Acţiune oblică. Dezbatere succesiune. Ieșire din indiviziune. Decizia nr. 267/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 267/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 267/2015
Ședința publică de la 26 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător L. M. D.
Judecător D. M.
Grefier N. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul B. V. C., împotriva deciziei civile nr. 608/A/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect acțiune oblică.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar prin registratura instanței concluzii scrise formulate de intimatul pârât M. M..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 19 mai 2015, încheiere ce face parte integrantă din decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud sub dosar nr._, astfel cum a fost precizată reclamantul B. V. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. M., M. M., G. A. M., P. O. ns. A. și U. A. T. Stremț prin primar:
1. să se constate că masa succesorală rămasa după defunctul M. S., decedat la data de 17.07.2006, se compune din cota de 1/1 parte din imobilul înscris in CF_ Stremț, nr.top.191,192, compus din casă, curte și gradină intravilan, situat administrativ în .;
2. să se constate că moștenitori ai succesiunii defunctului M. S. sunt pârâtul M. M. în cota de 1/2 părți, în calitate de fiu și pârâta G. A. M. în cota de ½ părți în calitate de fiica ;
3. să se dispună dispuneți radierea casei de lemn din cartea funciară.
4. să se constate că pe imobilul in litigiu defunctul M. S. a edificat o casă nouă de locuit, din cărămida, urmând a dispune notarea acesteia in CF.
5. să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului in litigiu casă din cărămida, curte si gradina, prin atribuirea în întregime a acestuia pârâtului M. M. în cota de 1/1 părți, cu obligarea la plata sultei in favoarea pârâtei G. A. M.;
6. să se dispună întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu in CF în favoarea debitorului pârât M. M., in cota de 1/1 părți.
Pârâta G. A. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții reconvenționali M. M. V. și B. V. C.:
1. să se constate că pasivul succesoral al imobilului se compune din suma ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de conservare a imobilului care au fost suportate în întregime de către reclamanta reconvențională în contradictoriu cu parații B. V. si M. M.;
2. să se dispună sistarea stării de indiviziune prin atribuirea în favoarea sa a imobilului în litigiu în cota de 1/1 părți, fără sultă față de pârâtul M. având in vedere atât datoriile succesiunii cât și creanțele pe care pârâtul M. le are fața de ea; în subsidiar, față de împrejurarea că imobilul este comod partajabil în natură să se dispună ca sistarea să se facă în natură.
P. sentința civilă nr. 805/2014, Judecătoria Aiud a admis acțiunea formulată de reclamantul B. V. C. și în consecință:
S-a dispus anularea încheierii de întabulare nr. 2014/18.03.2011 privind imobilul înscris în CF_ Stremț (nr. vechi 1874 Stremț) nr. top 191, 192 casă de lemn și teren intravilan în suprafață de 4014 mp.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul M. S., decedat la data de 17.07.2006 se compune din cota de 1/1 părți din terenul înscris în Titlul de Proprietate nr. 9250/1292 cu nr. top 1815, 1814 în suprafață totală de 4510 mp curți construcții și fânaț intravilan și din cota de 1/1 părți din imobilul casă de cărămidă existentă pe teren, situat administrativ în . județul A..
S-a constatat că imobilul teren intravilan înscris în Titlul de Proprietate nr. 9250/1292 cu nr. top 1815, 1814în suprafață totală de 4510 mp curți construcții și fânaț intravilan, situat administrativ în . județul A. se identifică cu imobilul înscris în CF nr._ Stremț, cu nr. top 191,192 teren intravilan în suprafață de 4510 mp, conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expert L. I..
S-a constatat că moștenitorii defunctului M. S., decedat la data de 17.07.2006 sunt pârâții M. M. G. A. M., fiecare în cotă de 1/2, în calitate de fiu, respectiv de fiică.
S-a constatat că suprafața de carte funciară a imobilului înscris în CF nr._ Stremț, cu nr. top 191,192teren intravilan este de 4014 mp.
