Succesiune. Decizia nr. 253/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 253/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-05-2012 în dosarul nr. 253/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 253/2012
Ședința publică de la 03 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N. – președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul B. I., împotriva deciziei civile nr. 290/A/2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. C. cu delegație la dosar pentru reclamantul recurent B. I., lipsă fiind acesta și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată din împrejurarea că prin ședința Camerei de Consiliu de la acest termen de judecată, a fost soluționată cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentul reclamant, în sensul scutirii acestuia de la plata taxei judiciare de timbru dispusă în sarcina sa.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantul recurent B. I., avocat M. C. invocă prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ, solicitând instanței a constata nulitatea hotărârii pronunțată de instanța de apel. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, în raport de prevederile pct. 9 ale art. 304 C. pr. civ, admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Arată că în fața instanței de fond, intimata M. R. U. cu R. G. C. B. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, care a rămas nesoluționată. Instanța de fond nu era competentă să soluționeze cauza și hotărârea pronunțată de aceasta este nulă, întrucât deși a fost admisă cererea de recuzare împotriva judecătorului desemnat cu soluționarea litigiului, acesta s-a pronunțat în cauză iar încheierea de amânare a pronunțării nu se regăsește la dosar. În fața instanței de apel nu au fost citate în cauză toate părțile la ultimul termen de judecată, și acest motiv ducând la nulitatea hotărârilor atacate.
Pe fondul cauzei, arată că recurentul este moștenitorul Episcopului G. Catolic de A. I. și F., fiind pronunțată în acest sens o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel că acțiunea este admisibilă sub toate aspectele. Solicită a fi avută în vedere probațiunea administrată în cauză în fața instanțelor de fond, iar susținerea instanței de apel că acțiunea reclamantului nu este dovedită, nu este corectă și nu poate fi reținută.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria B. în sensul de a fi reanalizată și administrată întreaga probațiune.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. acțiunea înregistrată la Judecătoria B., reclamantul B. I. a chemat în judecată pârâții S. R. prin C. L. Cluj N., S. R. prin C. L. Târgu M., S. R. prin C. L. Mediaș, S. R. prin C. L. B., S. R. prin M. Finanțelor P., solicitând ca prin hotărâre:
I. să se constate că masa succesorală rămasă după def. B. I., Episcop G. Catolic de A. I. și F. se compune din:
- Biserica I. B. și P. I. B., situate pe . nr. 5 din Cluj N., cu terenul aferent,
-Brutăria I. B. de pe . din Cluj N.;
-Școala I. B. de pe . din Cluj N., cu terenul aferent;
-imobilele de pe . din Cluj N. cu terenul aferent;
-Biserica I. B. și P. din Mediaș situate pe .. 7 cu terenul aferent;
- Școala I. B. din Mediaș cu terenul aferent;
-Biserica I. B. și P. din Târgu M. cu terenul aferent;
-Tipografia și Biserica din B. cu terenul aferent;
-Școala B. cu terenul aferent;
II. să se dispună întabularea în cartea funciară a dreptului său de prorpietate asupra imobilului amintite, cu titlu moștenire;
III. să fie obligați pârâții să-i recunoască dreptul de proprietate asupra imobilelor și să i le predea.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 777/2008 pronunțată de Judecătoria B. i s-a recunoscut calitatea de unic moștenitor după def. B. I. – Episcop G. Catolic de A. I. și F.. În această calitate înțelege să promoveze acțiunea de față întrucât antecesorul său a cumpărat în anul 1792 terenul pe care a edificat Biserica I. B. și parohia din Tg. M. în perioada 1793-1794. În perioada 1800-1803, la inițiativa episcopului s-a construit biserica I. B.-P. din Cluj N. pe cheltuiala exclusivă a acestuia. Școala I. B. din Cluj N. funcționează din anul 1850. Biserica din Mediaș a fost ctitorită de antecesorul său în anul 1826 și tot atunci a înființat prima școală din oraș.
În drept s-a invocat art. 659, art. 17, 19, 46 din Decretul lege 115/1938, art. 22 din legea 7/1996, art. 480, 1169 cod civil, art. 82 și 112 cod procedură civilă .
