Legea 10/2001. Decizia nr. 407/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 407/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 407/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 407/2015
Ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. M. - Vicepreședinte
Judecător M. C. P.
Judecător M. M. C.
Grefier C. U.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de pârâții M. L. prin Primar, P. M. L. și C. Națională a H. SA prin lichidator E. în Insolvență SPRL împotriva sentinței civile nr. 165/09.07._ pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. M. M. pentru intimații S. D., Țiței-S. D. și R. Nicholaus, lipsă fiind celelalte părți.
Completul a fost constituit cu judecătorul din planificarea de permanență, în persoana doamnei judecător C. M., potrivit art. 99 al.3 ROI, față de recalificarea căii de atac din apel în recurs.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimaților ridică excepția tardivității declarării recursurilor. Menționează că hotărârea instanței de fond a fost comunicată la data de 05.01.2015, iar recursurile au fost declarate la data de 22.01.2015, deși termenul pentru declararea căii de atac este de 15 zile de la comunicare.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității declarării căii de atac.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 165/2014, pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I civilă s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin M. Finanțelor P..
A fost admisă în parte atât acțiunea civilă formulată de reclamanții S. D., ȚIȚEI-S. D.-L. și R. N. (fost S. N.-Ș.) împotriva pârâților S. R. prin M. Fianțelor P. - P. mun. L. și M. L. - prin Consiliul Local L. - cât și cererea de intervenție formulată de intervenienții M. I., M. A.-G., Szekely V., H. Ș. și H. Ș., împotriva intimatului P. M. L. și CNH –Exploatarea Minieră L..
S-a dispus restituirea în natură pe vechiul amplasament a terenului în suprafață de 1364 mp.- înscris în CF. 2616 L., nr. ord A+31, nr. topo (1099/2/1 – 1099/17/b) /b/4, identificat și reprezentat grafic în anexa 2 la raportul de expertiză topografică, circumscris punctelor a-b-44, - executat de către expertul judiciar R. M. - parte integrantă a prezentei hotărâri.
Au fost obligați intimații P. municipiului L. și CNH –Exploatarea Minieră L. să emită dispoziția, respectiv, decizia de soluționare a notificărilor - transmise prin B. D. E.- numărul 62 din 03.08.2001 și cu numerele 688, 699, 701 din data de 15.11.2001, prin care să acorde în echivalentul imobilor – construcții și terenuri – situate în L., pe . nr. 16 și 65 și, respectiv, pe .. 8 – 9, preluate abuziv de stat în perioada regimului comunist -, din proprietatea defuncților Mungenast C. și R. C. -, și a căror restituire în natură nu este posibilă, măsuri compensatorii - în condițiile art. 1 alin. 2 din Legea 165/2013 modificată prin Legea nr. 368/2013 - sau să propună compensări prin puncte - în condițiile art. 21 din același act normativ.
A fost respinsă în rest acțiunea civilă precum și cererea de chemare în garanție formulată de intimatul P. municipiului L. împotriva chematei în garanție CNH –Exploatarea Minieră L..
A fost obligat intimatul să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 4500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată la 31.01.2012, reclamanții S. D., ȚIȚEI-S. D.-L. și R. N.( fost S. N.-Ș.), -prin avocat ales -au chemat în judecată în calitate procesuală de pârâți: S. R. prin M. Fianțelor P., P. mun.L. și M. L. - prin Consiliul Local L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să le achite despăgubiri reprezentând contravaloarea imobilelor - case și terenuri - expropriate, situate în L. .. 8-9, înscrise în CF. 2090 L., nrt. Top 1093/1, 1093/2, 1093/3, 1093/4, 1093/5, 1093/6/1, 1093/6/2; în CF. 1328 L., nr. Top 9/2b/2 și 9/3b2; în CF. 430 L., nr. Top 1082/2/29/1a; în CF. 1581 L., nrt. Top 1082/2/2/a/1b și în CF. 1580 L., nr. Top 1082/2/2a/2.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că imobilele menționate au aparținut antecesorilor lor pe linie maternă – Mungenast C. și C.( născută R.), care au fost dislocați în localitatea Tazlău- B., iar proprietățile lor imobiliare au fost preluate de stat ,în baza Decretului 50/1950,- constucțiile fiind ulterior, fie demolate, pentru extinderea zonei industriale ( E.M.L.), fie vândute către diferite persoane fizice ori juridice.