S-a dispus rectificarea suprafeței imobilului înscris în CF nr._ Stremț, cu nr. top 191,192 teren intravilan de la suprafața de 4014 mp la suprafața măsurată reală de 4510 mp, conform raportului de expertiză topo întocmit.
S-a dispus radierea casei de lemn înscrisă în CF_ Aiud cu nr. top 191.
S-a dispus înscrierea în CF_ Stremț a casei de locuit din cărămidă, identificată prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtului M. M. și al pârâtei G. A. M. asupra imobilului înscris în CF nr._ Stremț, nr. top 191,192 în cotă parte de 1/2 fiecare, cu titlu de moștenire.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului menționat prin atribuirea acestuia în cotă parte de 1/1 pârâtului M. M..
A fost obligat pârâtul M. M. la plata sultei în cuantum de_,5 lei în favoarea pârâtei G. A. M..
S-a dispus înscrierea în CF a drepturilor astfel dobândite de către pârâtul M. M. cu titlu de partaj.
Au fost obligați pârâtul M. M. și pârâta reclamantă reconvențional G. A. M. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3814,35 lei.
În baza art. 18 din OG nr. 51/2008 a fost obligat pârâtul M. M. și pârâta reclamantă reconvențional G. A. M. la plata către stat a sumei de 2308,7 lei reprezentând ajutorul public judiciar acordat reclamantului B. V. C..
A fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențional G. A. M..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.05.2009, între reclamant și pârâții M. M. și M. M. a intervenit un contract de împrumut, încheiat în formă autentică, prin care primul împrumuta acestora suma de 22.000 euro, cei din urmă obligându-se să o restituie până la data de 11.07.2009 și mai mult, să efectueze demersurile necesare pentru a înscrie pe numele lor în CF imobilul unde au domiciliul, situat în . județul A., pentru a putea constitui un drept de ipotecă în favoarea reclamantului pârât reconvențional.
S-a reținut că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate, respectiv nu au restituit suma împrumutată și nici nu au constituit dreptul de ipotecă în favoarea reclamantului pârât reconvențional, iar reclamantul, în ciuda demersurilor efectuate nu a reușit recuperarea sumei împrumutate.
Reclamantul a solicitat B. Sapta F. executarea silită împotriva acestora, sens în care a fost format dosarul execuțional nr. 208/2009. În cadrul procedurii execuționale a fost încheiat procesul verbal de sechestru din data de 18.11.2009 asupra mai multor bunuri mobile, evaluate de părți la suma totală de 5.850 lei, iar prin adresa din 12.01.2011 executorul judecătoresc îi comunica reclamantului, în calitate de creditor, că bunurile mobile sechestrate nu au fost valorificate din lipsă de cumpărători. În urma celorlalte demersuri întreprinse s-a stabilit că debitorii nu figurează cu alte bunuri mobile si imobile în proprietate, iar ca urmare a popririi înființate pe conturi, din debitul total de 27.846,75 Euro si 8.654,46 lei s-a recuperat până la data de 12.01.2011 suma de 10.037,90 lei.
Neputând identifica un alt bun care să aparțină pârâților M., în vederea executării silite, reclamantul a recurs la formularea prezentei acțiuni.
Instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele introducerii acțiunii oblice întemeiată pe dispozițiile art. 974 cod civil din 1864, respectiv debitorul este inactiv, acesta nedezbătând până la aceasta dată succesiunea după tatăl sau, creditorul are un interes serios si legitim - debitorul fiind insolvabil, iar creanța sa fiind certă, lichidă si exigibilă. S-a avut în vedere și practica judiciară care a statuat asupra dreptului creditorilor de a exercita toate acțiunile debitorului lor, afară de cele personale, și deci și pe aceea de a primi succesiunea pentru debitor și a proceda la partaj, întrucât facultatea de a primi si de a preda o succesiune nu este personală a acelui în favoarea căruia este deschisă, ci face parte din patrimoniul său, supus îndatoririlor prevăzute de art. 1718 Cod civil din 1864.
Imobilul în litigiu, înscris în Titlul de Proprietate nr. 9250/1292 cu nr. top 1815, 1814 în suprafață totală de 4510 mp curți construcții și fânaț intravilan și imobilul casă de cărămidă existentă pe teren, situat administrativ în . județul A. au fost proprietatea defunctului M. S., tatăl pârâților M. M. și G. A..