P. sentința civilă nr. 515/02.06.2011 pronunțată de Judecătoria B. au fost respinse cererile formulate de reclamantul B. I. în contradictoriu cu S. R. prin C. L. Cluj N., S. R. prin C. L. Târgu M., S. R. prin C. L. Mediaș, S. R. prin C. L. B., S. R. prin M. Finanțelor Public, având ca obiect constatarea masei succesorale rămase de pe urma def. episcop I. B. și întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate a reclamantului, cu titlu moștenire. A fost admisă în parte excepția netimbrării. A fost anulată ca netimbrată cererea vizând obligarea pârâților la recunoașterea dreptului de proprietate a reclamantului și predarea imobilelor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut pentru primele capete de cerere vizând constatarea masei succesorale și întabularea dreptului de proprietate a reclamantului, cu titlu moștenire, că, potrivit art. 1169 cod civil, reclamantului îi revenea sarcina de a proba că este moștenitorul episcopului I. B., că bunurile enumerate în petit au intrat în patrimoniul defunctului, că se mai aflau în patrimoniul acestuia la decesul său, că au fost transmise cu titlu moștenire către succesorii defunctului, pretinșii antecesori ai reclamantului, precum și că pârâții exercită posesia asupra acestor bunuri.
În ce privește sentința civilă nr. 777/2008 invocată de reclamant, s-a apreciat că nu are autoritate de lucru judecat pentru că nu a fost pronunțată în contradictoriu cu părțile din această cauză.
Din actele dosarului nu a rezultat că episcopul I. B. ar fi avut un frate – B. D., antecesor în linie dreaptă a reclamantului. Pentru B. T., care se pretinde a fi unicul moștenitor al lui B. D., reclamantul a depus la dosar un extras de pa actul de deces, în care rubrica referitoare la numele părinților este necompletată.
S-a mai reținut că din relațiile depuse de C. L. Cluj a rezultat că la Arhivele Statului ar exista un testament lăsat de Episcopul I. B. și un arbore genealogic oficial în care nu figurează B. D., fratele defunctului. Nu s-a probat că toate imobilele enumerate au făcut parte din patrimoniul episcopului I. B., mai ales față de destinația imobilelor. De altfel, din actele depuse rezultă că o parte din lăcașurile de cult au fost restituite Bisericii G. Catolice, recunoscându-se astfel că au fost preluate abuziv din patrimoniul lor.
O parte din imobilele de pe . proprietari alte persoane decât cele chemate în judecată.
Față de cele reținute, judecătoria a respins ca neîntemeiate capetele de cerere vizând constatarea componenței masei succesorale, și întabularea dreptului de proprietate a reclamantului. Pentru petitul de revendicare a imobilelor, a fost reținută excepția netimbrării acțiunii, în condițiile în care au fost respinse cererile de ajutor public judiciar.
P. decizia civilă nr. 290/A/29.11.2011 pronunțată de Tribunalul A. – Secția I Civilă a fost respins apelul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 515/2011 pronunțată de Judecătoria B..
S-a reținut în considerentele deciziei că prin încheierea nr. 64/A/CC/2011 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată în apel de reclamantul apelant. Instanța de fond a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar constând în scutirea de la plata taxei judiciare de timbru și încheierea de reexaminare împotriva încheierii de respingere și în consecință a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantului în ce privește ridicarea de la terți a imobilelor ce compun masa succesorală a def. B. I.. Întrucât OUG 51/2008 nu prevede apelul sau recursul ca și cale de atac împotriva încheierilor prin care s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar și a cererii de reexaminare, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra căii de atac declarată de reclamant împotriva acestor încheieri. A mai menționat instanța de apel că reclamantul nu a suferit un prejudiciu ireparabil prin anularea ca netimbrată a acțiunii în revendicare, întrucât poate promova o nouă acțiune.
Pentru capătul de cerere privind stabilirea masei succesorale, instanța de fond și de apel au apreciat că taxa de timbru se stabilește potrivit legii nr. 146/1997 nemodificată, față de data promovării acțiunii.
În ce privește respingerea cererii de recuzare formulată de reclamant, s-a apreciat că soluția pronunțată de judecătorie a fost legală și temeinică întrucât soluția adoptată de complet cu privire la acordarea ajutorului public judiciar nu poate constitui motiv de recuzare a judecătorilor care fac parte din acest complet.
Judecătoria nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție în interes propriu formulată de M. R. U. cu R. G. – C., însă partea interesată să atace soluția nu a înțeles să promoveze apel împotriva sentinței instanței de fond, iar soluționarea acestei cereri nu are legătură cu acțiunea promovată de reclamant.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în sensul că reclamantul nu a făcut dovada că predecesorul să B. D., fratele defunctului B. I., a preluat la decesul acestuia din urmă bunurile care au rămas în masa succesorală, pentru ca apoi să le poată transmite următorilor descendenți. Reclamantul nu este succesor direct al episcopului B. I. și singura modalitate prin care ar putea moșteni bunuri din masa succesorală a acestuia ar fi, dacă fratele defunctului, B. D., ar fi preluat bunuri din masa succesorală a defunctului său frate. Din probele administrate în cauză a rezultat că episcopul I. B. a lăsat un testament aflat în Arhivele Naționale – Direcția Județeană Cluj prin care a testat întreaga sa avere bisericii. B. I., decedat în 1830, nu a fost căsătorit, nu a avut descendenți direcți, astfel că succesiunea după acesta nu putea fi dezbătută decât în contradictoriu cu beneficiarul testamentului și în condițiile Codului civil austriac aplicabile la data decesului episcopului. Reținând că reclamantul nu a făcut dovada, în condițiile art. 1169 Cod civil, pretențiilor sale, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea.