Reclamanții au arătat că, la data de 15.11.2001, prin B.. D. E. au depus notificări pentru imobilele respective, în condițiile Legii nr. 10/2001, cu numerele 688, 699 și 701, solicitând acordarea măsurilor reparatorii legale și, că, deși, exista o prohibiție legală instituită prin acest act normativ, parte din aceste imobile au continuat să fie vândute în mod succesiv, iar o mare parte din teren, a fost concesionată către ..
În drept, reclamanții au invocat disp.Legii 10/_.
În cauză s-a formulat- prin avocat ales- cerere de intervenție în interes propriu, de către intervenienții: M. I., M. A.-G., Szekely V., H. Ș. și H. Ș. precum și de S. Reveca și S. S.-N., solicitând să se dispună obligarea unităților deținătoare a imobilelor în litigiu să emită dispoziție de restituire în natură a acestora ori să propună acordarea de despăgubiri.
În motivarea cererii lor, intervenienții au arătat că au calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari ai imobilelor, terenuri și case de locuit, preluate de stat și, care, au fost, fie demolate, fie folosite de mai multi titulari, ceea ce a determinat ca cele 5 notificări transmise în condițiile Legii nr. 10/2001, să nu fie soluționate până în prezent, ci, să fie transmise de la o unitate la alta.
În drept s-au invocat disp. art. 10, 21, 26, din L. 10/2001 (f.132-133).
Pârâții: P. mun.L. și M. L.- prin Primar- ,au depus întâmpinare solicitând, în principal, respingerea acțiunii pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, precum și pe excepția lipsei calității lor procesuale pasive, iar în subsidiar, au solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată și nelegală.
Sub aspectul excepțiilor invocate, pârâții au arătat că, potrivit art. 21 alin.4 din L.10/2001, imobilele ce intră sub incidența acestui act normative și sunt deținute de unități administrativ-teritoriale, se restituie în natură sau prin echivalent către persoanele îndreptățite prin dispoziția motivată a primarilor ori, după caz, a Președintelui Consiliului Județean, după care, împreună cu întreg dosarul notificării, se înaintează Instituției Prefectului care exercită controlul de legalitate și, care, este abilitat să-l înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,- unica autoritate competentă ,potrivit legii, să emită titluri de despăgubiri persoanelor îndreptățite.
Pârâții, au susținut că, față de petitul acțiunii, în ceea ce-i privește, neavând abilitatea acordării despăgubirilor pretinse, nu au nici calitate în acest sens și nici calitatea procesuală pasivă în cauză, astfel că, se impune respingerea respectivei acțiuni, ca inadmisibilă.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive, pârâții, au susținut, că, acțiunea a fost promovată de reclamanții S. D., Țiței-S. D.-L. Și R. N.( Fost S. N.-Ș.), persoane care nu au notificat imobilele în litigiu, nefiind depuse acte de stare civilă și certificate de moștenitori ori certificate de calitate de moștenitori care să le ateste vocația de a beneficia de reparațiunile reglementate de Legea nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei, sub aspectul subsidiar al întâmpinării ,pârâții, au arătat, că, în condițiile și termenul prevăzut de Legea 10/2001, au fost notificate - prin B. - D. E.: de către S. N., imobilul – locuință, situat în L., ., expropiat prin Decretul Prezidențial nr. 388/1978, cu despăgubiri achitate de E.M.L., în anul 1979; de către S. R., Marcuș A.-G., S. S.-N., M. I., H. Ș.-M., S. N. și Szekely V., imobilul situat în L. . nr. 16, trecut în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950 și vândut de către RAMGCL-L., către . SRL, la data dislocării proprietarilor din L. în localitatea Tazlău-B. -; imobilul situat în L. .. 8, compus din 5 camere, bucătărie, magazine, grajdi, șură, coteț din cărămidă, trecut în proprietatea statului în baza aceluiași decret și demolat odată cu extinderea E.M. L. -, precum și imobilul situat în L. ., nr. 65, compus din 6 săli la parter, iar la etaj din apartamente (7 camere), 3 bucătării, 2 camere și 2 băi, plus 2 complexe de locuințe în curte, unul de 8 camere, 4 bucătării, baie și WC comun și un altul format dintr-o cameră și o bucătărie, trecute în proprietatea statului în baza, în aceleași împrejurări, respectiv în baza Decretului 92/1950 și a Deciziei MAI nr. 239/1952 de dislocare a proprietarilor.
