Conflict de competenţă. Sentința nr. 20/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii civile / 2016

Sentința nr. 20/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-08-2012 în dosarul nr. 20/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 20/2012

Ședința Camerei de Consiliu de la 02 August 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. M. C.

Grefier E. M. H.

Pe rol fiind judecarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Săliște și Tribunalul Hunedoara, privind soluționarea acțiunii formulată de reclamantul T. P., pentru constatare refuz.

Procedura legal îndeplinită, fără prezența și citarea părților, în raport de dispozițiile art. 22 alin. 5 Cod proc. civilă.

Completul a fost constituit, în conformitate cu prevederile planificării de permanență pe perioada vacanței judecătorești, prin participarea d-nei judecător M. M. C., desemnată în lista de permanență, în conformitate cu dispozițiile art. 98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.

Față de actele și lucrările dosarului, instanța trece la soluționarea cauzei și o lasă în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra conflictului negativ de competență,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr._ 11, reclamantul T. P. a chemat în judecată pe pârâtul IPJ S.-S. Circulație solicitând a se constata refuzul reprezentantului pârâtului de a-i prezenta proba care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție nr._ din 4.09.2011, de a fi obligat pârâtul la prezentarea probei solicitate de reclamant la data emiterii procesului verbal susmenționat, să dispună suspendarea termenului de 48 de ore necesar achitării a jumătate din minimul amenzii prevăzut în conținutul procesului verbal până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței, a se dispune suspendarea termenului de 15 zile necesar contestării procesului verbal până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a susținut că refuzul agentului constatator de a însoți procesul verbal de contravenție cu proba care face dovada încălcării unei norme legale este nejustificat, în condițiile în care procesul verbal este act constatator nu mijloc de probă, iar obligația prezentării probei ce a stat la baza întocmirii acestuia stând în sarcina emitentului la data emiterii și nu ulterior sau doar în cazul contestării.

În drept și-a întemeiat acțiunea pe art. 1 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința civilă nr. 814/CA/2012 Tribunalul Hunedoara, constatând necompetența materială a acestei instanțe, a declinat în favoarea Judecătoriei Săliște competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul T. P. în contradictoriu cu IPJ S. - S. de Circulație reținând că tribunalul soluționează potrivit Legii nr.554/2004 cererile în contencios administrativ, însă în speță obiectul acțiunii nu este acesta, fiind vorba de aspecte ce pot fi invocate numai prin intermediul plângerii contravenționale îndreptate împotriva procesului-verbal de contravenție, a cărei soluționare este dată în competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită pretinsa contravenție, în speță Judecătoria Săliște, în stabilirea competenței materiale neavând relevanță temeiul juridic invocat de reclamant, atât timp cât obiectului cererii îi sunt aplicabile ale temeiuri juridice, în speță art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.

Judecătoria Săliște prin sentința civilă nr. 457/2012 și-a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara și constatând ivit conflictul negativ de competență a sesizat Curtea de Apel Alba Iulia cu un regulator de competență.

În aprecierea necompteneței Judecătorie Săliște s-a avut în vedere că față de cererea de recurs înaintată Judecătoriei Săliște, pe care instanța a calificat-o ca fiind o cerere precizatoare a obiectului acțiunii, instanța competentă a soluționa prezenta cerere este Tribunalul Hunedoara secția de contencios administrativ.

Sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență Curtea reține următoarele:

Reclamantul T. P. nu a înțeles să sesizeze instanța de judecată cu o plângere contravențională pentru a se putea pune în discuție competenta materială și teritorială exclusivă reglementată de OG nr. 2/2001.

Este adevărat că în cadrul plângerii contravenționale reclamantul ar putea solicita în probațiune prezentarea probei ce a stat la baza emiterii procesului verbal, iar plângerea ar avea efect suspensiv de executare.

Cu toate acestea, reclamantul a înțeles să atace în justiție refuzul agentului de poliție de a-i prezenta înregistrarea în baza căreia s-a întocmit procesul verbal de sancționare, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Trimițând acțiunea formulată de reclamant spre competentă soluționare Judecătoriei Săliște, Tribunalul Hunedoara a depășit limitele în care a fost sesizată, schimbând atât temeiul cererii de chemare în judecată, dar mai ales obiectul cererii, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 129 alin.6 Cod procedură civilă.

Analizând competența din perspectiva manifestării de voință a reclamantului, instanța constată că acesta a înțeles să sesizeze instanța de contencios, astfel că în mod greșit, raportat la dispozițiile art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Hunedoara și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Săliște, instanță ce ar fi fost competentă dacă reclamantul ar fi înțeles să atace procesul verbal de contravenție, ceea ce nu este vorba în cauză.

Mai trebuie menționat un aspect și anume faptul că Tribunalul Hunedoara avea obligația de a-și verifica competența la primul termen de judecată, ceea ce nu a înțeles să facă, potrivit art. 159¹ alin.2 Cod procedură civilă, astfel că după acest moment instanța nu mai avea îndreptățirea legală să invoce din oficiu o excepție de necompetență.

De asemenea mai trebuie specificat că la Judecătoria Săliște reclamantul a depus o cerere de recurs împotriva sentinței pronunțate de către Tribunalul Hunedoara pe care fără nicio bază legală Judecătoria a recalificat-o ca fiind o cerere precizatoare a acțiunii inițiale (deși trebuia sesizată instanța ierarhic superioară instanței care a pronunțat sentința atacată), însă în cadrul unui regulator de competență instanța de control nu este în măsură să dispună vreo măsură în acest sens, competența sa fiind limitată la stabilirea instanței competente.

Față de cele menționate se constată că în cauză competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Hunedoara motiv pentru care instanța va stabili în favoarea acestuia competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul T. P. pentru constatare refuz.

Pentru aceste motive,

În numele legii

HOTĂRĂȘTE

Stabilește în favoarea Tribunalului Hunedoara competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul T. P. pentru constatare refuz.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 2.08.2012.

Președinte,

M. M. C.

Grefier,

E. M. H.

Redc./tehnoredc. MMC

4 ex/2 August 2012