Împotriva aceste decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare în temeiul art. 304 pct. 1 – 7 C. proc. civ., iar, în subsidiar, admiterea recursului și în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecată.
Recurentul susține că sentința civilă nr. 777/2008 a Judecătoriei B., care este irevocabilă și executorie, aflată sub puterea autorității lucrului judecat, nu a fost avută în vedere de instanța de apel, deși hotărârea îl recunoștea ca singur moștenitor al antecesorului său, defunctul episcop I. B.. Consideră că același judecător nu mai era competent să soluționeze cauza pentru că a fost judecător și în dosarul susmenționat, iar cererea de recuzare a fost admisă (nu respinsă cum greșit a reținut instanța de apel), prin procesul verbal din 20.04.2011, prin care în baza art. 98 alin 2 din ROIJ și HCSM 352/2006; cauza urmând a se judeca de C3 civil.
Cererea de intervenție în interes propriu formulată de M. R. U. cu R. G. – C. a rămas nesoluționată iar intervenienta nu a fost citată nici de instanța de fond și nici de instanța de apel. Această cerere de intervenție prezintă interes în condițiile în care actele solicitate de recurent care dovedesc că bunurile îi revin în exclusivitate sunt în posesia intervenientei fără nici un drept. Acesta este un motiv de casare a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Este criticată instanța de fond, care a încuviințat probele solicitate de reclamant, însă nu le-a dat curs, deși acesta a dovedit că a efectuat demersuri în acest sens. Este criticată și instanța de apel care ar fi trebuit să dea curs solicitărilor reclamantului de a emite adrese către instituții pentru elucidarea cauzei.
Referitor la existența unui testament, reclamantul arată că nu are cunoștință și nici nu s-a făcut în vreun fel dovada existenței acestuia, a vreunui certificat de moștenitor sau dezbaterea succesiunii.
În ce privește masa succesorală, recurentul a precizat o parte din bunurile care o compun și arată că nu poate prezenta cărți funciare care să aibă ca titular al dreptului de proprietate pe antecesorul său deoarece, la data când a trăit acesta, nu exista sistemul de înscriere în cartea funciară și singura dovadă pe care o poate face sunt mențiunile reținute și înscrise de istorici, având la bază acte implementate pe Internet.
Sunt menționate în continuare aspecte din motivarea cererii introductive de instanță, respectiv cumpărarea în anul 1792 a terenului pe care s-a edificat Biserica B. din Târgu M., pe cheltuiala exclusivă a antecesorului reclamantului, construirea între 1800 – 1803 a Bisericii I. B. și parohiei din Cluj N. din averea episcopului I. B., de asemenea, ctitorirea Bisericii I. B. din Mediaș din 1826 și înființarea primei școli din oraș, și edificarea Școlii I. B. din Cluj N., care funcționează din 1850.
Sunt reiterate solicitările în probațiune, referitoare la comunicarea de către Arhivele Naționale B. a bunurilor proprietatea def. B. I., episcop G. – Catolic de A. I. și F., și adrese similare la Arhivele Naționale Cluj, M. și Sibiu. S-a solicitat obligarea Consiliului L. Cluj _ N., B., Târgu M., Mediaș, să depună la dosar actele pe care le dețin cu privire la bunurile proprietatea def. B. I., episcop G. – Catolic de A. I. și F.. Similar, s-a solicitat efectuarea unor adrese către Oficiile de cadastru și Publicitate Imobiliară a orașelor menționate, pentru a se comunica planuri, hărți și evidențe topografice cu privire la imobilele deținute de antecesorul reclamantului, ediții începând cu anul 1770.
P. întâmpinarea depusă, C. L. al Mun. Târgu M. a solicitat respingerea recursului, susținând în esență că motivele de recurs sunt neîntemeiate și că reclamantul avea obligația să facă dovada acțiunii, iar nu dovada faptului că a efectuat demersuri în vederea obținerii unor probe pe care să se întemeieze acțiunea.
Intimatul S. R. prin C. L. Mediaș a solicitat respingerea recursului, susținând în esență că decizia atacată este legală și temeinică iar reclamantul nu a făcut nici un demers să-și dovedească pretențiile. Își mențin punctul de vedere cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive întrucât bunurile pe care le revendică reclamantul nu sunt cuprinse în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public sau privat al mun. Mediaș, iar Școala I. B. nu a putut fi identificată administrativ.