Pârâții, au mai arătat, că, intervernienții, în cauză au mai notificat și imobilele din L. . și din L. . și nr. 65, unde au funcționat: Banca Națională L. și IFET L. iar, ulterior magazine comerciale, spații comerciale și un abator, cu toate instalațiile necesare sacrificării animalelor, împreună cu terenul și construcția, în suprafață de 12.448 mp și terenul fără construcție, în suprafață de 11.453 mp.
Că, întrucât, terenurile erau, atât la data notificării, cât și în prezent ocupate de albia Râului J., accesul la P. peste Râul J., incinta Minei Sud, Calea ferată și DN 66A, în conformitate cu prev. art. 28 din Legea 10/2001, după identificarea unității deținătoare, a transmis notificările nr. 6819, 1085; 6820 către C. Națională a H. SA Petroșani - EM L., spre soluționare.
Au susținut că notificările respective, nu erau însoțite de acte doveditoare corespunzătoare nici sub aspectul calității autorilor de a fi persoane îndreptățite la reparațiunile reglementate de Legea nr.10/2001, ca moștenitori ai proprietarilor imobilelor notificate și nici raportat la înscrierile în cărțile funciare, în care acestea se aflau notate, iar înscrisurile și declarațiile martorilor sunt insuficiente și evazive, sub aspectul descrierii imobilelor și în contradicție cu însăși susținerile reclamanților.
Pârâții, P. mun.L. și M. L. - prin Primar-, au depus și cerere de chemare în garanție a Companiei Naționale a H. SA Petroșani – Exploatarea Minieră L., solicitând ca, în situația în care ar cădea în pretenții față de reclamanți,aceasta să fie obligată a o despăgubi cu suma reprezentând contravaloarea imobilelor, case și terenuri-expropiate, situate în L. . nr. 16 și 65, și, respective, în L. .. 8-9, solicitate de moștenitorii proprietarilor tabulari în condițiile Legii 10/2001.
A solicitat cheltuieli de judecată.
Pârâții, au arătat, în motivarea cererii de chemare în garanție, formulată că, terenurile notificate separat, au fost identificate conform dispozițiilor imperative ale Legea nr10/2001, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind ocupate de albia râului J., accesul peste puntea Râului J., conducte de termoficare, linia de cale ferată, incinta Minei-Sud și Drumul Național 66A, fiind, direcționate, ca atare, către chemata în garanție CHH-SA-Petroșani-Exploatarea Minieră L., care având calitatea de administrator al acestor imobile, era abilitată și chiar obligată să le soluționeze.
În fine, pârâții au susținut că în condițiile în care în procesul-verbal nr.11 din 31.08.2014 s-a consemnat că, la data respectivă, nu erau înregistrate litigii sau notificări, se impune ca societatea chemată în garanție să depună la dosar deciziile de soluționare a notificărilor formulate cu nr. 6819/20.11.2001, nr. 1085/18.02.2002, nr. 6820/20.11.2001 și, pe care le-a transmis acesteia, în condițiile Legii nr. 10/2001(f.23-24).
La această cerere, chemata în garanție CHH-SA-EM Luopeni, a depus întâmpinare invocând, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, raportat la dispozițiile Legii nr. 10/2001 și art. 14 din H.G. nr. 614/2001, privind NM de aplicare a respectivei legi, potrivit cărora, în cazul în care persoana îndreptățitză optează pentru despăgubiri bănești, în echivalentul imobilelor prelevate abuziv de stat, notificarea se depune la prefectura în a cărei rază teritorială se află ori s-a aflat respectivul imobil, instituție care, centralizează ofertele de despăgubiri făcute de unitățile deținătoare ale imobilelor ce intră sub incidenta Legii 10/2001 -, astfel că, în ceea ce o privește, a transmis notificările reclamanților către Prefectura județului Hunedoara, fiind exclusă ca atare, obligația sa de plata despăgubirilor pretinse de autorii cererii de chemare în judeată, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca nefondată, arătând, că, la data încheierii procesului-verbal de predare -primire nr. 3952/2004, întocmit cu ocazia transmiterii fără plată, a unor terenuri către Primaria municipiului L., nu existau nici litigii privind aceste imobile și nici notificări, acestea fiind transmise, precum a arătat, Prefectului județului Hunedoara, conform adresei cu nr. 6743 din septembrie 2003.
