Contestaţie la executare. Decizia nr. 365/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-06-2012 în dosarul nr. 365/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 365/2012
Ședința publică de la 21 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Judecător C. M. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. S. în nume propriu și pentru AFP S. - Serviciul colectare, executare silită persoane juridice, împotriva deciziei civile nr. 84/2012 pronunțată de Tribunalul S. în dosar civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. I. cu delegație la dosar pentru intimata contestatoare . H., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere că unul dintre membrii titulari ai completului de judecată C 2 – recurs civil, respectiv d-na judecător A. N. lipsește din instanță, fiind în concediu de odihnă, completul de judecată s-a complinit, în conformitate cu prevederile art. 98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, prin participarea d-nei judecător C. M. C., desemnată în lista de permanență, încheindu-se proces verbal în acest sens.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara intimatei contestatoare, avocat P. I. solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul S. ca fiind temeinică și legală. Prin motivele de recurs arată că recurenta nu aduce critici de nelegalitate ci de netemeinicie a hotărârii, instanța de fond soluționând cauza în mod corect. Din motivele de recurs invocate de recurentă, arată că a înțeles că nu se recunoaște de către aceasta transferul dreptului de proprietate, deși la dosar există depusă expertiza contabilă efectuată, fiind calculate sumele reprezentând avans și plăți, și mai mult decât atât, se poate observa că la primul termen de judecată după depunerea la dosar a expertizei nu s-a formulat de către recurentă, obiecțiuni cu privire la aceasta, astfel că recurenta a recunoscut punerea în executare a hotărârii. Solicită a se constata că transferul de proprietate a avut loc anterior, iar conform prevederilor legii procesuale fiscale, calea de atac este cea prevăzută de legea specială, însă aceasta nu înlătură înțelegerea părților. Nu s-a contestat debitul ci doar sechestrul aplicat asupra mărfurilor și consideră că nu pot fi sechestrate bunuri care nu le aparțin.
Pentru considerentele expuse solicită respingerea recursului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin contestația înregistrată la Judecătoria S.-secția civilă, contestatoarea . a solicitat în contradictoriu cu intimații A.-DGFP S.-AFP S.-Serviciul Colectare, executare silită persoane juridice și ., solicitând instanței anularea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunurile mobile încheiat în data de 22.04.2011 în dosar de executare nr._ din 22.04.2011, precum și suspendarea sechestrului asigurător până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a susținut că a încheiat cu . contractul de vânzare cumpărare nr. 05/03.01.2011 pentru achiziționarea de mărfuri în valoarea de 10.000.000 lei. Potrivit art. 2.4 din contract, livrarea mărfurilor avea loc ex works, iar transferul dreptului de proprietate conform codului civil, cumpărătorul devenind proprietar după achitarea prețului. Plățile către . erau făcute în avans, astfel că proprietatea asupra mărfii se transfera în momentul livrării, respectiv la încărcarea acesteia în mijloacele de transport puse la dispoziție de contestatoare. Livrarea s-a făcut în Bulgaria, iar transportul trebuia efectuat de contestatoare până la destinație, astfel că la data instituirii sechestrului, marfa nu mai aparținea ., pentru că operase transferul dreptului de proprietate. Contestatoarea a mai susținut că nu au putut fi prezentate facturile fiscale de către conducătorii auto pentru că acestea au circulat între sediile celor două firme.
Prin sentința civilă nr. 5486/05.07.2011 pronunțată de Judecătoria S.-secția civilă a fost respinsă contestația la executare formulată de . în contradictoriu cu intimații A.-DGFP S.-AFP S.-Serviciul Colectare, executare silită persoane juridice și ..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal nr._/22.04.2011 al DGFP S. AFP S., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale . pentru neplata sumelor datorate constând în impozit pe profit în cuantum de 5.492.158 lei. În art. 2.4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 5/03.01.2011, părțile au stabilit că, la locul și data prevăzută „ex works”, riscurile se transferă cumpărătorului și că vânzătorul transferă dreptul de proprietate asupra mărfurilor conform codului civil, iar cumpărătorul este proprietarul mărfii odată cu plasta prețului. Judecătoria a motivat că termenul „ex works” se referă la condiția comercială prin care vânzătorul își îndeplinește obligația de livrare în momentul în care pune mărfurile la dispoziția cumpărătorului, care este obligat să o încarce pe riscul și cheltuiala sa. Transferul dreptului de proprietate operează potrivit art. 1295 cod civil și contractului părților, la plata prețului, iar din fișa de cont 401 depusă de contestatoare și înregistrarea acestora în contabilitate nu rezultă dat la care s/a făcut plat. Ca urmare, contestatoarea nu a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor are fac obiectul sechestrului asigurător.
A fost respinsă cererea de suspendare a sechestrului asigurător pentru neplata cauțiunii.