Intimatul S. R. prin C. L. B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât acțiunea nu a fost dovedită în condițiile art. 1169 Cod civil.
De asemenea, Intimatul S. R. prin C. L. Cluj N. a depus note de ședință prin care solicită respingerea recursului, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 304 pct. 1- 7 C. proc. civ. pentru rejudecare.
Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 C. proc. civ., Curtea constată următoarele:
În procesul civil, hotărârea are putere relativă numai între părțile litigante și succesorii lor în drepturi și nu poate fi opusă terților care nu au luat parte la judecată. De la această regulă există și excepții, de exemplu în materie de stare civilă, în care hotărârile au efecte erga omnes, din cauza interesului ca o persoană să nu aibă decât o singură stare civilă. Sentința civilă nr. 777/2008 pronunțată de Judecătoria B., fiind pronunțată în materie stare civilă este opozabilă erga omnes, astfel că instanța de fond și de apel cu interpretarea greșită a legii, nu i-a recunoscut efectele lucrului judecat.
Dosarul înregistrat sub nr._ la Judecătoria B., în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 777/2008 a avut o altă componență a completului de judecată decât cea din dosar nr._ /2009 (inițial înregistrat sub nr._, dosarul fiind reînregistrat după stabilirea competenței de către ICCJ, în cadrul regulatorului de competență) . În acest din urmă dosar, deși cauza a fost repartizată la C4 civil, din motive obiective, menționate în procesul verbal încheiat la data de 20.05.2009 depus la fila 67 în dosarul instanței de fond, în urma repartizării ciclice a cauzei, a revenit spre judecare C2 civil. Judecătorul astfel desemnat a fost recuzat, iar prin încheierea nr. 271/20.04.2011 a fost respinsă cererea de recuzare, așa cum corect a reținut instanța de apel.
Procesul verbal indicat de recurent, din 20.04.2011, consemnează ceea ce s-a stabilit prin încheierea de ședință prin care s-a soluționat cererea de recuzare, depusă în copie certificată la dosar, chiar dacă este redactat defectuos. Trebuie observat că judecarea cauzei de C3 civil se referă la judecarea cererii de recuzare și nu a cauzei în fond.
În ce privește cererea de intervenție, se constată că, într-adevăr aceasta a rămas nesoluționată, însă fiind cererea promovată de M. R. U. cu R. G. – C., aceasta avea interesul de a sesiza instanța de apel cu nerezolvarea solicitării sale, însă nu s-a sesizat. Reclamantul nu are interes să atace sentința din acest punct de vedere, așa cum a sesizat corect tribunalul; susținerea că actele care îi dovedesc acțiunea sunt în posesia intervenientei nu justifică acest interes, câtă vreme există altă cale de a obține aceste înscrisuri.
Pe fondul cauzei, atât instanța de fond,cât și cea de apel au reținut, legal, cu respectarea art. 1169 cod civil, că reclamantul nu a făcut dovada dreptului pretins. Reclamantul a formulat, chiar și în recurs, cereri generice pentru a obține acte referitoare la antecesorul său, fără a depune vreun act doveditor al proprietății acestuia.
Chiar dacă nu exista carte funciară pe timpul vieții Episcopului I. B., dacă a fost proprietar asupra unor imobile, acestea ar fi fost întabulate pe numele succesorilor săi, fiind în patrimoniul acestora, potrivit susținerilor reclamantului. Sub un alt aspect, extrasele de articole de pe internet nu fac dovada dreptului de proprietate a unei persoane sau al faptului că ar fi avut un anume bun în patrimoniu la deces. În fine, câtă vreme antecesorii reclamantului nu au cerut nici un drept din succesiunea def. I. B.-episcop, nici reclamantul nu o poate face.
Chiar dacă primul motiv de recurs este întemeiat și este admis, acesta nu influențează hotărârea în fond, câtă vreme altele au fost considerentele, de fond, care au condus la respingerea acțiunii.
Față de toate aceste considerente, se constată că hotărâre atacată este legală și temeinică, iar recursul este nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 cod procedură civilă.
-// -
(continuarea deciziei civile nr. 253/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva deciziei civile 290/A/2011 pronunțată de Tribunalul A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.05.2012.
Președinte, M. F. C.(CO) cf. art. 261(2) C. semn. Președinte - A. P. | Judecător, A. N. | Judecător, C. G. N.(CO) cf. art. 261(2) C. semn. Președinte - A. P. |
Grefier, N. P.(CO) cf. art. 261(2) semn. Grefier Șef - M. R. |
Redc./Tehn. AN
2 ex/24.08.2012
Jud. fond – L. D.
Jud. apel – L. D./L.P. P.
| ← Evacuare. Decizia nr. 206/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 16/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