Pe fondul cauzei, chemata în garanție a arătat că achiesează întâmpinării depuse de pârâți(f.108-109).
Din analiza actelor dosarului și probelor ce s-au administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Obiectul acțiunii îl constituie, restituirea, în condițiile reglementate de Legea 10/2001 cu modificările și completările ulterioare, imobilelor, case și terenuri, preluate de stat în perioada regimului comunist din proprietatea antecesorilor reclamanților, respectiv, a intervenienților - Mungenast C. și R. C..
P. actul normativ respectiv, legiuitorul a impus ca acordarea reparațiunilor prin procedura specială reglementată în acest cadru juridic, să fie condiționată de îndeplinirea acumulativă a 3 condiții esențiale, respectiv: 1) situația imobilului de a fi fost preluat de stat, abuziv, în perioada de referință (06.03.1945 – 22.12.1989); 2) notificarea imobilului în termenul și modalitatea prevăzută - prin executor judecătoresc până la data de 14.02.2002- și 3) calitatea autorului notificării de a fi proprietar al imobilului sau moștenitor al acestui proprietar - legal sau testamentar, fără deosebire.
P. același act normativ, legiuitorul a impus și regula de principiu a restituirii în natură a acestor imobile ( în starea în care se află și libere de orice sarcini) și, numai în caz contrar, adică în varianta în care o atare restituire în natură nu este cu putiință - construcțiile fiind demolate; terenurile ocupate de alte construcții, edificii, mobilier subteran, etc… ori sunt exceptate expres, potrivit art. 18, din Legea 10/200, de la o atare restituire (precum imobilele vândute cu respectarea legii), restituirea, urmând a se dispune, în echivalent, în cele două modalități, respectiv: prin compensarea cu bunuri sau servicii (cu acordul persoanei îndreptățite), sau prin despăgubiri, în condițiile legii speciale (Legea nr. 247/2005- Titlul VII - cu modificările și completările ulterioare).
La 17 aprilie 2013, în ședință comună, Camerele Parlamentului României au adoptat Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procedurii de restituire, în natură și prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv abuziv în perioada regimului communist în România, modificată prin Legea nr. 368/18.12.201, legiuitorul, reglementând procedura restituirii imobilelor preluate abuziv în perioada regimului său comunist, în principal, în natură, iar în subsidiar, prin măsurile compensatorii prevăzute de art. 1 alin. 2 din lege, care sunt: compensări cu bunuri și servicii în echivalent de către entitățile învestite cu soluționarea cererii lor, în condițiile Legii nr. 10/2001, măsurile prevăzute de Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare și Legea 1/2000 cu cu modificările și completările ulterioare, precum și compensări prin puncte – dispozițiile actului normativ respectiv, fiind aplicabile potrivit art. 4 din lege, inclusiv, cauzelor în materia restituirii acestor imobile, aflate pe rolul instanțelor de judecată.
Dar, indiferent de modalitatea de restituire – în natură ori prin măsurile compensatorii enumerate, fie cu bunuri oferite de către entitatea investită cu soluționarea notificării, fie prin propunere de compensare prin puncte, determinate potrivit art. 21 din Legea nr. 165/2013 modificată – este esențialmente necesar epuizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor notificate, în condițiile Legii nr. 10/2001, iar această fază administrativă se finalizează, în mod obligatoriu, prin decizia sau, după caz, prin dispoziția emisă de unitatea deținătoare a imobilului.