Având în vedere probele administrate precum și sentința civilă nr. 580/2012 pronunțată de Judecătoriei Aiud, prima instanță a reținut că pârâtul M., cu rea credință, și-a mărit starea de insolvabilitate prin declarația de renunțare la succesiune făcută la data de 14.03.2011 și care privea succesiunea după defunctul său tată M. S., în masa succesorală a căruia se găsea imobilul cu privire la care anterior, în anul 2009, același pârât M. se obliga să efectueze toate demersurile pentru a-l înscrie pe numele său în CF și a constitui dreptul de ipotecă cu care să garanteze împrumutul acordat de către reclamantul pârât reconvențional. P. sentința menționată, instanța a constatat că, anterior renunțării la succesiune, pârâtul a făcut acte neechivoce de acceptare a acestei succesiuni și, prin urmare, având în vedere faptul că acceptarea succesiunii este irevocabilă, că renunțarea a fost făcută în scopul fraudării debitorului său, a dispus desființarea înscrisului intitulat „declarație” în limita realizării creanței reclamantului pârât reconvențional.
În aceste condiții, potrivit principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, instanța a dispus anularea încheierii de întabulare nr. 2014/2011 privind imobilul în litigiu, prin care s-a înscris dreptul de proprietate cu titlu de moștenire al pârâtei reclamantă reconvențional G..
Constatând că pârâtul M. M. a făcut acte neechivoce de acceptare a succesiunii, respectiv s-a comportat ca un adevărat moștenitor, efectuând acte de acceptare tacită a succesiunii, sens în care a și garantat împrumutul cu imobilul în litigiu în care s-a mutat după decesul tatălui său, locuind și în prezent în imobil, intenția pârâtului de a moșteni cota care îi revine în urma decesului tatălui acestuia este clară. Având în vedere și poziția pârâtei G. A. M., instanța a constatat că moștenitorii defunctului M. S. sunt, în cote egale de 1/2, în calitate de descendenți privilegiați, respectiv fiu și fiică, pârâții M. M. și G. A. M..
În ce privește petitul prin care reclamantul a solicitat sistarea stării de indiviziune, instanța a procedat la sistarea indiviziunii având în vedere criteriile prev. de art. 6739 C. proc. civ. În acest sens s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză judiciară tehnică topografică efectuat în cauză de expertul L. I., din care rezultă că imobilul nu este comod partajabil în natură. Apoi, s-a reținut că imobilul reprezintă domiciliul pârâților M. M. și M., fiind locuit de aceștia, așa cum rezultă din întreg probatoriul administrat încă dinaintea decesului defunctului M. S.. De asemenea, instanța a avut în vedere probele testimoniale administrate în cauză precum și susținerile formulate de reclamanta reconvențional prin cererea reconvențională, prin care a solicitat atribuirea imobilului, motivat de faptul că a efectuat îmbunătățiri la imobil, conchizând în sensul că sumele investite în imobil au fost acordate de către reclamanta reconvențional fratelui său cu titlu de împrumut.
În consecință, prima instanță a dispus sistarea indiviziunii și a atribuit imobilul în litigiu în cotă parte de 1/1 pârâtului M. M., cu obligarea acestuia la plata sumei de_,5 lei în favoarea pârâtei G. A. M..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul M. M. și pârâta reclamanta reconvențională G. A. M..
Pârâtul M. M. a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în ceea ce privește modalitatea de sistare a stării de indiviziune, aducând acestei hotărâri critici pentru netemeinicie.
Apelantul M. M. a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1154,35 lei, dar acesta nu și-a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru.
Pârâta G. A. M. a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii reconvenționale, respectiv să se constate că din pasivul succesoral al imobilului face parte suma de 13 000 lei, cheltuieli de conservare a respectivului imobil, sau lucrări ce profită imobilului, sumă ce a fost suportată în integralitate de reclamanta reconvențională, urmând ca în sistarea stării de indiviziune să se țină cont de acest aspect în formarea și atribuirea loturilor.
