Conflict de competenţă. Sentința nr. 86/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 86/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-07-2015 în dosarul nr. 86/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA SI P. CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 86/2015
Ședința camerei de consiliu de la 28 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. Doriani
Grefier S. L.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria A. I. și Tribunalul A.- Secția Civilă cu privire la soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta D. S. în contradictoriu cu pârâții C. R. M., C. L. de fond funciar I. și C. Județeană A. pentru reconstituirea dreptului e proprietate privată asupra terenurilor.
Procedura legal îndeplinită fără prezența și citarea părților, potrivit art. 135 alin.( 4) din Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura completă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra conflictului negativ de competență :
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A. I. sub dosar nr._ 14, reclamanta D. S. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții C. R. M., C. L. de fond funciar I. și C. Județeană A. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin hotărâre judecătorească: să se constate nulitatea absolută parțială a Deciziei de validare nr.5730/04.10.1991, cu privire la Anexa 3, poziția 2016, emisă de pârâta C. Județeană A. și drept consecință: să se dispună radierea de la această poziție a numitei C. R., antecesoarea pârâtului C. R. M. și menținerea la această poziție doar a lui M. I., antecesorul reclamantei; să se dispună înscrierea antecesoarei C. R. în Anexa 2 a, poziție nouă, cu suprafața de 1,35 ha teren agricol, pentru care să i se elibereze un nou titlu de proprietate; să se constate nulitatea parțială absolută a Titlului de proprietate nr._/1078/11.07.2002 eliberat de pârâta C. Județeană A. cu privire la C. R., care să fie radiată din titlu și care să fie menținut doar cu privire la antecesorul M. I.; să se constate nulitatea parțială absolută a Titlului de proprietate nr._/1078/11.07.2002 eliberat de pârâta C. Județeană A. cu privire la terenurile având nr.top. 14 - curți construcții de 607 mp, nr. top. 15 - vie de 668 mp mp și nr. top. 16 - arabil de 661 mp, care au fost reconstituite anterior antecesorului M. I. în baza Titlului de proprietate nr. 9219/597 din 19.09.1997; să se dispună completarea Titlului de proprietate nr._/1078/11.07.2002, în sensul de a se consemna că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut și după defunctul M. V..
În drept au fost invocate disp. art. III alin. 1 și 2 din legea nr. 169/1997.
În cauză a formulat cerere reconvențională pârâtul reclamant-reconvențional C. R. M., prin care solicită ca în contradictoriu cu reclamanta pârâtă D. S., prin hotărâre judecătorească, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenurilor din Titlul de proprietate nr._/1078/11.07.2002, urmând a se împărți în natură terenurile nevândute de pârâta reconvențională de pe acest titlu, iar pentru restul urmând a primi sulta corespunzătoare la valoarea de piață a acestor terenuri.
Prin Sentința civilă nr. 522/25.02.2015, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ 14, s-a a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta D. S. în contradictoriu cu pârâții C. R. M., C. L. de fond funciar I. și C. Județeană A. pentru reconstituirea dreptului e proprietate privată asupra terenurilor, precum și a cererii reconvenționale formulate de pârâtul reclamant-reconvențional C. R. M., în favoarea Tribunalului A., ca instanță de fond.
P. a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Potrivit alineatului 2 al art. III din Legea nr.169/1997 “nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competenta instanțelor judecătorești de drept comun”.
În ceea ce privește noțiunea de instanță de drept comun, în reglementarea noului Cod de Procedură Civilă, îndeplinesc această condiție tribunalele, care potrivit art.95 pct.1 din codul de procedură civilă “judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”. Așadar, ori de câte ori legiuitorul nu prevede instanța competentă a soluționa o anumită cerere, aceasta va fi judecată în primă instanță de către tribunal.
Instanța apreciază că în acest caz nu sunt aplicabile prevederile art.94 pct.1 lit.j din Codul de Procedură Civilă, fiind vorba despre o categorie specială de cauze, date de legea specială în competența instanței de drept comun, care este în prezent Tribunalul.
Față de motivele de fapt expuse, în baza art. III al.2 din Legea nr. 169/1997 coroborate cu prevederile art.95 pct.1 din Codul de Procedură Civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A.-I., a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul A. și a dispus trimiterea prezentului dosar către această instanță. Cu privire la cererea reconvențională se reține că, fiind o cerere incidentală în sensul art.30 alin.6 din N.C.Pr.Civ., se soluționează potrivit art.123 alin.1 din N.C.Pr. Civ., de instanța competență pentru cererea principală chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor privitoare la insolvență sau concordatul preventiv.
