a se asigura un climat de siguranță și securitate cu privire la imobilele ce sunt dobândite în cadrul executării silite și de a conferii adjudecatarului siguranța asupra proprietății dobândite.
În prezenta cauză contestatorul, pe lângă faptul că nu și-a notat în cartea funciară promisiunea de vânzare cumpărare pe care a încheiat-o cu intimata ., titlul său de proprietate asupra imobilului a fost dobândit la data de 31.01.2011, cu mult peste data întocmirii actului de adjudecare, 24.11.2009 și dobândirii proprietății de către intimata T..
Prin urmare, titlul contestatorului (sentința nr. 1209/C/24.06.2010 a Tribunalului Sibiu) nu poate fi opus titlului intimatei T. M., titlu ce constă într-un act de adjudecare care este anterior titlului contestatorului și mai mult la data dobândirii titlului de către contestator era înscris în cartea funciară actul de adjudecare.
Față de cele enunțate mai sus, instanța a constatat faptul că în urma comparării titlurilor de proprietate preferabil este titlul intimatei T. M. ocazie cu care contestatorul este față de intimata T. un terț, terț care nu poate să pretindă nici un drept de proprietate asupra imobilului adjudecat.
Fiind un terț față de imobilului înscris CF nr._-C1-U1 Șelimbăr, nr. cadastral 9752/E/M/I (provenită din conversia de pe hârtie a CF_ Șelimbăr, nr. top. 1105/1/4/E/M/I), instanța a constatat faptul că S. G. nu justifică nici un interes în a invoca neregularitatea sau ilegalitatea urmăririi efectuate în dosarul execuțional nr. 107/2009 (prin motivele invocate în cuprinsul acțiunii), neavând nici un drept de imixtiune într-o executare silită a unui titlul care pentru el este res inter alios acta.
A permite unui terț, ca sub rezerva ulterioară a dovedirii proprietății, să discute în primul rând motivele de contestație care privesc formele de executare, înseamnă a deschide calea contestației la executare unei persoane care nu justifică o vătămare și un interes, condiție impusă de art. 399 C. proc. civ.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că acțiunea contestatorului este neîntemeiată și a respins contestația la executare cu privire la actele de executare emise în dosarul execuțional nr. 107/2009 al B. T. F..
Împotriva acestei hotărâri contestatorul a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanței, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Din motivarea recursului s-a reținut în esență că, instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, respingând acțiunea pe motivul lipsei de interes și anularea procedurii de executare silită ce viza imobilul din litigiu, fiind astfel încălcat principiul contradictorialității întrucât, se arată în continuare, instanța, pe parcursul judecării cauzei nu a pus în discuția părților excepția invocată din oficiu.
Totodată recurentul arată că prin hotărârea pronunțată a fost încălcat și principiul dreptului la apărare, sancțiunea fiind nulitatea hotărârii.
În fine, recurentul arată că se află în posesia imobilului din litigiu, iar stabilirea titlului de proprietate preferabil, face obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu, care a fost suspendat în condițiile art.244 pct.1 C.p.civ.
Un alt motiv de recurs este acela că, instanța nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere formulate fiind astfel încălcat și principiul disponibilității. Nu a supus analizei nici unul din motivele invocate privind nulitatea actelor de executare inițiate în dos. execuțional nr.107/2009, motiv pentru care se solicită admiterea recursului.
În drept, se invocă disp. art. 312 al. 5 C. proc. civ.
La 31.05.2012 instanța califică calea de atac în prezenta cauză ca fiind apelul, raportat la dispozițiile art. 401 (2) și 402 (2) C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 160/2012 Tribunalul Sibiu a admis apelul declarat de apelantul S. G. împotriva sentinței civile nr. 564/2012 a Judecătoriei Sibiu pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul S. G. împotriva intimatei T. M. și în consecință:
S-a dispus anularea formelor de executare inițiate în dosarul execuțional nr. 107/2009 și procesul verbal de adjudecare din 24.11.2009. A fost respinsă în rest cererea. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Instanța de fond a fost investită cu o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 399 C. proc. civ., prin care contestatorul solicită anularea formelor de executare inițiale în dos. execuțional nr. 107/2009 cu privire la imobilul situat administrativ în Sibiu, ., ., ..