Or, în speță, notificătile transmise de către reclamanții ori intervenienți - vizând imobilele situate în L., . nr 16 și 65 și, respectiv, în L., .. 8-9 -, nu au primit o soluționare conformă cu prevederile Legii 10/2001, în varianta aplicabilă, în sensul că, nici P. M. L. și nici conducerea CNH – E.M. L., nu au emis actul administrativ prin care să se pronunțe asupra acestor notificări, astfel că se poate conchide că, la acest moment, etapa administrativă a soluționării cererilor de restituire a imobilelor aflate sub incidența Legii nr. 10/2001, nu este finalizată.
Ca atare, acest instanța de fond a constatat că reclamanții și intervenienții au calitate de moștenitori legali ai defuncților Mungenast C. și C. (născută R.), pe linie descendentă, în calitate de nepoți de fiu si descendenți ai acestora (f. 4-12).
Că, prin cererile transmise - prin B. D. E.-, cu nr. 698; 699; 701 din 15.11.2001 și nr.62 din 03.08.2001, aceștia, au notificat imobilele preluate abuziv de S. R. în perioada regimului său comunist, din proprietatea antecesorilor lor, situate în L., pe ., nr. 16 și 65 și, respectiv, pe .. 8 – 9, solicitând despăgubiri valorice, în ipoteza în care o restituire în natură a acestora, nu este posibilă (f.145-146; 147-148; 149-150; 151-152).
Că, asupra acestor notificări, s-a pronunțat eronat intimatul P. orașului L. - prin Dispoziția nr. 1354/2002 - în sensul respingerii lor, cu motivația că imobilele respective, fie nu fac obiectul Legii 10/2001, fiind fie suprafețe de teren agricol, fie sunt deținute de alte persoane juridice și că se impune retrimiterea lor către aceste unități, spre soluționare, în condițiile prevăzute de art. 21 și 25 din Legea nr. 10/2001( f.122-123; f.175-176); (vezi și Decizia nr. 1466/2005 a Î.C.C.J. a României).
Deci, în considerarea Deciziei nr. XX/2007 a instanței noastre supreme și, față de împrejurarea că, până la acest moment, niciuna dintre notificările transmise sau retransmise autorităților administrative investite cu atribuțiuni în domeniul de aplicare a Legii 10/2001, nu au fost soluționate, precum și a art. 6 CEDO și juristrudenței Curții EDO, dezvoltată în legătura cu acesta și, respectiv, cu Protocolul 1 la CEDO, îndeosebi, cauzele cu România, acest tribunal, a dispus - la cererea reclamanților și a intervenienților -, o expertiză de identificare a imobilelor precum și o expertiză de evaluare a acestora (f. 120).
Aceste lucrări de expertize, au răspuns obiectivelor și obiecțiunilor părților, lămurind situația imobilelor în litigiu, atât sub aspectul identificării și deținătorilor lor actuali și efectivi, cât și sub aspectul posibilității restituirii acestora în natură, experții judiciari efectuând studii adecvate de carte funciară, care reflectă inclusiv operațiunile de transcriere, contopire și dezmembrare a lor, regăsindu-le identitatea cadastrală inițială, din perioada anterioară expropierii ori naționalizării lor.
Astfel, în ce privește imobilul din L. . nr. 65, expertiza topografică a stabilit suprafața tabulară totală a acestuia, la 1807 mp - corespunzătoare celor trei numere topografice alipite, 1082/2/2a/1a;, 1082/2/2a/1b; 1082/2/2a/2, identificate în CF. 430 L. ( nr. Ord A+5); în CF. 1581 L. ( nr. Otd A+1) și în CF. 1580 L. ( nr. Ord A+1), faptul că a fost naționalizat antecesorilor reclamanților/ intervenineților, Mungenast C. și R. C., în baza HCM 506/1959 și nr. 667/1959 și trecut în proprietatea statului și în administrarea fostului Sfat Popular al orașului L.. (f. ).