În motivarea apelului reclamanta reconvențională a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că suma de 13.000 lei reprezintă un împrumut acordat pârâtului M. M., când în realitate această sumă a fost folosită la lucrări de consolidare și amenajare a imobilului, lucrări absolut necesare, situație în care, în calitatea lor de coproprietari, ambii pârâți trebuiau să suporte aceste lucrări, dar în realitate lucrările au fost suportate doar de reclamanta reconvențională.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a procedat la sistarea stării de indiviziune, având în vedere că între pârâți nu au fost neînțelegeri cu privire la faptul că imobilul să fie cuprins în lotul reclamantei reconvenționale, cu obligarea acesteia la sultă, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 6734 C. pr. civ. Chiar și în varianta păstrării loturilor instanței de fond soluția este greșită atâta vreme cât nu s-a dispus notarea sultei în cartea funciară, deși acest lucru a fost solicitat.
P. decizia civilă nr. 608/A/2014, Tribunalul A. a admis apelul declarat de pârâta G. A. M. împotriva sentinței civile nr. 805/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud.
A schimbat în parte sentința în ceea ce privește modalitatea sistării stării de indiviziune, plata și cuantumul sultei, întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară și notarea sultei în cartea funciară și procedând la judecarea cauzei sub aceste aspecte:
A dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF_ Stremț, nr. top. 191 și 192 în suprafață măsurată de 4510 mp. compus din casă de locuit din cărămidă, curte și teren prin formarea unui singur lot pe care l-a atribuit în cotă de 1/1 părți reclamantei reconvenționale G. A. M., cu înscrierea în CF a dreptului de proprietate al acesteia.
A obligat-o pe reclamanta reconvențională să plătească în favoarea pârâtului M. M. V. suma de 22 000 euro și a dispus notarea în CF a acestei datorii.
A înlăturat obligația pârâtului M. M. la plata sultei către reclamanta reconvențională și dispoziția privind întabularea acestui pârât în cartea funciară, cu titlu partaj.
A menținut neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
A anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul M. M. V. și l-a obligat pe acesta să plătească reclamantei reconvenționale suma de 987 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
În conformitate cu sentința civilă nr. 580/2012 pronunțată de Judecătoria Aiud și necontestată de către niciuna dintre părți, reclamantul justifică un interes doar în ceea ce privește recuperarea creanței sale de 22.000 euro, certificatul de moștenitor fiind anulat doar în limita acestei sume. P. urmare este fără relevanță pentru reclamant, față de valoarea imobilului, în lotul cui va fi inclus imobilul atâta vreme cât acesta are garanții că poate să-și valorifice creanța față de pârâții M. M. și M. M..
Din probele administrate în dosarul cauzei rezultă că imobilul nu este comod partajabil în natură, astfel că acesta poate fi atribuit numai uneia dintre părți cu obligarea celeilalte părți la plata de sultă.
Din probele administrate în dosarul cauzei reținute pe larg de instanța de fond rezultă că după decesul antecesorului părților, reclamanta reconvențională a predat pârâtului M. V. mai multe sume de bani necesare aducerii imobilului într-o stare rezonabilă pentru a fi folosit ca și locuință. Aceste sume de bani nu au fost contestate de către pârâtul M. M., care a înțeles să le aprecieze ca fiind echivalente cotei sale de moștenire din succesiunea defuncților părinți așa cum rezultă din declarația dată pentru renunțarea la succesiune și din lucrările dosarului_ .
Tribunalul a considerat că, chiar dacă prin sentința civilă nr. 580/2012 pronunțată de Judecătoria Aiud s-a dispus anularea certificatului de moștenitor, nu se poate omite faptul că pârâtul a recunoscut sumele de bani primite de la sora sa pentru reamenajarea imobilului și aducerea acestuia în stare locuibilă.
