Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 149/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 149/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 149/2015
Ședința publică din data de 16 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. S.
Judecător N. V.
Judecător A. N.
Grefier M. V.
Ministerul Public este reprezentat de dl procuror L. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Direcția G. R. a Finanțelor P. B., prin Administrația Județeană a Finanțelor P. A., împotriva sentinței civile nr. 973/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimaților, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul parchetului arată că în motivele de recurs s-a făcut referire la o refacere a expertizei printr-o altă metodă de calcul; față de acest aspect, având în vedere faptul că recurenta nu s-a prezentat pentru a-și exprima punctul de vedere în acest sens, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul intimaților arată că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de solicitat, împrejurare față de care instanța declară închisă etapa cercetării judecătorești și deschide dezbaterile.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond și arată că își menține concluziile formulate la termenul anterior de judecată; solicită instanței să aibă în vedere faptul că nu există motive de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate; se critică modalitatea de efectuare a raportul de expertiză, însă nu s-a solicitat ca o probă distinctă refacerea raportului de expertiză; apreciază că expertul a răspuns punctual obiecțiunilor formulate în primul ciclu procesual, atât în privința obiectivității, cât și în privința formei pe care trebuie să o aibă raportul, cât și în privința modalității de calcul; de altfel și în privința calculului, valoarea de 22 euro/mp o apreciază ca fiind rezonabilă având în vedere faptul că este vorba de un teren pe care s-a construit sediul Primăriei din Orăștie, este un teren ultracentral, iar în această privință motivele sunt temeinice; cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței depuse.
Reprezentantul parchetului, în lipsa recurentei și lipsa aducerii de noi probe, solicită respingerea recursului.
Instanța apreciază cauza ca fiind lămurită și o reține spre soluționare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată în dosar civil_ al Tribunalului A. formulată de reclamanții K. E. K., K. O. H. și K. (căsătorită S.) I. E. s-a solicitat în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor P. ca prin hotărâre:
- să se constate caracterul politic al condamnării antecesorului lor K. Sziefrid E., prin sentința penală nr. 157/23.04.1959 a Tribunalului M. Oraș Stalin și decizia Penală nr. 922/18.07.1959 a Tribunalului M. al Regiunii a III a Militare Cluj pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitație, prev. și pedepsită de art.209 pct.2 lit. b Cod penal ( anterior).
- să fie obligat intimatul la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de 700.000 lei cu titlu de despăgubiri prin echivalent pentru imobilul înscris în CF nr. 165 Orăștie A+1, nr. top.107 – grădină și intravilan în suprafață de carte funciară de 662 mp și nr. top.108 casă și curte în suprafață de 1094 mp, confiscat prin hotărârile penale menționate.
Reclamanții, în motivarea acțiunii, susțin că au calitatea de moștenitori ai defunctului K. Sziefrid E., care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitație, prev. și ped. de art.209 pct.2 lit.b Cod penal ( anterior) prin sentința penală nr. 157/23.04.1959 pronunțată de Tribunalul M. Oraș Stalin și decizia penală nr. 922/18.07.1959 a Tribunalului M. al Regiunii a III a Militare Cluj.
In baza art. 25 alin.1 pct. 6 Cod penal anterior, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa confiscării totale a averii din care făcea parte și imobilul menționat în petit.
Condamnarea având un caracter politic se impune, pentru prejudiciul moral suferit acordarea de daune morale în cuantum de 500.000 lei și materiale reprezentând contravaloarea imobilului preluat de stat.
Prin întâmpinarea depusă la fila 35 pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a solicitat admiterea capătului de cerere vizând constatarea caracterului politic al condamnării, ca fiind întemeiată și respingerea cererii de acordare a daunelor morale. S-a solicitat clarificarea situației imobilului precizat față de împrejurarea că acesta figurează ca fiind naționalizat.
Prin sentința civilă nr. 973/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul A.-secția civilă, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții K. E. K., K. O. H. și K. ( căsătorită S.) I. E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor P. și în consecință s-a constatat caracterul politic al condamnării antecesorului reclamanților, numitul K. Sziefrid E. prin sentința penală nr. 157/23.04.1959 pronunțată de Tribunalul M. Oraș Stalin și decizia penală nr. 922/18.07.1959 a Tribunalului M. al Regiunii a III a Militare Cluj pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitație, prev. și ped. de art.209 pct.2 lit.b Cod penal .
A fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamanților suma de 330.700 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de_ lei cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții K. E. K., K. O. H. și K. (căsătorită S.) I. E. au calitatea de moștenitori legali (fii ai defunctului K. Sziefrid E.) potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar.
Prin sentința penală nr. 157/23.04.1959 a Tribunalului M. Oraș Stalin antecesorul acestora a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani muncă silnică și 7 ani degradare civică pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 209 pct.2 lit. b Cod penal ( anterior), respectiv crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitație.
In baza art. 25 alin.1 pct.6 Cod penal acestuia i s-a aplicat și pedeapsa confiscării totale a averii. Prin decizia penală nr.922/18.07.1959 pronunțată de Tribunalul M. al Regiunii a III a Militare Cluj pedeapsa a fost majorată la 15 ani de muncă silnică.
Din averea confiscată a făcut parte imobilul înscris în CF 165 Orăștie A+1, top. 107- grădină și intravilan în suprafață de 662 mp și top. 108 casă și curte în suprafață de 1094 mp. Toate aceste aspecte sunt demonstrate cu actele depuse de către reclamanți la filele 5-27 și cele comunicate de CNSAS – filele 46-85.
Prin sentința 818/2012 pronunțată de Judecătoria Orăștie – fila 101- s-a dispus rectificarea înscrierilor din CF 1393 de sub B22 și CF 5645 Orăștie de sub B22 și CF 5645 Orăștie de sub B1 în sensul că la ,,titlul” în baza căruia s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al Statului Român asupra top. 107 grădină intravilan în suprafață de 662 mp și top. 108 – casă și curte în suprafață de 1094 mp se va trece în loc de ,, naționalizare” ,,confiscare”.
Adresa nr. 2322/14.03.2013 - fila 127 dosar fond – emisă de Primăria Mun. Orăștie atestă faptul că imobilul confiscat nu a făcut obiectul legilor de retrocedare iar reclamanții nu au beneficiat de măsuri reparatorii conform Legii 118/1990; OUG 214/1999, Legea 10/2001, Legea 247/2005.
In cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică de identificare a imobilului în speță de către expert L. I. – fila 202 fond - care a stabilit că vechea construcție aparținând antecesorului reclamanților a fost demolată în totalitate.
De asemenea în cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică de către expert C. G. M. – fila 175 – care a procedat la evaluarea imobilului construcție în prezent demolat precum și a terenului.
Evaluarea construcției s-a realizat în conformitate cu Ordinul 32/N/16.10.1995 al MTTC și indicii de actualizare elaborați de INCERC, aplicându-se coeficienții de corecție prevăzuți de Decretul 99/1977 și Decretul 256/1984.
Evaluarea terenurilor s-a realizat prin două metode, respectiv în baza prețurilor de evaluare practicate de Camera Notarilor Publici și metoda comparațiilor directe, prin ambele metode rezultând aproximativ aceeași valoare.
Astfel s-a stabilit o valoare a construcțiilor demolate de 155.100 lei și o valoare a terenului de 175.600 lei, deci o valoare de circulație a imobilului confiscat de 330.700 lei.
Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză în raport de dispozițiile art. 1 și art.5 din Legea 211/2009 tribunalul a apreciat a fi întemeiată în parte.
Prin urmare instanța a constatat caracterul politic al condamnării dispuse față de K. Sziefrid E. și a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamanților în calitate de moștenitori, a sumei de 330.700 lei reprezentând contravaloarea imobilului confiscat ca urmare a condamnării, sumă stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Cât privește prejudiciul moral încercat ca urmare a suferințelor provocate de condamnare, nu s-au acordat daune morale față de dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 1358/21.10.2010 prin care dispozițiile art. 5 alin.1 lit. a din Legea 221/209 – care permiteau acordarea acestor despăgubiri – au fost declarate neconstituționale.
În baza art. 275 Cod pr. civilă pârâtul a fost obligat la plata sumei de 12.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare compuse din onorariu avocat (9000 lei) și (3000) lei onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor P. prin DGRFP B. prin AJFP A., solicitând casarea în parte a sentinței recurate sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate și rejudecând pe fond, în aceste limite a pricinii.