Că, la momentul actual, imobilul respectiv, figurează în CF. 2090 L., (nou înființată) unde au fost contopit cu alte 3 imobile, proprietatea statului, notate sub A+6 cu nr.top 1093 ( în suprafață tabulară de 12.448 mp. ), fiind, ulterior ,dezmembrat în 6 imobile noi: ( A+7; A+8; A+9; A+10; A+11; A+12), înscrise sub B3, și date în administrarea operativă a Exploatării de Gospodărire Locativă Petroșani, CF-urile 1581-L. și CF nr. 1580 L., fiind totodată sistate – și, respectiv, în CF. 2616 L. (nou în ființată), unde a fost contopit împreună cu alte imobile dispersate, din alte CF-uri, notate sub A+25, cu nr. Top 1099/2/1 – 1099/17/b, în suprafață rectificată, totală, de 30.292 mp.(vezi expertiza topografică).
Că, imobilul respectiv, reprezentat grafic în anexa 2, la lucrarea de expertiza topografică, este ocupat parțial, de construcții miniere, de căi de transport proprietatea pârâtei CNH, EM L. și de un atelier proprietatea actuală a S.C. Aspen Comp S.R.L., putând fi restituită, în condițiile Legii nr. 10/2001, suprafața de 1364 mp din terenul înscris în CF. 2616 L., nr. Ord A+31, nr. top 1099/2/1 – 1099/17/b/4, circumscris punctelor grafice a,b,d,,44, ca fiind teren liber ( vezi anexa 2 la raportul de expeertiză topopgrafică: fila 304).
Cum construcțiile au fost demolate în perioada 1979-1983, în scopul edificării incintei Minei L. Sud, expertul judiciar a propus despăgubiri,- atât pentru terenul ce nu poate fi restituit, cât și pentru construcțiile demolate.
În ce privește imobilele situate în L. .. 8-9, expertiza topografică a stabilit suprafața tabulară și reală a acestora la 597 mp., neavând identitatea cadastrală schimbată, fiind înscris în CF. 1181 L., nr.ord. A+1 și în CF. 1328 L., nr. Ord A+2, nr. topo 9/2a, 9/3a, în suprafață de 302 mp. și, respectiv, nr. topo 9/2b, 9/3b/2, în suprafață de 295 mp; că, a fost naționalizat antecesorilor reclamanților/ intervenienților Mungenast C. și R. C., în baza HCM 506/1959 și nr.667/1959, fiind parțial, ocupat de magistrala de termoficare a orașului L., fără ieșire pentru mijloace auto, la drumul public, și,că,nu poate fi restituit în natură.
Imobilul respectiv, este reprezentat grafic în anexa 2 la raportul de expertiză topografică, ca fiind circumscris punctelor: 45, 46, 47,48, 49, 50 (vezi anexa 2 la rap.exp.topografic: la fila 304).
Cum construcțiile au fost demolate în perioada 1979-1983, cu ocazia edificării Incintei Miniere- L. Sud, în scopul mutării traseului liniei ferate și construirii DN 66A, experții au propus despăgubiri atât pentru teren, cât și pentru construcțiile demolate.
În ce privește imobilul din L. . nr.16,( în present . topografică a stabilit suprafața tabulară a acestuia la 160 mp. și suprafața reală de 175 mp., corespunzătoare celor două numere topografice alipite 1107/2a/1, și 1107/2a/ 2 din cele două cărți funciare unde a fost identificat în C.F. nr. 1328 L., nr.ord.A+1, în supraf. de 80 mp. și CF. nr.1329 L., nr. ord. A+1, în suprafață de 80 mp, având, în prezent, o dublă identitate cadastrală respectiv: cea originală (din CF-urile arătate) și cea dobândită prin efectul vânzării în anul 1999 a construcțiilor de către fostul RAMGCL, către . SRL, (funcționând ca Braseria “Minierul”), precum și a transferurilor dreptului de proprietate efecuate până în anul 2011 și în CF._-C1-L.( CF. vechi 2090) nr. top 1093/2 cu supraf.de 166,41 mp - unde figurează ca spațiu comercial, cu 6 camere, în proprietatea lui B. M.-A. și B. T., având drept de folosință asupra terenului, proprietate de stat.
Cum imobilul reprezentat în anexa grafică nr. 3, la raportul de expertiză judiciară ca - circumscris punctelor 51-52-53-54 -, nu poate fi restituit în natură, fiind exceptat în acest sens, în condițiile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, experții au propus în echivalentul acestuia despăgubiri (f. 305).