Prin hotărârea pronunțată, fără a supune analizei obiectul cauzei dedus judecății, instanța supune analizei compararea titlurilor deținute de contestator și intimata T. M., motivând respingerea contestației pe lipsa de interes. Procedând în acest fel, a fost pronunțată o hotărâre nelegală prin stabilirea greșită a situației de fapt și implicit aplicarea greșită a legii, întrucât compararea titlurilor deținute de părțile litigante constituie obiectul altui dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu, instanța nefiind sesizată cu acest obiect, astfel că, prin soluția dată, s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
În privința actelor de executare inițiate de executorul judecătoresc, motivele de nulitate invocate de contestator sunt evidente și anume, imobilul din litigiu adjudecat prin procesul verbal de adjudecare din 24.11.2009 este greșit identificat, procedura prev. de art. 5041 (3) C. proc. civ. nu a fost respectată, iar prețul de vânzare stabilit este în contradicție cu prev. art. 411 alin. 3 C. proc. civ.
În fine, prin publicațiile de vânzare și procesele verbale de afișare, adresa imobilului supus vânzării este incompletă, în condițiile în care apartamentul este situat într-un . scări. De altfel, prin însăși actul de adjudecare adresa este una generică, ., deși adresa corectă este Sibiu, ., ..
Față de starea de fapt prezentată rezultă cu certitudine nelegalitatea actelor de executare inițiate în dosarul execuțional nr. 107/2009 și a procesului verbal de adjudecare din 24.11.2009.
Solicitarea contestatorului privind stabilirea situației de CF, excede condițiilor prev. de art. 399 C. proc. civ., dat fiind faptul că asupra comparării titlurilor de proprietate, se va pronunța instanța în dos. nr._ .
Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 296 C. proc. civ., apelul a fost admis, cu consecința schimbării în tot a sentinței civile nr. 564/2012 a Judecătoriei Sibiu în sensul că, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul S. G. în contradictoriu cu intimata T. M. și în consecință, s-au anulat actele de executare inițiate în dos. execuțional nr. 107/2009 și procesul verbal de adjudecare din 24.11.2009. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, întrucât nu au fost solicitate.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta T. M., invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În expunerea criticilor se arată în esență următoarele:
1-nelegal a considerat instanța de apel că instanța de fond nu a fost sesizată cu o comparare de titluri întrucât la fila 3 a contestației se face referire expresă la compararea de titluri, iar aceasta se impunea pentru a se verifica calitatea procesual activă.
2-temeiul legal al contestației formulată de un terț este art. 401 alin. 2 C. proc. civ. și apelul a fost soluționat în temeiul art. 504 și 411 C. proc. civ, iar vânzarea s-a efectuat la un preț mai mare decât cel care ar fi reieșit dintr-o eventuală expertiză.
3-contestația este tardivă întrucât termenul de contestație a expirat la 25.03.2011 iar contestația a fost înregistrată la 7.04.2011. Termenul de 15 zile a expirat în toate cele trei situații, iar la data comunicării, adică în 7.03.2012, fie la data întabulării în cartea funciară sau la data pronunțării hotărârii judecătorești din 31.11.2010.
4-contestatorul nu are calitate procesuală activă deoarece imobilul nu este identic cu cel dat de cartea funciară în hotărârea judecătorească pronunțată în dosar_ și nici în contractul de vânzare – cumpărare.
5-Contestația este inadmisibilă, întrucât se solicită anularea actelor și formelor de executare silită și actul de adjudecare, motivele prezentate se referă doar la faptul că, contestatorul nu a cunoscut existența unei executări silite în curs de desfășurare și că în condițiile în care deține un titlu de proprietate ar trebui să se efectueze o comparare a titlurilor de proprietate. Or, compararea titlurilor reprezintă temeiul unei acțiuni în revendicare.
6-contestația este nefondată deoarece pe rolul instanțelor a existat contestația formulată de . iar actele de executare nu au fost anulate.
7-Contestatorul solicită anularea actelor de executare în condițiile în care nu indică însă un motiv de nulitate relativă a acestor acte.