P. sentința civilă nr. 580/2012 a fost desființat parțial certificatul de moștenitor nr. 24/7.03.2011 cu privire la renunțarea pârâtului M. M. V. la succesiunea def. M. S. asupra imobilului înscris în CF nr._ Stremț nr. top. 191, 192 compus din casă curte și grădină intravilan în suprafață de 4014 mp. în limita realizării creanței reclamantului în baza contractului de împrumut autentificat prin încheierea nr. 104/2009 a BNP V. S. V..
Contractul de împrumut a fost încheiat pentru suma de 22.000 euro. Sentința civilă nr. 580/2012 nu a fost atacată cu recurs de către niciuna dintre părți, dispozițiile sale intrând sub autoritatea și puterea lucrului judecat.
Valoarea imobilului înscris în CF_ așa cum a fost ea stabilită prin raport de expertiză tehnică este de 250.315 lei. P. sentința apelată, instanța de fond a constatat componența masei succesorale rămasă după def. M. S., masă succesorală compusă din mult mai multe bunuri decât imobilul din litigiu, pentru care reclamantul a promovat prezenta acțiune în vederea realizării dreptului său de creanță. Peste dispoziția sentinței civile nr. 580/2012, instanța de fond a stabilit cotele de moștenire de ½ pentru M. M. și G. A. M. și a procedat la sistarea stării de indiviziune asupra acestui imobil conform acestor cote de moștenire de ½ pentru fiecare, deși certificatul de moștenitor a fost anulat doar parțial pentru acest imobil, numai în limita valorificării creanței reclamantului așa cum rezultă aceasta din contractul de împrumut.
Reclamanta reconvențională a adus critici sentinței instanței de fond, considerând că imobilul trebuie cuprins în lotul său datorită investițiilor pe care le-a efectuat la acesta, dar fără a aduce alte critici legate de stabilirea calității de moștenitor și a cotelor de moștenire din prezenta sentință, raportat la cele reținute de instanță prin sentința civilă nr. 580/2012.
Având în vedere valoarea imobilului de 250.315 lei precum și dispozitivul sentinței civile nr. 580/2012, intrat în puterea și sub autoritatea lucrului judecat, s-a apreciat că în sistarea stării de indiviziune, imobilul nu poate fi atribuit decât reclamantei reconvenționale, pentru că aceasta deține o cotă majoritară din imobil datorită investițiilor aduse la acesta dar și împrejurării că pârâtului M. M. V. îi revine din acest imobil doar suma ce acoperă creanța reclamantului, așa cum a fost ea convenită prin contractul de împrumut. Chiar și fără a fi scăzută din valoarea imobilului investițiile efectuate de reclamantă și estimate de aceasta la suma de 13.000 lei, contravaloarea în lei a sumei de 22.000 euro din contractul încheiat de reclamant cu pârâtul M. M., este mai mică decât cota de ½ părți din valoarea imobilului.
Tribunalul a considerat că nu poate trece peste autoritatea de lucru judecat și a dispune altfel, motiv pentru care apelul declarat de reclamanta reconvențională se apreciază a fi întemeiat, imobilul urmând a fi inclus în lotul acesteia, cu obligarea sa de a plăti pârâtului M. V. suma de 22.000 euro sumă pe care acesta o datorează reclamantului ca urmare a contractului de împrumut pe care l-a încheiat.
Reclamanta reconvențională a solicitat prin cererea formulată, ca urmare a sistării stării de indiviziune să nu fie obligată la plata contravalorii sultei către pârâtul M. V., datorită lucrărilor de conservare pe care le-a făcut la acest imobil. Această solicitare a fost constatată nefondată, pe de-o parte, datorită faptului că lucrările de conservare estimate la prețul de 13.000 lei nu acoperă valoarea sultei, iar pe de altă parte, pentru faptul că în cauză își produce efectele juridice sentința civilă nr. 580/2012 cu privire la plata sumei de 22.000 euro.
De asemenea, reclamanta reconvențională a solicitat înscrierea în cartea funciară a sultei datorate, în varianta în care imobilul ar fi fost cuprins în lotul pârâtului M. M. V.. Chiar dacă imobilul rămâne în lotul reclamantei reconvenționale, s-a considerat că înscrierea sumei de 22.000 euro în CF ca și sultă datorată pârâtului M. M. V. este necesară și profită în egală măsură reclamantului în vederea realizării creanței sale, fiind conformă sentinței civile nr. 580/2012 pronunțată de Judecătoria Aiud.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea în parte a deciziei, în sensul respingerii apelului declarat de pârâta G..