Așa fiind, în limitele investirii sale, și văzând că reclamanții/ intervenienții, nu au solicitat nici subrogarea în drepturile cesionarilor și nici examinarea legalității contractelor de vânzare-cumpărare intervenite între entitățile deținătoare ale imobilelor, la momentul transmiterii notificărilor în cauză, deși legiuitorul a instituit o prohibiție legală în acest sens, până la finalizarea procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001 și o sancțiune expresă prin art. 21, în considerarea dispozițiilor Legii 10/2001 cu modif.și complet. Ulterioare, în varianta aplicabilă la momentul introducerii acțiunii, ale dispozițiilor Legii nr. 274/2005 cu modificările și completările ulterioare și apreciind în cauză, a fi incidente și dispozițiile Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 368/2013, acest tribunal, va admite în parte, atât acțiunea civilă principală, cât și cererea de intervenție în interes propriu, formulate în cauză.
Pe cale de consecință, în considerarea principiului prevalenței restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat, în perioada regimului său comunist- și văzând că prin Decizia XX/2007, instanța noastră supremă, a statuat, cu putere de lege, ca instanța de judecată, sesizată cu o atare acțiune, întemeiată pe Legea 10/2001, este abilitată ca, ea, însăși, să dispună restituirea în natură a imobilelor libere, ce intră sub incidența respectivului act normativ, instanța de fond a dispus restituirea pe vechiul amplasament a suprafeței de 1364 mp. teren înscris în CF. 2616 L., nr. ord A+31, nr. topo (1099/2/1–1099/17/b)/b/4, astfel cum este identificat prin raportul de expertiză topografică executat de către expertul judiciar R. M., parte integrantă a prezentei hotărâri și cum este reprezentat grafic în anexa 2 la lucrarea respectivă ca circumscris punctelor a-b-d-44, urmând ca pentru imobilele terenuri și construcții notificate și a căror restituire în natură nu este posibilă, fiind fie ocupate de căi ferate, magistrale de termoficare, ateliere, etc,…, fie demolate ori vândute în condițiile legii reclamanților și intervenienților, în calitate de persoane îndreptățite să le fie acordate despăgubiri, în natură, prin compensări cu bunuri și servicii ori compensări cu puncte, în condițiile Legii nr. 165/ 2013 modificată prin Legea nr. 368/2013.
Or, indiferent de modalitatea de compensare, fie cu bunuri și servicii oferite de către entitatea învestită cu soluționarea cererii, fie prin puncte determinate potrivit art. 21 din Legea nr. 165/2013 este esențialmente necesar ca procedura administrativă de soluționare a notificărilor transmise de către reclamanți ori intervenienți, să fie epuizată, finalitatea ei, precum s-a arătat în cele ce preced, constituind-o decizia sau dispoziția emisă, după caz, de către primar, ori de către conducătorul unității deținătoare a imobilelor, în litigiu, aflate sub incidența Legii nr. 10/2001.
Deci, în cauză, pentru imobilele terenuri și construcții, preluate de stat în perioadade referință, din proprietatea antecesorilor reclamanților/intervenienților și a căror restituire în natură pe vechiul amplasament nu este posibilă, P. municipiului L. și conducerea CNH – Exploatarea Minieră L., în funcție de situația concretă a imobilului pe care îl dețin fiecare, urmează să emită dispoziție, respectiv, decizie de soluționare a cererilor de restituire a acestora, prin măsuri reparatorii în echivalent în una din modalitățile reglementate de legiuitor prin Legea 10/2001, respectiv, prin art. 2 din Legea nr. 165/2013, modificată cu Legea nr. 368/2013.
Ca atare, pentru prima variantă, entitățile respective, prin actul administrativ de soluționare a notificărilor, pot acorda compensări în natură, iar pentru cea de-a doua variantă, prin aceleași acte administrative unilaterale, pot propune compensări prin puncte, determinate în condițiile art. 21 alin. 6 din Legea nr. 163/2013, modificată cu Legea nr. 368/2013, situație în care, după controlul de legalitate, acestea împreună cu dosarul notificărilor urmează a fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, pentru validare – aceasta fiind unica autoritate compententă în acest domeniu și care, de altfel, a preluat atribuțiunile fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. (f.360-409, 383-384;_-305).