Prin întâmpinare, contestatorul S. G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele:
Contestatorul S. G. a investit instanța de judecată cu o contestație la executare, solicitând anularea tuturor formelor de executare efectuate de executorul judecătoresc T. F. L. în dosar execuțional nr. 107/2009, anularea actului de adjudecare din 24.11.2009 emise de același birou, ce a avut ca obiect imobilul situat administrativ în Sibiu, ., ., jud. Sibiu și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că a aflat de executarea silită a acestui imobil doar la data primei somații prin care i s-a pus în vedere să predea imobilul, că, în baza unor hotărâri judecătorești, pârâta . fost obligată să încheie contract de vânzare – cumpărare a imobilului în litigiu. Contestatorul a mai arătat că atât el cât și pârâta dețin titluri de proprietate cu privire la imobil și astfel că află în situația de comparare a titlurilor de proprietate și trebuie statuat cu caracter definitiv care titlu este mai preferabil.
Instanța de fond, în mod corect a respins contestația la executare astfel formulată și motivată, apreciind în esență că titlul contestatorului ca fiind dobândit cu mult peste data emiterii actului de adjudecare și dobândirea proprietății de către intimata T., nu poate fi opus titlului acesteia din urmă și astfel contestatorul este un terț care nu poate să pretindă nici un drept de proprietate asupra imobilului adjudecat.
Nelegal instanța de apel a admis apelul și a schimbat sentința cu consecința admiterii contestației la executare, impunându-se reformarea acestei decizii.
Hotărârea instanței de apel este nelegală având în vedere mai multe aspecte. Relevantă în cauză este împrejurarea că apelul s-a admis pentru considerente care nu au făcut obiectul judecății instanței de fond, în baza unor motive cu care nu a fost investită prima instanță, contrar dispozițiilor art. 294 C. proc. civ.
Astfel, corect susține recurenta că deși contestatorul și-a invocat doar propria culpă în motivarea contestației, în sensul că nu a cunoscut că imobilul în litigiu a făcut obiectul executării silite și că nu s-au invocat motive de nulitate ale condițiilor de executare silită, instanța de apel, a reținut în motivarea apelului, motive de nulitate ce nu au fost invocate de contestator prin cererea introductivă de instanță.
Instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a fost sesizată cu o comparare a titlurilor și astfel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, or, tocmai Tribunalul Sibiu s-a pronunțat cu încălcarea limitelor investirii.
Pe de altă parte, toate aspectele reținute de instanța de apel ca fiind motive de nulitate evidente ale actelor de executare silită (și invocate pentru prima dată în fața instanței de apel) nu justifică anularea actelor de executare silită. În primul rând, greșita identificare a imobilului, prețul de vânzare nu constituie motive de nulitate ale formelor de executare silită și, de altfel, nu se arată în ce sens s-au încălcat prevederile art. 411 al. 3 C. proc. civ.
Referirea instanței de apel la încălcarea dispozițiilor art. 500 alin. 3 C. proc. civ. (arătat eronat ca fiind 504 ind. 1 al. 3) este vădit nelegală, întrucât acest text
(continuarea deciziei civile nr. 143/28.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
legal vizează citarea titularilor de drepturi reale – gaj, ipotecă, ori antecontractul de vânzare – cumpărare nu conferă drepturi reale ci drepturi de creanță.
În concluzie, deși prin contestația la executare s-a invocat nulitatea actelor și formelor de executare silită și nu s-au arătat motivele care atrag nulitatea acestor acte, (cum corect arată recurenta) nelegal instanța de apel admite contestația pentru motivele invocate pentru prima dată prin declarația de apel, și care, oricum, nu sunt fondate și nu justifică sancțiunea nulității, cu atât mai mult ale actului de adjudecare, întabulat ca atare în cartea funciară.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ, va admite recursul, va modifica în tot decizia atacată și va respinge ca nefondat apelul declarat de contestator împotriva sentinței Judecătoriei Sibiu pe care o va menține ca temeinică și legală.
Față de cele reținute mai sus, celelalte critici aduse deciziei nu se mai impun a fi analizate.
Față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ, intimatul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate și justificate de recurent atât în recurs cât și în apel.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta T. M. împotriva deciziei civile nr. 160/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă.
Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul – contestator S. G. împotriva sentinței civile nr. 564/2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o menține.
Obligă intimatul să plătească recurentei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel și suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc.C.G.N /01.03.2013
Tehn. N.P./2 ex/22.03.2013
Jud. fond - A. D.
Jud. apel – D.R.L./M. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 731/2013. Curtea de Apel ALBA... | Succesiune. Decizia nr. 528/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