În expunerea motivelor, apelantul susține că hotărârea instanței de apel este nelegală, deoarece reclamanta reconvențională nu are o cotă majoritară datorită investițiilor, ci eventual un drept de creanță. Tribunalul justifică atribuirea partajului, având în vedere investițiile pretinse de reclamanta reconvențională, dar nu admite capătul din cererea reconvențională privind pasivul succesoral.
Se susține de asemenea că pârâtul M. M. nu deține din imobil doar o sumă egală cu creanța reclamantului, așa cum a reținut tribunalul, ci o cotă de ½ din imobil.
Cu privire la limitele autorității de lucru judecat ale sentinței nr. 580/2012, recurentul susține că prin această hotărâre nu se anulează parțial certificatul, în limita creanței de 22.000 Euro, cum reține tribunalul ci, certificatul este anulat în ce privește renunțarea la succesiune, iar declarația este actul anulat în limita realizării creanței reclamantului în baza contractului de împrumut și nu a sumei de 22.000 Euro.
Recurentul consideră că hotărârea atacată este nelegală și în ce privește limitarea interesului său la suma de 22.000 Euro, în condițiile în care, prin contract se prevăd penalități de întârziere, iar până în prezent reclamantul a efectuat cheltuieli de judecată și de executare pentru recuperarea creanței.
Recurentul critică hotărârea și sub aspectul stabilirii sultei la suma de 22.000 Euro, susținând că aceasta ar fi trebuit stabilită la ½ din valoarea imobilului, în condițiile în care s-a menținut hotărârea primei instanțe cu privire la calitatea de moștenitor și la cotele pârâților.
Se susține de asemenea că, deși tribunalul nu neagă interesul reclamantului în promovarea acțiunii oblice de față, îl diminuează valoric, câtă vreme pârâtul M. nu devine proprietar al imobilului, iar dreptul de creanță al acestuia este doar unul ipotetic. Cu privire la opțiunea instanței de a atribui imobilul reclamantei reconvenționale, recurentul susține că nu există nici un criteriu legal din cele prev. de art. 67310 C. proc. civ. care să justifice această modalitate de sistare, de vreme ce cotele de proprietate sunt egale, debitorul locuiește în acest imobil iar imobilul este singurul bun urmăribil.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este legal timbrat (fila 18).
Pârâta G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (fila 15 -16) iar pârâtul M. a depus concluzii scrise prin care a solicitat de asemenea respingerea recursului.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cererea formulată de reclamant în acțiunea de față reprezintă o acțiune oblică, întemeiată pe dispozițiile art. 974 C. civ., prin care acesta urmărește valorificarea, în patrimoniul debitorului său – pârâtul M. – a dreptului de moștenire după def. M. S.. Pe parcursul procesului pendinte, reclamantul a promovat și acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._, prin care a urmărit constatarea nulității declarației pârâtului M. de renunțare la succesiunea după tatăl său și a nulității parțiale a certificatului de moștenitor prin care s-a constatat calitatea de unică moștenitoare a pârâtei G., acte încheiate în fraudarea intereselor reclamantului.
P. sentința civilă nr. 580/2012 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Aiud a desființat înscrisul intitulat „Declarație” în limita realizării creanței reclamantului în baza contractului de împrumut autentificat prin încheierea nr. 104/11.05.2009 a BNP V. S. V.. În ce privește certificatul de moștenitor, acesta a fost de asemenea desființat în parte, doar privitor la atestarea renunțării de către pârâtul M. M. V. la succesiunea defunctului M. S., asupra imobilului înscris în CF nr._ Stremț, nr. top. 191, 192, compus din casă, curte și grădină intravilan în suprafață de 4014 mp, în limita realizării creanței reclamantului în baza contractului de împrumut menționat.