Prin decizia civilă nr. 84/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul S.-secția civilă, a fost admis apelul declarat de contestatoarea . împotriva sentinței civilă nr. 5486/2011 pronunțată de Judecătoria S. și în consecință a fost anulat procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunurile mobile încheiat la data de 22.04.2011 în dosar execuțional nr._/22.04.2011 și s-a luat act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei s-a reținut că din fișa de cont nr. 401-furnizori pe luna aprilie și din lucrarea de expertiză efectuată în cauză a rezultat că cele trei facturi au fost înregistrate în contabilitatea societății contestatoare, plata lor făcându-se anticipat de ., așa cum părțile au convenit prin convenția „ex works”. Așadar, bunurile sechestrate nu mai aparțin societății executate silit, ci apelantei care nu are debite către A..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata DGFP S. în numele și pentru AFP S., solicitând modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului și a contestației și menținerii sechestrului asigurător instituit prin procesul verbal din 22.04.2011.
În motivarea recursului se arată că din fișa de cont 401 –furnizori- pe luna aprilie 2011 nu poate fi identificate existența celor trei facturi și în consecință dovada încasării acestor facturi. Pentru a se dovedi plata în avans a mărfurilor trebuia să se depună fișa de cont-avansuri cont 419 din perioada 1-30.04.2011. De asemenea, ținând cont de operațiunea efectiv realizată trebuia emisă factura de livrare propriu-zisă și nu factura în avans. Față de aceste argumente, recurenta afirmă că nu s-a făcut dovada achitării chiar în avans a prețului și a transferului dreptului de proprietate, astfel că la data sechestrului, contestatoarea avea calitatea de proprietar al bunurilor.
Al doilea motiv de recurs invocat se referă la faptul că natura juridică a procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile este cea a unui act de măsuri asiguratorii și nu constituie un act de executare silită în sine, dispozițiile care au stat la baza emiterii acestuia se regăsesc în capitolul VI –Măsuri asiguratorii- din Codul de procedura fiscală, art. 129. Debitorul Davisca G. G. avea datorii către stat și exista pericolul să înstrăineze bunurile astfel că devenea imposibilă colectare și înstrăinarea sumelor de plată. Potrivit art. 129 alin. 3 din OG 92/2003 aceste măsuri se pot lua și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale. De aceea, apreciază că susținerea contestatorului că executarea este nulă este netemeinică deoarece aceste măsuri sunt asigurătorii și nu de executare, urmând a se transforma în măsuri de executare doar dacă debitorul nu achită sumele la ajungerea la scadență, după finalizarea inspecției și comunicarea deciziei de impunere. Susține că organele fiscale au respectat dispozițiile art.129 alin. 4 din OG 92/2003 coroborat cu art. 125.4 din HG 1050/2004 care prevăd că măsurile asigurătorii se dispun prin decizie motivată emisă de organul fiscal competent și aprobată de conducătorul acesteia.
Intimata contestatoare . a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului, arătând în esență că a dovedit cu raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză plata în avans a mărfii achiziționate, și că nu a contestat validitatea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii în sarcina debitorului ..
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În ce privește primul motiv de recurs: se constată că acesta vizează temeinicia hotărârii atacate, respectiv interpretarea probelor. Ori, după abrogarea pct. 10 și 11 al art. 304 cod procedură civilă,instanța de recurs nu mai poate analiza interpretarea probelor efectuată de instanța de fond.
Chiar dacă s-ar trece peste acest aspect de ordin procedural, instanța de apel a reținut corect, în baza expertizei contabile efectuate în cauză, că facturile în discuție au fost plătite în avans de contestatoare și potrivit convenției părților, (valabilă potrivit art. 969 cod civil) și art. 1295 cod civil, . este proprietara bunurilor sechestrate de recurentă.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat și va fi respins: astfel, recurenta invocă art. 129 din OG 92/2003, potrivit căruia măsurile asiguratorii se dispun asupra bunurilor mobile sau imobile proprietatea debitorului dacă există pericolul ca acesta să se sustragă sau să ascundă bunurile. Contestatoarea nu a contestat datoria METROMAT ESTATE SRL către recurentă, și nici nu avea o atare calitate, ci proprietatea asupra bunurilor sechestrate. În aceste condiții, textele legale indicate de recurenta nu sunt incidente în cauză, litigiul purtându-se cu privire la proprietatea asupra bunurilor indisponibilizate și nu asupra calității de debitor a METROMAT ESTATE SRL. Altfel spus, legea permite AFP să indisponibilizeze bunurile debitorului către bugetul de stat, chiar înainte de scadența datoriei, însă nu a bunurilor altor persoane. De aceea, se constată că recurenta a respectat dispozițiile legale incidente în cauză sub aspect formal, al procedurii de urmat, însă nu în ce privește proprietarul bunurilor, indisponibilizând bunurile unei persoane care nu avea debite restante. Contestatoarea nu avea la dispoziție altă cale de valorificare a dreptului său decât contestația la executare.
(continuarea deciziei civile nr. 365/21.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Având în vedere aceste argumente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de AFP S., menținând ca legală și temeinică decizia atacată.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Direcția G. a Finanțelor P. S., în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor P. S. împotriva deciziei civile nr. 84/2.04.2012 pronunțată de Tribunalul S. – Secția civilă în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 Iunie 2012.
Președinte, C. G. N. | Judecător, M. F. C. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. C.M.C.
Tehn. C.M.C.
2 ex/06.07.2012
Jud. fond – D. D.
Jud. apel – V.C.D./V. A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 401/2012. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 385/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
