Anulare act. Decizia nr. 300/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 300/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-05-2012 în dosarul nr. 300/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 300/2012
Ședința publică de la 24 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N. – președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții G. I. și G. M., împotriva deciziei civile nr. 161/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. E. cu delegație la dosar pentru recurenții pârâți și avocat I. D. cu delegație de substituire pentru avocatul titular I. A., reprezentând intimata reclamantă ., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimata reclamantă ., din care un exemplar se comunică mandatarul ales al recurenților pârâți.
Apărătorul ales al recurenților pârâți arată că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării. Depune la dosar copie a contestației în anulare înregistrată sub dosar nr._ pe rolul Tribunalului Sibiu, prin care s-a atacat decizia civilă nr. 161/2012 a Tribunalului Sibiu.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților, excepția inadmisibilității căii de atac, invocată de intimata reclamantă prin întâmpinarea depusă la dosar, excepție care, apărătorul ales al intimatei arată că o susține.
Mandatarul ales al recurenților pârâți solicită respingerea excepției, față de probatoriul administrat în această cale de atac.
Instanța, în deliberare, unește cu fondul cauzei, excepția inadmisibilității căii de atac declarată de pârâți, invocată de intimata reclamantă ..
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul ales al pârâților recurenți, avocat B. E. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la Tribunalul Sibiu, ca instanță de apel. Arată că părțile au declarat apel, iar Tribunalul, în cursul judecății, din oficiu, a calificat calea de atac din apel în recurs, față de valoarea obiectului dedus judecății. S-a avut în vedere obiectul acțiunii principale cât și valoarea imobilului rezultată din contractul de vânzare – cumpărare încheiat în 1996. Consideră că raportat la aceste criterii, calea de atac este apelul, întrucât prețul imobilului în litigiu trebuie avut în vedere de instanță ca fiind cel de la momentul încheierii contractului, respectiv anul 1996. Arată că în fața Tribunalului Sibiu a depus la dosar o expertiză extrajudiciară, prin care se arată că valoarea obiectului pricinii este de peste 100.000 lei, iar părerea exprimată a notarilor a fost în același sens. Cu aceste argumente, a solicitat în baza art. 282 C. proc. civ, recalificarea din recurs în apel a căii de atac declarate, însă Tribunalul Sibiu a pronunțat o hotărâre în recurs, încălcând astfel dispozițiile de ordine publică ale art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Consideră legală ca fiind apelul calea de atac exercitată și pe care Tribunalul Sibiu trebuia să o soluționeze ca instanță de apel, față de obiectul acțiunii și valoarea acestuia, însă netemeinic s-a considerat că valoarea obiectului stabilită în anul 1996 este caducă, astfel că s-a încadrat calea de atac ca fiind recurs. Solicită a fi judecată cauza în fața Tribunalului Sibiu, ca instanță de apel, pentru a nu răpit părților dreptul la o cale de atac.
Invocă întrunirea CSM și a Comisiei de Verificare a practicii judiciare, prin care se arată cu opinie majoritară în decizia ICCJ depusă la dosar, și care are caracter de recomandare, în ceea ce privește greșita calificare a unei căi de atac, astfel că recursul declarat ulterior cu privire la acest aspect, este admisibil. Depune la dosar și sesizarea Parchetului General al ICCJ, cu privire la decizia nr. 14/16.03.2009, pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii în dosar nr. 35/2008, dându-se o soluție de respingere, cu motivarea că soluțiile sunt în același sens.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Mandatarul ales al intimatei reclamante – avocat D. I., în substituirea avocatului titular, solicită respingerea recursului declarat de pârâți ca inadmisibil, acesta fiind de fapt recurs la recurs, excepție invocată și susținută cu privire la calea de atac declarată, care este nelegală și inadmisibilă.
Arată că prezenta chestiune dedusă judecății este formată, iar noțiunea și normele de procedură sunt de strictă interpretare, invocând în acest sens prevederile art. 299 C. proc. civ, iar declararea unui recurs împotriva unei decizii pronunțată în recurs, procedural nu este legal.
Menționează că instanța de fond a reținut valoarea contractului de vânzare – cumpărare a imobilului în litigiu la suma de 13.000.000 lei iar în fața Tribunalului Sibiu, s-a depus de pârâți la dosar o expertiză extrajudiciar, care nu a fost acceptată de instanță și nu a fost pusă în discuția părților, dar această expertiză extrajudiciară privea investițiile aduse imobilului. Contractul inițial de vânzare – cumpărare a imobilului prevedea în cuprinsul acestuia construcțiile, însă fără investițiile aduse acestora. Prezenta cale de atac, așa cum a fost formulată nu este admisibilă, recurenții având posibilitatea atacării deciziei pe o altă cale procedurală, respectiv cea prevăzută de art. 317 alin. 1 C. proc. civ.
Față de considerentele expuse, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, justificate la dosar.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă nr. 2572/2011 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei ., formulată împotriva pârâților G. I. și G. M. și în contradictoriu cu pârâtul C. L. al C. B. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți în data de 24.12.1996 sub nr.14/1996.