În considerentele sentinței civile nr. 580/2012, instanța a reținut că prin aceste acte juridice, debitorul a urmărit să-si mărească starea de insolvabilitate si să sustragă imobilului situat în Stremț, nr. 470 de la executarea silită pornită de către reclamant pentru realizarea creanței sale. Instanța și-a fundamentat hotărârea pe dispozițiile art. 975 coroborat cu art. 699 din vechiul Cod civil.
Așa cum corect a apreciat Tribunalul A., sentința civilă nr. 580/2012 are autoritate de lucru judecat în cauză, astfel că instanța nu o poate ignora. Ca urmare, limitele valorificării dreptului de moștenire al pârâtului M. în cauza de față, sunt strict determinate de sentința civilă nr. 580/2012 și de dispozițiile art. 699 C. civ. Potrivit acestor norme juridice, renunțarea la moștenire este revocată numai în favoarea creditorilor și numai până la concurența creanțelor lor. Teza a doua a alin. 2 din art. 699 C. civ. prevede în mod imperativ că acceptarea nu se face în folosul eredelui care a renunțat. Rațiunea acestor dispoziții este aceea de a-l proteja pe creditor de efectele actelor încheiate de debitor în prejudicierea intereselor sale, dar, în aceeași măsură, de a impune debitorului respectarea principiului irevocabilității declarației de renunțare în măsura în care aceasta nu a fost revocată pe calea acțiunii pauliene (în speță, anulată parțial).
Din coroborarea acestor prevederi legale, rezultă că anularea (revocarea) declarației de renunțare la moștenire și a certificatului de moștenitor sunt opozabile numai reclamantului, în calitate de creditor care a promovat acțiunea pauliană, aceste înscrisuri continuând să producă efecte față de celelalte persoane (părți și terți). De asemenea, acceptarea moștenirii este limitată numai la creanța pe care reclamantul recurent o are de recuperat de la pârâtul M., astfel că, dincolo de această limită, renunțarea la moștenire continuă să își producă efecte, așa cum rezultă din dispozițiile art. 699 alin. 2 teza finală C. civ.
Față de cele ce preced, Curtea constată că, față de limitele efectului devolutiv al apelului, impuse de art. 295 C. pr. civ., modalitatea de sistare a stării de indiviziune stabilită de Tribunal respectă atât sentința civilă nr. 580/2012, cât și dispozițiile art. 699 C. civ., criteriile prevăzute de art. 67310 C. proc. civ. nefiind aplicabile. P. atribuirea imobilului în favoarea pârâtei G. este evitată situația în care revocarea (anularea) declarației de renunțare produce efecte în beneficiul pârâtului M.. Aceasta întrucât, valoarea sultei pe care acesta ar trebui să o achite pârâtei G. împreună cu valoarea creanței pe care pârâtul trebuie să o achite reclamantului sunt inferioare valorii imobilului, ceea ce înseamnă că, dacă imobilul ar fi atribuit în favoarea pârâtului M., acceptarea moștenirii ar produce efecte și în folosul succesorului care a renunțat, ceea ce este interzis prin dispozițiile art. 699 alin. 2 teza finală C. civ.
Așadar, ceea ce dobândește pârâtul M., ca urmare a admiterii acțiunii oblice, este un drept la sultă egal cu creanța pe care acesta o datorează reclamantului, astfel că criticile recurentului privind modalitatea de sistare a indiviziunii, cu referire la dobândirea de către pârât a cotei de ½ din imobilul în litigiu și la aplicarea criteriilor prevăzute de art. 67310 C. proc. civ. sunt nefondate.
În schimb, Curtea reține ca întemeiate criticile referitoare la limitele creanței, stabilite de Tribunal la suma de 22.000 euro.
În primul rând, este de precizat că reținerea instanței de apel cu privire la cota majoritară a pârâtei G. este nelegală, având în vedere că prin sentința primei instanțe s-a stabilit o cotă egală a coproprietarilor, iar cererea reconvențională privind constatarea pasivului succesoral în valoare de 13.000 euro a fost respinsă. Aceste aspecte nu au fost criticate în apel, astfel că față de dispozițiile art. 295 C. proc. civ., nu mai puteau face obiectul controlului de legalitate și temeinicie în apel.