Prin sentința civilă nr. 948/25.05.2015, pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului A. în același dosar s-a declinat competența de soluționare a cauzei de față în favoarea Judecătoriei Alba Iulia; reținându-se că acțiunea principală, astfel cu a fost formulată, reprezintă o cerere în justiție evaluabilă în bani și întrucât valoarea acesteia nu depășește 200.000 lei, se circumscrie din punct de vedere al normelor procesual civile, dispozițiilor art. 94 alin. 1 lit. j) din Codul de procedură civilă. Această înseamnă că sub aspectul competenței materiale, după criteriul „materie și valoare”, o astfel de cerere se judecă de judecătorie ca instanță de fond.
Mai reține tribunalul, că noțiunea de competență a instanțelor de drept comun menționată în cuprinsul art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 vizează distincția între instanțele de drept comun și instanțele de contencios administrativ, dat fiind faptul că titlul de proprietate a cărui nulitate absolută se solicită a se constata, este emis de un organ al autorității publice locale.
În acest context, în temeiul art.136 alin.1 Cod procedură civilă, excepția de necompetență materială a Tribunalului A. a fost admisă, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competență cauza a fost trimisă Curții de Apel A. I. în vederea soluționării acestuia.
CURTEA, soluționând, potrivit art.135 din Codul de procedură civilă, conflictului negativ de competență invit între cele două instanțe, reține următoarele:
Obiectul principal al cererii de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr._ 14 esteconstatarea nulității absolute parțiale a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate; acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. III din Legea nr.167/1997.
În mod corect au reținut ambele instanțe între care s-a ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria A. I. și Tribunalul A., că legislația specială în materie de fond funciar nu cuprinde norme de competență materială în ceea ce privește acest gen de litigii având ca obiect anulare/modificare titlu de proprietate, Legea nr. 18/1991 prevăzând norme de competență numai în ceea ce privește litigiile având ca obiect plângerile întemeiate pe prevederile art. 53-56 și art. 64 din Legea nr. 18/1991.
Sunt deci aplicabile dispozițiile generale în materie de competență ale Codului de procedură civilă, în litigiul de față raportat la data înregistrării acțiunii, ale Noului Cod de procedură civilă.
Conform prevederilor art. 95 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Art. 94 pct. 1 lit. j din Noul Cod de procedură civilă (litera k) în urma republicării din 10.04.2015) prevede că judecătoriile judecă în primă instanță orice fel de cereri evaluabile în bani, altele decât cele enumerate la lit. a-i din N.C.pr.civ., în valoare de până la 200.000 lei, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
(continuarea sentinței civile nr. 86/2015 pronunțată în dosarul nr._ )
Rezultă deci că este corect raționamentul Tribunalului A. care apreciază că raportat la aceste texte de lege, coroborate cu prevederile art.101 din N.C.pr.civ., competența de soluționare a cererilor având ca obiect constatare nulitate/anulare/modificare titlu de proprietate emis în temeiul legilor fondului funciar revine judecătoriei sau tribunalului, în funcție de valoarea obiectului litigiului.
Referitor la natura litigiului, aceasta este una civilă, . Noului Cod de procedură civilă neinfluențând în nici un fel natura acestor litigii.
În cauza dedusă judecății valoarea litigiului este în mod cert sub limita de 200.000 lei prevăzută de art. 94 pct.1 lit. j (actualmente lit.k)) din Noul Cod de procedură civilă, astfel că așa cum corect s-a arătat de către tribunal, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Judecătoriei Alba Iulia.
P. aceste considerente, în temeiul art. 135 alin.(4) din Noul Cod de procedură civilă, Curtea, stabilește competența de soluționare a cauzei de față în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății. în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea. în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea.
P. aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește în favoarea Judecătoriei Alba Iulia competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta D. S. în contradictoriu cu pârâții C. R. M., C. L. de fond funciar I. și C. Județeană A. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, precum și a cererii reconvenționale formulate de pârâtul reclamant-reconvențional C. R. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 iulie 2015.
Președinte, A. Doriani | ||
Grefier, S. L. |
Red./tehnored.AD
LS/6ex/28.07.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 268/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 59/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
