Conflict de competenţă. Sentința nr. 15/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-04-2012 în dosarul nr. 15/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15/2012
Ședința din Camera de Consiliu de la 25 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N. – președinte secție
Grefier M. R.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul A. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal și Judecătoria S., cu privire la soluționarea acțiunii formulată de reclamanții M. S. și C. L. S. prin P., în contradictoriu cu pârâtul O. S. S. R.A. pentru nulitate absolută parțială hotărâre.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea și prezența părților, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. 5 C. proc. civ .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în deliberare, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra conflictului negativ de competență,
P. acțiunea înregistrată la Tribunalul A., reclamanții M. S. și C. L. S. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul O. S. S. R.A., să se constate nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 1/30.01.2008 emisă de pârât.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin hotărârea atacată a aprobat noile coduri CAEN specifice obiectului de activitate al regiei, însă din proprie inițiativă, a adus și o . modificări ale regulamentului de organizare și funcționare a regiei. Aceste modificări nu au fost decise de Consiliile locale asociate iar reclamanta a luat cunoștință doar în anul 2011 de aceste modificări. Regia Autonomă s-a constituit în modalitatea stabilită prin Regulamentul de organizare și funcționare a regiei autonome, în baza art. 4 a Legii nr. 15/1990 republicată. Acest act, care are valoare de statut al Regiei autonome este elaborat de C. de Administrație și aprobat de organul care a înființat regia autonomă respectivă. Orice modificare a regulamentului trebuie să urmeze aceeași procedură. Reclamantul apreciază că o modificare a regulamentului care nu exprimă voința juridică a organului care a înființat regia autonomă are valoarea unui act juridic unilateral lovit de nulitate absolută, prin prisma condițiilor de validitate reglementate de art. 948 C. civ.
În drept se invocă art. 948, 966 C. civ, art. 4 din Legea nr. 15/1990, art. 111 C. proc. civ.
P. sentința civilă nr. 21/. pronunțată de Tribunalul A. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului A. și declinată în favoarea Judecătoriei S., spre competentă soluționare acțiunea civilă formulată de reclamanții M. S. și C. L. S. prin P., în contradictoriu cu pârâtul O. S. S. R.A.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că litigiul dintre părți are ca obiect constatarea nulității unui act juridic, emis de o persoană juridică de drept privat, anume pârâtul O. S. S. SA, litigiu neevaluabil în bani. A considerat că pârâtul este o persoană juridică de drept privat, profesionistă în domeniul administrării și exploatării pădurilor, potrivit art. 12 din Codul S.. Întrucât prin art. 219 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Noului Cod Civil, au fost abrogate dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. a C. proc. civ, instanța a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ, astfel că a trimis cauza Judecătoriei S., pentru soluționare.
P. sentința civilă nr. 389/04.04.2012 pronunțată de Judecătoria S. a fost declinată în favoarea Tribunalului A. – Secția a II a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a litigiului promovat de reclamanții M. S. și C. L. S. prin P. și constatând existența conflictului negativ de competență ivit, a sesizat Curtea de Apel Alba Iulia, pentru soluționarea acestuia.
În considerentele sentinței, judecătoria a motivat că tribunalul nu a avut în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 lit. b și c din aceiași lege, potrivit cărora litigiul de față are natura unui contencios administrativ, competența de soluționare revenind secției corespunzătoare de la Tribunalul A..
Analizând, față de actele și lucrările dosarului, competența materială de soluționare a cauzei de față, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 12 din Codul S. fondul forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale se administrează prin ocoale silvice private care funcționează ca regii autonome de interes local cu specific exclusiv silvic.
Așadar, pârâtul s-a înființat pentru administrarea fondului forestier proprietate publică a orașului S., (iar ulterior și pentru administrarea fondului forestier al altor localități care s-au asociat în vederea gospodăririi în comun a fondului forestier) funcționând ca o regie autonomă de interes local.
C. general de înființare al regiilor autonome îl constituie Legea nr. 15/1990, Codul silvic reprezentând legea specială care guvernează acest tip de regii autonome, cu un specific anume, de administrare a fondului forestier.
Art. 51 din Legea nr. 15/1990 stabilește că litigiile de orice fel în care sunt implicate regii autonome sau societăți comerciale cu capital de stat sunt de competența instanțelor judecătorești de drept comun.
(continuarea sentinței civile nr. 15/25.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Față de aceste prevederi generale și de faptul că pârâtul este o regie autonomă, constată că revine Judecătoriei S., competența materială de soluționare a prezentei acțiuni, pentru anularea unei hotărâri emise de acesta.
Pentru aceste motive:
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Stabilește în favoarea Judecătoriei S., competența materială de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții M. S. și C. L. S. prin P., în contradictoriu cu pârâtul O. S. S. R.A. pentru nulitate absolută parțială hotărâre.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2012.
Președinte, A. N. | ||
Grefier, M. R. |
Redc. A.N.
Tehn. N.P.
5 ex/26.04.2012
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 16/2012. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 241/2012. Curtea de... → |
|---|