Pe de altă parte, limitele în care au fost anulate cele două înscrisuri prin sentința civilă nr. 580/2012 au fost stabilite în mod irevocabil. Astfel, prin această hotărâre, instanța a dispus anularea declarației de renunțare la succesiune și a certificatului de moștenitor în limita realizării creanței reclamantului în baza contractului de împrumut, fără a preciza în concret valoarea la care se ridică această creanță.
P. acțiunea promovată în cauza de față, reclamantul nu a investit instanța cu constatarea cuantumului creanței pe care acesta îl are de recuperat de la pârâtul debitor, astfel că instanța de apel a stabilit în mod greșit valoarea creanței la suma de 22.000 euro, în condițiile în care executarea silită a contractului de împrumut are ca obiect un debit total de 27.846,75 Euro si 8.654,46 lei, fiind încălcate limitele autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 580/2012.
Atât acțiunea de față, cât și cea în care s-a pronunțat sentința menționată mai sus, au fost promovate după ce reclamantul a pornit executarea silită a contractului de împrumut, executare care, așa cum s-a reținut anterior, are ca obiect un debit total de 27.846,75 Euro si 8.654,46 lei, din care s-a recuperat până la data de 12.01.2011 suma de 10.037,90 lei. Executarea silită a contractului de împrumut a fost demarată ca urmare a neexecutării benevole a acestui titlu executoriu și este evident că reclamantul a fost nevoit să efectueze și alte cheltuieli, inclusiv cele cu promovarea celor două acțiuni. Așadar, pe lângă creanța de 22.000 euro, reclamantul creditor este îndreptățit și la accesoriile ce decurg din acest contract, inclusiv cele privind neexecutarea de bună-voie a titlului, respectiv cheltuieli de executare, cheltuieli de judecată și alte asemenea, fără însă a putea depăși mai mult de 1/2 din valoarea imobilului, având în vedere că întinderea dreptului la sultă a pârâtului nu poate depăși această valoare.
Pentru cele ce preced, Curtea constată fondate aceste critici, prin raportare la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul reclamantului și, în consecință, va modifica în parte decizia atacată și o va obliga pe reclamanta reconvențională G. A. M. să plătească în favoarea pârâtului M. M. V. o sumă egală cu creanța reclamantului B. V. C., rezultată din contractul de împrumut autentificat prin încheierea nr. 104/2009 a BNP V. S. V., împreună cu accesoriile decurgând din acest contract, dar nu mai mult de 1/2 din valoarea imobilului.
Va dispune notarea în CF a acestei datorii, menținând în rest dispozițiile deciziei atacate.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimații G. A. M. și M. M. V. vor fi obligați să plătească recurentului B. V. C., câte 1193,5 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariul avocatului ales, conform chitanțelor depuse la filele 18 și 20.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul B. V. C. împotriva deciziei civile nr. 608/A/2014 pronunțată de Tribunalul A..
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 267/2015 pronunțată în dosar nr._ )
Modifică în parte decizia atacată în sensul că obligă reclamanta reconvențională G. A. M. să plătească în favoarea pârâtului M. M. V. o sumă egală cu creanța reclamantului B. V. C., rezultată din contractul de împrumut autentificat prin încheierea nr. 104/2009 a BNP V. S. V., împreună cu accesoriile decurgând din acest contract, dar nu mai mult de 1/2 din valoarea imobilului.
Dispune notarea în CF a acestei datorii.
Menține în rest dispozițiile deciziei atacate.
Obligă intimații G. A. M. și M. M. V. să plătească recurentului B. V. C., câte 1193,5 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Mai 2015
Președinte, M. F. C. | Judecător, L. M. D. | Judecător, D. M. |
Grefier, N. P. - C.O. semn. conf. art. 261 alin 2 C. grefier șef M. R. |
Redc. M.F.C.
Tehn. MFC/24.06.2015
2 ex/MR
Jud. fond – A.D.S.
Jud. apel – L.P. P./L. D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 149/2015. Curtea de... | Anulare act. Decizia nr. 340/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