În motivarea recursului, pârâtul susține că instanța de fond a înlăturat nelegal obiecțiunile pe care le-a formulat la expertiza tehnică în construcții și nu sunt de acord cu valorile construcției demolate. Consideră că trebuia să se respecte standardele de evaluare adoptate de ANEVAR și să menționeze care sunt standardele de evaluare IVS și ghidurile de evaluare avute în vedere. Se mai invocă lipsa mențiunii exprese cu privire la numărul legitimației emise de ANEVAR pentru expertul C. G., și dacă metodologia costului standard avută în vedere la evaluarea construcțiilor demolate este conformă cu standardele de evaluare în vigoare pentru anul 2013. Pârâtul recunoaște dreptul la despăgubiri a reclamanților pentru imobilul confiscat, și critică doar forma și conținutul evaluării.
Prin întâmpinarea depusă, intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului, susținând în esență, că în recurs nu se regăsesc motive de nelegalitate sau de netemeinicie a sentinței atacate, fiind reluate obiecțiunile la expertiza de evaluare a construcțiilor. Expertul a menționat numărul legitimației și a indicat metoda de evaluare folosită la lucrarea efectuată, ca fiind metoda costului. Această metodă este cea mai adecvată dintre metodele de evaluare specificate în Standardul Internațional de Evaluare IVS 101 pentru evaluarea construcțiilor demolate. S-au cerut cheltuieli de judecată cu ocazia dezbaterii recursului.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304¹ și 304 Cod procedură civilă, CURTEA constată următoarele:
În primul rând, se constată că criticile formulate de pârâtul recurent nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în condițiile în care nu se critică hotărârea judecătorească, ci lucrarea de expertiză efectuată în cauză.
Criticile formulate vizează raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză la instanța de fond doar în ce privește evaluarea construcțiilor, pe considerente pur formale, fără a se arăta prejudiciul suferit în urma acestor deficiențe constatate de pârât și care nu ar putea fi înlăturate decât prin casarea hotărârii. Aceste critici vizează raportul de expertiză tehnică în construcții și în mod legal au fost respinse de tribunal.
Astfel, expertul a indicat standardele de evaluare folosite și a precizat metodologia folosită, cu precizarea că, pentru construcțiile demolate, cea mai potrivită metodă de evaluare este cea a costurilor, metodă care este specificată în Standardul IVS 101. Lucrarea de stabilire a valorii construcțiilor demolate este un raport de expertiză judiciară pentru că a fost dispus de instanță și efectuat în condiții de contradictorialitate cu respectarea prevederilor procedurii civile, și nu un raport de evaluare, după cum a explicat și expertul în răspunsul la obiecțiuni depus la tribunal. Diferența între cele două tipuri de lucrări constă doar în forma de prezentare și nu influențează rezultatele evaluării, care s-a făcut cu respectarea standardelor de evaluare obligatorii pentru desfășurarea activității de evaluare aprobate de Conferința Națională a ANEVAR prin Hotărârea nr. 3/1.04.2013. Pe de altă parte, nu există o structură standardizată a unui raport de evaluare sau a raportului de expertiză, doar mențiuni obligatorii ale lucrării și care se regăsesc în raportul expertului C. G.. Se menționează că lucrarea respectă Standardul Internațional de Evaluare IVS 101 pentru evaluarea construcțiilor demolate. Expertul a indicat numărul de legitimație ANEVAR în răspunsul la obiecțiuni, cu mențiunea, corectă, că este obligatorie indicarea acestuia doar când lucrarea este întocmită ca expert ANEVAR și nu în calitatea de expert judiciar.
Față de toate aceste argumente, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, menținând ca legală și temeinică sentința atacată.
(continuarea deciziei civile nr. 149/2015 pronunțată în dosar nr._ )
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul să plătească intimaților reclamanți cheltuieli de judecată de 4500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor P., reprezentat de Direcția G. R. a Finanțelor P. B., prin Administrația Județeană a Finanțelor P. A., împotriva sentinței civile nr. 973 din 07.05.2014 pronunțată de Tribunalul A. - Secția I civilă, în dosar nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimaților K. E. K., K. O. H. și K. (căs. S.) I. E. suma de 4500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2015.
Președinte, M. S. | Judecător, N. V. | Judecător, A. N. |
Grefier, M. V.- transferat la altă instanță- semn. conf. art. 261 alin 2 C. grefier șef M. R. |
Red., tehnored. A.N./19.05.2015
2 ex./MR/19.05.2015
Jud. fond I. S.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 253/2014. Curtea de Apel... | Acţiune oblică. Dezbatere succesiune. Ieșire din indiviziune.... → |
|---|