A fost admisă excepția uzucapiunii tabulare formulată de pârâți și în fond, a fost respinsă cererea privitoare la restabilirea situației anterioare de carte funciară și radierea construcțiilor nou întabulate. Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri ambele părți au formulat apel.
P. încheierea din 27.01.2012, Tribunalul Sibiu a calificat calea de atac drept recurs, având în vedere obiectul acțiunii – constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare – și valoarea bunului care rezultă din contract.
P. decizia civilă nr. 161/2012, Tribunalul a admis recursul reclamantei și a schimbat sentința primei instanțe în sensul că a respins excepția uzucapiunii tabulare invocată de pârâți și dispus radierea din CF._ B. a dreptului de proprietate al pârâților G. I. și G. M., întabulat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 14/1996 și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și a respins recursul pârâților, obligându-i pe aceștia să plătească reclamantei-recurente suma de 5000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții G. I. și G. M., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată Tribunalului Sibiu, ca instanță de apel.
În expunerea motivelor, recurenții arată în esență că valoarea obiectului litigiului este mai mare de_ lei, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în fața Tribunalului și că față de prevederile art. 2821 C. pr. civ., calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe este apelul și nu recursul. Recurenții susțin de asemenea că recursul este admisibil chiar dacă hotărârea atacată a fost pronunțată de un complet de recurs, deoarece calea de atac este prevăzută de lege și o greșită calificare a căii de atac privează partea de un grad de jurisdicție, ceea ce contravine atât principiului legalității și scopului urmărit prin promovarea căii de atac, cât și dreptului la un proces echitabil.
În drept se invocă art. 304 pct. 1 C. pr. civ.
Intimata reclamantă . respingerea recursului ca inadmisibil (filele 40-42).
Analizând admisibilitatea căii de atac declarate împotriva deciziei civile nr. 161/2012 a Tribunalului Sibiu, Curtea reține următoarele:
Principiul legalității este o garanție a desfășurării procesului civil cu respectarea normelor legale. Aplicarea acestui principiu în privința căilor de atac impune exercitarea doar a acelor căi de atac expres și limitativ prevăzute de lege. Calificarea greșită de către judecător a unei căi de atac nu poate priva partea de un grad de jurisdicție decât cu încălcarea principiului legalității și al principiului constituțional al egalității în fața legii, ceea ce nu este admis. Părțile au dreptul la exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, iar privarea de o cale de atac, datorită calificării greșite dată de instanță, constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din CEDO.
Pentru cele ce preced Curtea constată admisibil recursul de față.
În ce privește critica referitoare la nerespectarea de către Tribunal a normelor legale ce reglementează hotărârile supuse apelului, se rețin următoarele:
Potrivit art. 2821 C. pr. civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv. per a contrario, toate hotărârile pronunțate de prima instanță a căror obiect depășește 100.000 lei sunt supuse apelului.
În cauza de față, obiectul acțiunii este unul patrimonial, evaluabil în bani. P. cererea formulată, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți la 24.12.1996, privind imobilul înscris în CF._ B. și restabilirea situației anterioare. Ca urmare, reclamanta urmărește redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Valoarea obiectului pricinii se determină în raport de valoarea de circulație a imobilului la data introducerii acțiunii, pentru că aceasta este valoarea pe care reclamanta tinde să o readucă în patrimoniu prin redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Potrivit art. 112 pct. 3 C. pr. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când este cu putință. Discutând în fața Tribunalului valoarea imobilului în vederea calificării căii de atac, chiar reclamanta a precizat că valoarea de impozitare este de 123.420,5 lei (fila 36). În mod greșit, Tribunalul a stabilit valoarea imobilului luând în considerare prețul trecut în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți în 1996, respectiv prețul de 14.956.669 lei ROL, ceea ce înseamnă 1.495,66 lei RON. Acest preț este unul derizoriu și nu poate fi considerat ca reprezentând valoarea obiectului pricinii ce are ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare a unui imobil situat în B., casă și teren de 348,27 mp. și restabilirea situației anterioare.
Raportat la valoarea obiectului pricinii, potrivit art. 282, 2821 C. pr. civ., Curtea constată, în ce privește calea de atac împotriva sentinței primei instanțe, că aceasta este apelul. Tribunalul Sibiu în mod greșit a calificat-o drept recurs și a judecat pricina în complet de 3 judecători, deși având în vedere valoarea
(continuarea deciziei civile nr. 300/24.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
litigiului și prevederile art. 2821 C. pr. civ., trebuia să judece în complet de apel, compus din doi judecători, potrivit art. 54 alin. 2 din Legea 304/2004.
În consecință, reținând că instanța nu a fost alcătuită potrivit prevederilor legale, Curtea constată că criticile recurenților se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. dispozițiile art. 304 pct. 1 C. pr. civ. P. urmare, în baza art. 312 alin. 3 C. pr. civ., va admite recursul și, casând hotărârea atacată, se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cauzei ca instanță de apel.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții G. I. și G. M. împotriva deciziei civile 161/17.02.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea cauzei ca instanță de apel de către Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.05.2012.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. M.F.C.
Tehn. M.F.C.
2 ex/07.06.2012
Jud. fond – D. O.
Jud. recurs – D.T.L./Ghe. C./S. R.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 296/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