În fine, se constată că, la momentul prezent, nu există reglementată posibilitatea acordării de despăgubiri bănești pentru imobilele ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001, în varianta aplicabilă, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare și, respectiv, prin Legea nr. 165/2013, modificată prin Legea nr. 368/2013, fiind obligatorie procedura restituirii impuse de aceste acte normative.
Ca urmare, cum în România judecătorii se supun numai legii, posibilitatea soluționării cauzelor pe baza principiului ex aequo . doar atributul unor instanțe naționale în condiții speciale, tribunalul a respins cererea reclamanților sub aspectul acordării de despăgubiri bănești pentru imobilele în litigiu, ca fiind inadmisibilă în acest context legislativ intern, considerent pentru care a respins cererea formulată împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. pe excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Împotriva hotărârii au declarat apel, recalificat de către Curte în recurs, M. L. prin Primar, P. M. L. și C. Națională a H. SA prin lichidator E. Insolvență SPRL D., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Hunedoara sau, în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii principale și a cererii de intervenție.
În dezvoltarea motivelor de apel M. L. prin primar și primarul M. L. au arătat, în esență, că prin notificările formulate s-au solicitat despăgubiri, astfel încât procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 este în curs de soluționare.
Cât privește apelanta C. Națională a H. SA a arătat pe de o parte că Exploatarea Minieră L. din structura Companiei Naționale a H. SA a fost desființată și radiată din Registrul Comerțului, iar data de 15.10.2012, CNH-SA nu mai are calitatea de unitate deținătoare a imobilelor revendicate, potrivit Legii nr. 10/2001, terenurile intrând în patrimoniul societății Complexul Energetic Hunedoara SA- Puctul de lucru Exploatarea Minieră L.. Se mai arată că instanța de fond a soluționat procesul fără ca procedura de citare cu lichidatorul CNM-SA să fie îndeplinită, acesta nefiind citat pe parcursul judecății, deși societatea era în lichidare.
În drept, au fost invocate disp. art. 282-298 Cod proc. civ., OUG nr. 119/2011, OUG nr. 84/2011, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013 și Legea nr. 368/2013.
P. întâmpinare intimații S. D., Tiței-S. D. L., R. Nicolaus, M. I., M. A. G., Szechely V., H. Ș., H. Ș., S. R. și S. S. N., au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În considerarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și în raport de data introducerii acțiunii 03.01.2012, Curtea la termenul de judecată din data de 14.10.2015 a recalificat calea de atac exercitată de părți din apel în recurs.
În raport de data comunicării hotărârii instanței de fond către apelanți 05.01.2015, cererile pentru exercitarea căii de atac înregistrate, respectiv expediate de aceștia prin poștă la 22.01.2015, se privesc a fi formulate peste termenul legal de 15 zile statuat de prevederile art. 301 Cod proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 1 din Cod proc.civ. de la 1865 „Neexecutarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel….”.
Constatând că termenul imperativ pentru exercitarea căii de atac a fost în speță depășit de către recurenți, Curtea urmează să admită excepția tardivității invocată de către intimații Țiței-S. D. L., S. D. și R. – Nicolaus prin apărător și să dispună respingerea ca tardiv farmulate a recursurilor deduse judecății.
(continuarea deciziei civile nr. 407/2015 pronunțată în dosar civil nr._ )
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. apelanții vor fi obligați să le plătească reclamanților intimați cheltuieli de judecată dovedite în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariul de avocat.
În numele legii
DECIDE
Respinge ca tardiv formulate recursurile declarate de pârâții M. L. prin Primar, P. M. L. și C. Națională a H. SA prin lichidator E. în Insolvență SPRL împotriva sentinței civile nr. 165/09.07._ pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ .
Obligă pârâții M. L. prin Primar, P. M. L. și C. Națională a H. SA să plătească reclamantelor Țiței-S. D., S. D. și R. N. suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2015.
Președinte, M. A. M. | Judecător, M. C. P. | Judecător, M. M. C. |
Grefier, C. U. |
Red.M.M./14.01.2016
Tehnored. U.C. 2ex./18.01.2016
Judecător fond I. M.
| ← Expropriere. Decizia nr. 799/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 869/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
